ICCJ. Decizia nr. 1370/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1370/2012
Dosar nr. 1251/42/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 132 din 10 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de P.V.G. împotriva Deciziei civile nr. 1274 din 10 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii: R.S.G., I.J., M.E., V.E., N.I.E., M.I.E., I.I.E., I.A., N.I.M., I.M., Comisia Locală de Fond Funciar Bătrâni - Prahova şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Prahova.
Prin aceeaşi decizie revizuentul P.V.G. a fost obligat la plata sumei de 2000 RON, cheltuieli de judecată către intimata Comisia Locală Bătrâni şi la 1240 RON către intimatul R.S.G. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele: Prin cererea de revizuire, întemeiată pe depoziţiile articolului 322 pct. 7 C. proc. civ., invocându-se contrarietatea de hotărâri, revizuentul a arătat că Decizia civilă nr. 1274 din 10 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 739/2008 de Tribunalului Prahova, este contrară Deciziei civile nr. 1194 din 14 august 2009 pronunţată în Dosarul nr. 632/R/2008 de aceeaşi instanţă, întrucât suprafaţa de teren de 460 mp, reconstituită moştenitorilor autorului R.S. se suprapune peste suprafaţa de 1820 mp, reconstituită moştenitorilor autoarei sale, L.E.
A susţinut că între cele două pricini există tripla identitate de părţi, obiect, cauză, cerută de lege şi că, în cel de-al doilea proces nu a fost invocată excepţia puterii de lucru judecat, astfel că, cererea de revizuire este admisibilă, solicitând anularea celei din urmă hotărâri prin care s-a dispus punerea în posesie cu suprafaţa de 460 mp ce constituie obiectul acestui litigiu.
Verificând cele două hotărâri invocate de către revizuent ca hotărâri contradictorii, curtea a constatat că acestea au obiecte, cauze şi părţi diferite.
Astfel, obiectul Dosarului nr. 739/331/2008, în care s-a pronunţat de către Tribunalul Prahova, Decizia civilă nr. 1274/2010, priveşte cererea intimaţilor formulată în baza legilor fondului funciar de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor deţinute pe raza localităţii Bătrâni, de autorul acestora, R.S.
Părţi în cauza de mai sus au fost: Comisia Locală de Fond Funciar Bătrâni, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Prahova, M.E., V.E., N.I.E., M.I.E., I.I.E. I.A., N.I.M., I.M., I.J., R.G., P.G., acesta din urmă având calitatea de intervenient.
S-a solicitat prin cererea de intervenţie formulată de către P.G. (revizuent) să se constate dreptul său de proprietate asupra suprafeţei de teren de 760 mp, teren situat în comuna Bătrâni, punctul ";Acasă"; ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1602/1974, menţionând că acest teren face parte din terenurile pentru care s-a solicitat reconstituirea.
Pentru susţinerea cererii de intervenţie a fost depusă Sentinţa civilă nr. 927/2009 a Judecătoriei Vălenii de Munte, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1194/2009 a Tribunalului Prahova, pronunţate în Dosarul nr. 632/331/2008.
Acest dosar priveşte cererea formulată de P.V., decedat pe parcursul procesului, proces continuat de către moştenitorii acestuia (P.G. şi P.M.), G.P., P.I., I.P., N.I.R., S.F.N., moştenitori ai defunctei L.E., de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 2,1 ha teren pe raza comunei Bătrâni, de pe urma autoarei lor.
Instanţa a reţinut că în acest dosar nu există nicio cerere formulată de către P.G., prin care să se solicite a se constata dreptul său de proprietate pentru terenul de 760 mp, situat în punctul ";Acasă"; din comuna Bătrâni, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1602/1974 (cerere care a făcut însă obiectul cererii de intervenţie în interes propriu din Dosarul nr. 739/2009 al Judecătoriei Vălenii de Munte).
Concluzionând, instanţa a reţinut că atât obiectul, cauza cât şi părţile celor două dosare sunt diferite, pentru că vizează reconstituirea a două suprafeţe de teren diferite care provin de la autori diferiţi.
Nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile textului de lege, art. 322 pct. 7 teza 1 C. proc. civ., în sensul că nu ne aflăm în situaţia pronunţării unor hotărâri potrivnice în aceeaşi pricină, nu există tripla identitate prevăzută de dispoziţiile articolului 1201 C. civ. civil (obiect, cauză, părţi).
Referitor la cea de-a doua condiţie, respectiv să nu fi fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces, sau chiar dacă a fost invocată să nu se fi discutat, curtea a constatat că nici această condiţie nu este îndeplinită.
Din actele dosarului rezultă că în cadrul celui de-al doilea proces a fost analizată Sentinţa civilă nr. 927/2009, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1194/2009, a Tribunalului Prahova, instanţa de fond reţinând efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, fiind pronunţată o hotărâre irevocabilă care are caracter evident de putere de lucru judecat.
Apreciind că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile articolului 322 pct. 7 C. proc. civ., mai exact nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii de admisibilitate ale cererii de revizuire, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi pe cale de consecinţă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuentul P.V.G. considerând-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod greşit, instanţa de fond a reţinut inadmisibilitatea cererii de revizuire pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de text.
Referitor la identitatea de părţi, a arătat că instanţa s-a limitat a face o comparaţie, prin simpla enumerare a părţilor existente în citativul celor două dosare, fără a motiva în vreun fel înlăturarea susţinerilor revizuentului.
Argumentarea instanţei are la bază faptul că în primul litigiu, cel ce a făcut obiectul Dosarului nr. 632/331/2008 al Tribunalului Prahova, recurentul-revizuent P.G. nu a formulat cerere prin care să solicite dreptul său de proprietate pentru terenul de 760 mp situat în punctul «Acasă», cerere ce a făcut, însă, obiectul cererii de intervenţie în interes propriu din Dosarul nr. 739/2009 al Judecătoriei Vălenii de Munte.
Nu contează calitatea, în care părţile au stat în judecată cea de reclamant sau de pârât chiar dacă calităţile lor procesuale au fost diferite.
Datorită specificităţii acţiunilor întemeiate pe legile funciare, niciodată părţile nu pot fi aceleaşi într-un proces numai dacă, aşa cum s-a întâmplat în cauza de faţă, terţa persoană află involuntar de existenta procesului, fapt ce s-a întâmplat în Dosarul nr. 739/331/2008, singura posibilitate fiind cererea de intervenţie.
O astfel de motivare este în consens cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul că, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenţei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare a Convenţiei.
Între cele două acţiuni există identitate de obiect, întrucât atât în cererea ce a făcut obiectul Dosarului nr. R632/331/2008 cât şi în Dosarul nr. 739/331/2008 obiectul cauzei era acelaşi, respectiv ca instanţa să oblige intimatele Comisia locală de fond funciar Bătrâni şi Comisia judeţeană de fond funciar Prahova să le reconstituie dreptul de proprietate inclusiv asupra aceleiaşi suprafeţe situată în punctul ";Acasă";, să înainteze documentaţia Comisiei judeţene de fond funciar în vederea emiterii titlului de proprietate.
În practica judiciară s-a statuat că pentru a exista identitate de obiect nu este necesar ca acesta să fie formulat în ambele acţiuni în acelaşi mod, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de părţi este identic.
Scopul recurentului revizuent în primul dosar a fost acela ca moştenitorilor defunctului P.V. să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafeţele solicitate cu excluderea suprafeţei de 760 mp, pe care o deţinea deja cu titlu de proprietar, aceiaşi suprafaţă făcând obiectul cererii de intervenţie din dosarul a cărei hotărâre se cere a fi revizuită.
Referitor la identitatea de cauză, recurentul a arătat că instanţa nu a motivat în niciun fel inexistenta acesteia, fiind astfel aplicabil şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Apreciază că este îndeplinită condiţia identităţii de cauză deoarece cauza unei acţiuni civile este un element important de identificare raportându-se la temeiul juridic al acţiunii.
Ambele acţiuni sunt acţiuni în realizarea dreptului, întemeiate pe prevederile unor legi speciale ale proprietăţii în domeniul funciar, respectiv Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 247/2005, întrucât se urmăreşte obligarea intimatelor la executarea unei obligaţii.
Cu privire la cea de-a doua condiţie, respectiv ca excepţia autorităţii de lucru judecat, să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces, sau chiar dacă a fost invocată să nu se fi discutat, recurentul a arătat că, instanţa a considerat în mod greşit că nu este îndeplinită întrucât, în cadrul celui de-al doilea proces a fost analizată Sentinţa civilă nr. 927/2009, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1194/2009 a Tribunalului Prahova, instanţa reţinând caracterul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
În mod clar este vorba de o greşeală de aplicare a prevederilor legale, întrucât în cel de-al doilea proces nu a fost invocată cu titlu de excepţie autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 927/2009 a Judecătoriei Vălenii de Munte şi nici nu a format obiect de dezbatere.
Singura referire a Tribunalului Prahova este cea făcută prin Decizia civilă nr. 1274 din 10 noiembrie 2010, care, cu ocazia pronunţării face aprecieri cu privire la caracterul de prezumţie relativă a Sentinţei civile nr. 927/2009, nefiind pusă în discuţia părţilor niciodată pe parcursul judecării recursului.
Situaţia rezultată în urma pronunţării Sentinţei civile nr. 927 din 15 aprilie 2009 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1194 din 14 august 2009 a Tribunalului Prahova, în Dosarul nr. R632/331/2008 este reţinută de instanţa de fond în Sentinţa civilă nr. 704/331/2010 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, în Dosarul nr. 739/331/2008 în considerentele hotărârii ca situaţie de fapt nu ca excepţie.
Recurentul a mai susţinut că în cauză sunt hotărâri judecătoreşti potrivnice prin care a fost evocat fondul şi că prin decizia a cărei revizuire se solicită, s-a dispus punerea în posesie cu o suprafaţă de teren care se suprapune peste suprafaţa de teren reconstituită de pe urma autorului său.
A mai arătat că, din compararea schiţelor anexe ale raportului de expertiza topo M.C.D. ce a stat la baza pronunţării Sentinţei civile nr. 927 din 15 aprilie 2009 a Judecătoriei Vălenii de Munte, în Dosarul nr. R632/331/2008, intrată în puterea lucrului judecat prin respingerea recursului şi schiţele plan întocmite de expertul topo B.N., efectuat în cel de al doilea dosar, rezultă ca suprafaţa de 462 mp se află amplasată în parte chiar pe amplasamentul terenului de 760 mp deţinut de recurentul-revizuent conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1602 din 01 iunie 1974.
Pentru considerentele expuse, recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond, constatarea admisibilităţii cererii de revizuire şi anularea Deciziei civile nr. 1274 pronunţată la data de 10 noiembrie 2010 de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. 739/331/2008 prin care s-a dispus obligarea intimatei Comisia locală de fond funciar Bătrâni să pună în posesie pe intimaţi cu terenul în suprafaţa de 462 mp.
Cu privire la excepţia de inadmisibilitate a recursului invocată pentru a doua oară de intimatul R.S.G. se constată că aceasta este neîntemeiată, în raport de faptul că prin încheierea din 7 februarie 2012, instanţa a mai soluţionat o excepţie de inadmisibilitate a recursului, în sensul respingerii, în raport de aceleaşi dispoziţii legale, respectiv art. 328 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul.
Analizând decizia recurată, în raport de motivele invocate, se constată că aceasta este legală şi temeinică, astfel că, recursul va fi respins pentru considerentele ce urmează:
1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unor hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grad deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Una dintre condiţiile de admisibilitate a revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea ca, în cel de al doilea proces să nu se fi invocat existenţa primei hotărâri sau ca instanţa să fi omis a discuta excepţia de autoritate de lucru judecat. Or, în cauză, în cel de al doilea proces, Tribunalul Prahova a analizat şi a avut în vedere conţinutul Sentinţei civile nr. 927/2009 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1194/2009 a Tribunalului Prahova pronunţate de instanţa de fond, motivând în mod expres că lămurirea litigiului depinde de stabilirea corectă a efectelor acestei sentinţe.
În urma analizării implicaţiilor pe care această sentinţă le determină asupra părţilor în proces, Tribunalul Prahova a ajuns la concluzia că din perspectiva relativităţii efectelor acesteia, în mod greşit, instanţa de fond Judecătoria Vălenii de Munte, a invocat autoritatea de lucru judecat de care se bucura sentinţa.
Procedând la analizarea raportului de expertiză aşa cum a fost completat, a ajuns la concluzia că suprafaţa de 760 mp, dobândită de recurentul-intervenient P.G. prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1974, nu se suprapune cu cei 462 mp pretinşi de petenţii din cel de al doilea dosar, modificând în parte sentinţa recurată, în sensul obligării intimatei pârâte Comisia locală de fond Funciar Bătrâni - Prahova să-i pună în posesie pe petenţi şi cu această suprafaţă de teren.
În raport de cele reţinute, cu referire la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, Înalta Curte constată că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. poate constitui temei pentru revizuirea hotărârii numai dacă autoritatea de lucru judecat nu a fost invocată în cel de-al doilea litigiu sau, dacă a fost invocată, instanţa a omis să soluţioneze această excepţie.
În cazul în care prin hotărârea pronunţată în cadrul celui de-al doilea litigiu excepţia a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se mai poate face cerere de revizuire, deoarece această cale extraordinară de atac nu conferă posibilitatea exercitării controlului judiciar asupra modului de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, constatând că excepţia autorităţii de lucru judecat a fost examinată şi înlăturată de instanţă în cadrul celui de-al doilea litigiu, în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, iar trecerea la analizarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză, pentru a reţine în final, dacă este sau nu întemeiat motivul de revizuire invocat, nu se mai impune.
2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Contrar susţinerilor recurentului-revizuent, controlul de legalitate al deciziei tribunalului, exercitat de către această instanţă de recurs, nu este împiedicat prin lipsa argumentelor referitoare la identitatea de cauză între cele două procese, constatându-se prezenţa considerentelor ce au condus la adoptarea soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
În conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se impune modificarea deciziei recurate atunci când aceasta este nemotivată în fapt şi în drept, ori cuprinde argumente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu şi în situaţia în care motivarea soluţiei este sumară, dar suficientă pentru a contura soluţia supusă controlului judiciar ierarhic.
În speţă, instanţa de judecată trebuia să stabilească dacă sunt întrunite cerinţele de aplicare a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv existenţa a două hotărâri judecătoreşti contradictorii, pronunţate în una şi aceeaşi cauză, cu acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
Constatând că aceste cerinţe nu sunt întrunite, Curtea de Apel Ploieşti s-a referit la toate elementele revizuirii indicate în art. 322 pct. 7, astfel încât, atunci când a constatat invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, nu putea ignora dispoziţiile legale, ale art. 1201 C. civ., cu privire la identitatea de părţi, obiect şi cauză.
Separat de acestea, în raport de dispoziţiile legale pe care recurentul şi-a întemeiat cererea de revizuire, nu se poate cere anularea decât a ultimei decizii în totalitate şi nu doar în parte.
Prin cererea de revizuire, revizuentul a solicitat anularea Deciziei nr. 1274 din 10 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 739/2008 de Tribunalului Prahova, arătând că este contrară Deciziei civile nr. 1194 din 14 august 2009 pronunţată în Dosarul nr. 632/R/2008 de aceeaşi instanţă, întrucât suprafaţa de teren de 460 mp, reconstituită moştenitorilor autorului R.S. se suprapune peste suprafaţa de 1820 mp, reconstituită moştenitorilor autoarei sale, L.E.
Cum solicitarea revizuentului priveşte doar o parte din decizia a cărui anulare se solicită, şi pentru acest motiv, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă.
În raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., revizuentul va fi obligat la plata sumei de 1860 RON, către intimatul R.S.G., cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în această cale de atac.
Pentru cele arătate şi în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul P.V.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului formulată de intimatul R.S.G.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.V.G. împotriva Deciziei nr. 132 din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentul-revizuent la plata sumei de 1860 RON, cheltuieli de judecată către intimatul R.S.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1368/2012. Civil. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 1381/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
