ICCJ. Decizia nr. 1421/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1421/2012
Dosar nr. 2027/117/2008
Şedinţa publică din 1 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 384 din data de 29 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj pronunţată în Dosarul nr. 2027/117/2008 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea faţă de aceste pârâte, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul G.P., prin mandatar P.L., împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca prin Primar şi, în consecinţă, s-a constatat că în baza Hotărârii nr. 182/1999 a Comisiei judeţene pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 Cluj reclamantul a primit despăgubiri în sumă de 676.617.600 ROL (67.661,76 lei) pentru întregul imobil situat în Cluj-Napoca str. D., înscris în CF xxx Cluj cu nr. topo. yyy şi că din aceasta sumă valoarea actualizată a despăgubirilor pentru apartamentele nr. 6 şi 7 din imobilul menţionat, precum şi pentru terenul în suprafaţă de 367 mp., este de 54.065 RON.
S-a dispus modificarea Dispoziţiei nr. 2673 din 16 aprilie 2008 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, în sensul că s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de restituire a sumei de 54.065 RON, reprezentând despăgubiri pentru apartamentele nr. 6 şi 7 din imobilul menţionat mai sus şi pentru terenul în suprafaţă de 367 mp şi s-a dispus compensarea acestei sume cu suma care urmează să fie acordată reclamantului cu titlul de despăgubiri pentru apartamentele nr. 1, 2, 3, 4, 5, 8, 9, 10,11 şi pentru terenul în suprafaţă de 350 mp.
Au fost obligaţi pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca prin Primar să achite reclamantului suma de 1663,4 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată formulată şi precizată reclamantul a solicitat să se stabilească valoarea despăgubirilor primite în baza Legii nr. 112/1995, aferente apartamentelor nr. 6 şi 7 şi terenului în suprafaţă de 367 mp, să fie obligat doar la restituirea acestei sume, actualizată,cu titlu de despăgubire în baza Legii nr. 112/1995 şi să se dispună modificarea dispoziţiei Primarului municipiului Cluj-Napoca, în sensul obligării acestui pârât la compensarea sumei ce se va stabili că a fost primită cu titlu de despăgubire în baza Legii nr. 112/1995, aferent celor două apartamente şi terenului de 367 mp restituite în natură, ca parte din despăgubirile aferente celor 9 apartamente şi terenului aferent, prevăzute la art. 8 din dispoziţie.
Instanţa de fond a constatat că reclamantul a primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995 pentru întregul imobil situat în Cluj-Napoca str. D., înscris în C.F. nr. xxx Cluj cu nr. topo. yyy, iar prin dispoziţia atacată s-a dispus restituirea în natură în favoarea sa a apartamentelor nr. 6 şi 7 din acest imobil, precum şi terenul-curte în suprafaţă de 367 mp cu nr. topo. yyy/2, înscris în C.F. nr. xxx.
Astfel, instanţa a reţinut că în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamantul este obligat să returneze suma reprezentând despăgubirea primită doar în ceea ce priveşte apartamentele nr. 6 şi 7 din imobil, precum şi terenul-curte în suprafaţă de 367 mp., actualizată cu indicele de inflaţie.
În cauză, instanţa de fond a reţinut că reclamantul şi statul au obligaţii reciproce de plată, respectiv reclamantul are obligaţia de restituire a sumei de 54.065 RON, reprezentând despăgubiri pentru apartamentele nr. 6 şi 7 din imobilul menţionat mai sus şi pentru terenul în suprafaţă de 367 mp, iar statul are obligaţia achitării despăgubirilor pentru apartamentele nr. 1, 2, 3, 4, 5, 8, 9, 10, 11 şi pentru terenul în suprafaţă de 350 mp., astfel încât reclamantul este îndreptăţit să solicite compensarea obligaţiilor, până la concurenta celei mai mici dintre ele.
În baza art. 274 C. proc. civ. pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca prin Primar au fost obligaţi să achite reclamantului suma de 1663,4 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocaţial şi onorariul expertului.
Împotriva acestei hotărâri pârâţii Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca au declarat apel în termen legal.
Pârâtul apelant Municipiul Cluj-Napoca a invocat, în principal, lipsa calităţii procesual pasive raportat la dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 întrucât restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al mun. Bucureşti.
Pe fond, cei doi pârâţi au învederat instanţei că Dispoziţia nr. 2673 din 16 aprilie 2008 emisă de Primarul mun. Cluj-Napoca respectă dispoziţiile Legii nr. 10/2001, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi H.G. nr. 250/2007.
Ca urmare a decesului reclamantului, mandatarul acestuia P.L. a formulat o cerere de introducere în cauză a moştenitorilor reclamantului, respectiv P.E., în calitate de soră şi G.M., în calitate de soţie supravieţuitoare, învederând instanţei că defunctul nu a avut descendenţi şi nici alte rude colaterale.
Drept urmare, în şedinţa publică din 09 decembrie 2010 Curtea a dispus introducerea în cauză a succesorilor reclamantului, respectiv P.E., în calitate de soră şi G.M., în calitate de soţie supravieţuitoare.
Apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a fost respins pentru considerentele ce succed:
Instanţa de fond a constatat în mod legal faptul că reclamantul a primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995 pentru întregul imobil situat în Cluj-Napoca str. D., înscris în C.F. nr. xxx Cluj cu nr. topo. yyy, iar prin dispoziţia atacată s-a dispus restituirea în natură în favoarea sa numai a apartamentelor nr. 6 şi 7 din acest imobil, precum şi terenul-curte în suprafaţă de 367 mp cu nr. topo. yyy/2, înscris în C.F. nr. xxx.
Contrar susţinerilor apelanţilor, suma care urmează a fi restituită de către reclamant a fost stabilită în baza unei expertize tehnice de evaluare a apartamentelor şi terenului curte care au fost restituite în natură, raport de expertiză care reprezintă o probă ştiinţifică şi care nu a fost contestat de către pârâţi în faţa primei instanţe.
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligat Primarul Municipiului Cluj-Napoca, instanţa de apel a constatat că, temeiul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul, culpă care a fost pe deplin dovedită în prezenta cauză, întrucât instanţa de fond a dispus modificarea dispoziţiei atacate, dispunând în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 22 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 compensarea sumei de 54.065 RON reprezentând despăgubirile primite de reclamant pentru imobilul restituit în natură cu suma care urmează a fi acordată reclamantului cu titlu de despăgubiri pentru apartamentele şi terenul din imobil în litigiu şi care nu pot fi restituite în natură.
De altfel, cheltuielile de judecată la care pârâtul a fost obligat au fost dovedite şi justificate de reclamant, iar acestea au constat în onorariu avocaţial şi onorariu cuvenit expertului.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept Curtea, în temeiul art. 296 C. proc. civ., a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinţei civile nr. 384 din 29 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 2027/117/2008.
Cu privire la apelul declarat de pârâtul Municipiului Cluj-Napoca acesta a fost admis pentru următoarele considerente:
Calitatea procesual pasivă, deşi nu este în mod expres reglementată de legea procesual civilă, reprezintă o condiţie esenţială pentru ca o persoană fizică sau juridică să poată sta ca parte în procesul civil român.
Având în vedere că acordarea măsurilor reparatorii în favoarea persoanelor îndreptăţite se dispune prin dispoziţia primarului, dispoziţie care, de altfel, a fost contestată în prezentul litigiu, Curtea a statuat că pârâtul Municipiul Cluj-Napoca nu are nici o obligaţie legală în litigiul de drept material dedus judecăţii astfel încât, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Împotriva Deciziei civile nr. 17/A din 20 ianuarie 2011 a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca care a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Se invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a făcut greşită aplicare a legii.
În mod temeinic şi legal a fost emisă de către Primarul municipiului Cluj-Napoca, Dispoziţia nr. 2673 din 16 aprilie 2008, în sensul că s-a propus restituirea în natură a apartamentului nr. 6, identificat cu nr. top.yyy/l/VI şi a apartamentul nr. 7, identificat cu nr. top.yyy/l/VTI, înscrise în CF colectiva nr. yyy şi CF individuală nr. yyy3, cât şi terenul-curte în suprafaţă de 367 mp, cu nr. top. yyy/2, înscris în CF nr. xxx, din imobilul în litigiu, iar pentru apartamentele, înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, respectiv: apartamentul nr. 1, cu nr. top yyy/1/1, apartamentul nr. 2, cu nr. top yyy/1/II, apartamentul nr. 3, cu nr. top yyy/1/III, apartamentul nr. 4, cu nr. top yyy/1/IV, apartamentul nr. 5, cu nr. top yyy/1/V, apartamentul nr. 8, cu nr. top yyy/1/VIII, apartamentul nr. 9, cu nr. top yyy/1/IX, apartamentul nr. 10, cu nr. top yyy/1/X şi apartamentul nr. 11, cu nr. top yyy/1/XI, din imobilul în speţă, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Se susţine că în mod greşit a respins instanţa de apel apelul pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca, considerând pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca ca fiind în culpă procesuală.
Recurentul Primarul Municipiului Cluj-Napoca consideră că nu este în culpă procesuală, având în vedere că este obligat doar la modificarea dispoziţiei cu privire la obligaţiile stabilite în sarcina reclamantului, nerevenindu-i ";obligaţiile generale"; dispuse de către instanţa de fond, în favoarea reclamantului, care, de altfel nici prin cuprinsul Dispoziţiei nr. 2673 din 16 aprilie 2008 emisă, nu a fost prejudiciat.
În susţinerea motivelor de recurs se invocă dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 492 din 8 iunie 2006, publicată în M. Of. nr. 583/5.07.2006, a reţinut conform cărora prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţa prin hotărâre judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil";.
În sensul celor arătate este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. conform cărora partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată, stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câştigat procesul.
Prin urmare, textul de lege invocat constituie prezumţia de culpă procesuală a celui ce cade în pretenţii, pentru că, dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecăţii şi-ar fi respectat obligaţia, creditorul obligaţiei nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.
În cauză, acţiunea reclamantei a fost admisă, instanţa de fond dispunând modificarea dispoziţiei atacate, în conformitate cu art. 22 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, impunându-se acordarea de cheltuieli de judecată către reclamant, care, de altfel, au fost dovedite şi justificate.
Instanţa de apel a considerat în mod just că aceste cheltuieli sunt necesare şi făcute în mod real cu soluţionarea prezentului litigiu, cuantumul acestora fiind rezonabil, raportat la complexitatea cauzei.
Nu pot fi primite astfel susţinerile recurentului Primarul municipiul Cluj-Napoca sub aspectul nestabilirii cuantumului cheltuielilor de judecată prin prisma proporţionalităţii sale raportat la complexitatea cauzei, deoarece cuantumul acordat de instanţa de fond (1663,4 RON) este unul rezonabil, fiind dovedit cu actele depuse la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 17/A din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1384/2012. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1423/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
