ICCJ. Decizia nr. 1382/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1382/2012
Dosar nr.8167/86/2010
Şedinţa publică din 29 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Suceava, secţia civilă, la 27 iulie 2010, reclamantul B.B.H.L. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Municipiului Suceava şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 Suceava, solicitând anularea dispoziţiei nr. 1755 din 28 iunie 2010 emisă de Primarul Municipiului Suceava şi obligarea pârâtelor la punerea în aplicare a sentinţei civile nr. 1161/2008 a Tribunalului Suceava şi la repararea prejudiciului produs ca urmare a emiterii dispoziţiei contestate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că proprietatea asupra terenului în suprafaţă de 947 m.p., i-a fost restituită prin sentinţa civilă nr. 1161 din 1 iunie 2008 a Tribunalului Suceava, definitivă şi irevocabilă, astfel încât dispoziţia contestată este lovită de nulitate, pârâtul fiind obligat să respecte hotărârea judecătorească la pronunţarea căreia s-a constatat că terenul revendicat este liber de orice construcţii sau investiţii, în integralitatea sa.
La data de 20 octombrie 2010, reclamantul a formulat şi completare la acţiune, solicitând emiterea unei decizii care să lămurească sentinţa civilă nr. 1161/2008, făcând, astfel, posibilă punerea acesteia în executare prin intabularea dreptului de proprietate, precum şi obligarea Primăriei Suceava la plata penalităţilor şi despăgubirilor ce se impun ca urmare a nerespectării hotărârii judecătoreşti menţionate.
În motivarea completării la acţiune, reclamantul a arătat că, faţă de probatoriul administrat în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1161/2008, instanţa poate să arate că termenul „dispune" este sinonim cu termenul „obligă", obligând Primăria Suceava la emiterea procesului verbal de punere în posesie, a protocolului de predare preluare sau a oricărui alt document solicitat de către O.J.C.P.I. Suceava, necesar intabulării dreptului său de proprietate pentru întreaga suprafaţă disponibilă (neocupată de construcţii), în termen de 30 de zile calendaristice de la data pronunţării sentinţei.
S-a solicitat, totodată, să se lămurească împrejurarea că suprafaţa de 947 m.p. restituită reclamantului este mărginită la est de o proprietate privată împrejmuită cu gard, la sud de două blocuri de locuinţe.
În ceea ce priveşte cererea de despăgubiri, reclamantul a solicitat ca acestea să fie calculate în funcţie de valoarea chiriei lunare a terenului, cu penalităţi pe zi de întârziere pentru nerespectarea hotărârii.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1775 din 9 noiembrie 2010, a admis cererea reclamantului, a anulat dispoziţia nr. 1755 din 28 iunie 2010 emisă de Primarul Municipiului Suceava şi a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtului la punerea în aplicare a sentinţei civile nr. 1161/2008 a Tribunalului Suceava şi la plata de despăgubiri, ca nefondate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 1161 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 110 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 8386/2009, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis plângerea formulată de reclamant şi s-a dispus restituirea în natură către acesta a suprafeţei de 947 m.p. teren, situat în Municipiul Suceava, reţinându-se prin hotărâre că terenul este identificat conform cu planul de situaţie cadastral şi de încadrare în zonă depus în dosarul nr. 2348/86/2008 şi că nu este afectat de construcţii.
S-a considerat că, în această situaţie, pârâtul este obligat la punerea în executare a hotărârii, astfel că emiterea unei noi dispoziţii, prin care se soluţionează aceeaşi notificare din 18 iulie 2011 şi care are un conţinut diferit, dispunând doar restituirea parţială în natură, este nelegală.
În ce priveşte cererile completatoare, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. întrucât, în speţă, nu pot fi reţinute neclarităţi cu privire la dispozitivul sentinţei civile nr. 1161/2008, refuzul primarului de a pune în executare această sentinţă neechivalând cu situaţia prevăzută de textul de lege menţionat.
Prima instanţă a considerat că este nefondată şi cererea de acordare a despăgubirilor, deoarece reclamantul nu a înţeles să producă probe cu privire la prejudiciul concret suferit prin lipsa de folosinţă a terenului în litigiu.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel ambele părţi.
În motivarea apelului său, reclamantul a arătat că cererea de clarificare a sentinţei civile nr. 1161/2008 se întemeiază pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. şi nu pe cele ale art. 399 C. proc. civ., astfel cum greşit a reţinut prima instanţă şi, totodată, că s-a refuzat nejustificat administrarea probatoriului solicitat în dovedirea prejudiciului concret suferit urmare a lipsei de folosinţă.
Pârâta a arătat că, în mod nelegal, prima instanţă a admis capătul de cerere referitor la anularea dispoziţiei nr. 1755 din 28 iunie 2010, în condiţiile în care chiar reclamantul a prezentat planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate ce evidenţiază suprafaţa de 650 m.p., corespunzătoare parcelei.
S-a învederat că instanţa de fond a ignorat Decizia nr. 3417 din 19 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În ceea ce priveşte motivul nerestituirii în totalitate în natură a suprafeţei de 947 m.p., s-a arătat că terenul este ocupat de construcţii şi investiţii de utilitate publică, iar unitatea deţinătoare nu are bunuri şi nu poate presta servicii în compensare.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 25 din 15 februarie 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Suceava şi a admis apelul reclamantului B.B.H.L.
S-a anulat în parte sentinţa apelată şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea capetelor de cerere având ca obiect lămurirea sentinţei civile nr. 1161 din 1 iulie 2008, precum şi plata despăgubirilor şi penalităţilor.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin considerentele deciziei menţionate, instanţa de apel a reţinut că sentinţa civilă nr. 1161 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Suceava, definitivă şi irevocabilă, prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 952 m.p., a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că pârâta avea obligaţia de a o pune în executare. S-a considerat că emiterea dispoziţiei contestate, prin care s-a apreciat că se justifică doar restituirea a 650 m.p., a fost emisă nelegal.
În ceea ce priveşte apelul reclamantului, s-a reţinut că, deşi prima instanţă a apreciat că cererea de completare a acţiunii a fost formulată, în termen, nu a procedat la comunicarea acesteia către pârâţi, conform dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte, s-a reţinut că, în mod eronat, s-a analizat cererea de lămurire a sentinţei civile nr. 1161 din 1 iulie 2008 din perspectiva dispoziţiilor art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., deşi reclamantul şi-a întemeiat solicitarea pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ.
S-a considerat, totodată, că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor acţiunii, nepunând în discuţia părţilor probele indicate în cererea completatoare, împrejurare ce atrage nelegalitatea hotărârii apelate, echivalând cu necercetarea fondului litigiului dedus judecăţii, fiind întrunite dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termenul legal, pârâta Primăria Municipiului Suceava, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâta a susţinut că, în mod nelegal, instanţa de apel a considerat că avea obligaţia de a pune în executare sentinţa civilă nr. 1775 din 9 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Suceava, în condiţiile în care chiar reclamantul a prezentat planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, ce evidenţiază suprafaţa de 650 m.p. corespunzătoare parcelei, fiind evident faptul că nu era posibilă restituirea în natură a suprafeţei de 947 m.p., ci doar a celei menţionate, pentru diferenţa de 297 m.p. propunându-se acordarea de titluri de despăgubire.
S-a învederat că dispoziţiile art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 10.3 din Normele metodologice trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, individualizarea acestora, în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a notificărilor fiind atributul entităţii investite să se pronunţe (asupra notificărilor).
Recurenta pârâtă a criticat Decizia atacată şi, pentru interpretarea greşită a actelor juridice deduse judecăţii, în acest context susţinând că, la data emiterii dispoziţiei contestate s-au respectat dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Ultimul motiv de recurs a vizat faptul că nu se impune rejudecarea capătului de cerere având ca obiect repararea prejudiciului produs reclamantului ca urmare a emiterii dispoziţiei atacate, întrucât ar fi trebuit să se dovedească, în mod concret, prin mijloace de probă, existenţa unui prejudiciu material previzibil.
Intimatul – reclamant B.B.H.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând criticile invocate de pârâta – recurentă, raportat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin sentinţa civilă nr. 1161 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Suceava, definitivă şi irevocabilă, s-a admis plângerea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamantul B.B.H.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava, prin primar şi s-a dispus restituirea în natură către petent a suprafeţei de 947 m.p. teren situat în Municipiul Suceava, constatându-se că acesta este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa ce a fost edificată pe acest teren, imposibil de restituit în natură.
Aşa cum corect au reţinut instanţele de fond şi apel, dispoziţia nr. 1755 din 28 iunie 2010, contestată în prezenta cauză a fost emisă în mod nelegal, cu încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti menţionate, prin refuzul restituirii în natură a întregii suprafeţe de teren de 947 m.p. şi restituirea parţială, doar a suprafeţei de 650 m.p. şi acordarea de titluri de despăgubiri pentru diferenţa de 297 m.p.
De vreme ce sentinţa menţionată a fost investită cu titlu executoriu, unica atribuţie ce revenea Primăriei Suceava era aceea de a proceda la emiterea protocolului de predare primire, în exercitarea competenţelor prevăzute de art. 25 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001 şi art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare a acesteia nu poate fi primită, neputând fi valorificată în prezentul litigiu, generat tocmai de încălcarea autorităţii de lucru judecat de care se bucură sentinţa civilă nr. 1161/2008 a Tribunalului Suceava, prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantului întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în ceea ce priveşte cererea de restituire în natură, ce a constituit obiectul notificării din 18 iulie 2001, adresată Primăriei Suceava.
De altfel, şi Prefectura Suceava, ca autoritate competentă să verifice legalitatea actelor emise de Primăria Suceava, a constatat că dispoziţia nr. 1755, contestată în prezenta cauză contravine sentinţei menţionate, care dispune restituirea întregii suprafeţe ca fiind liberă de construcţii.
Mai mult, Prefectura atrăgea atenţia prin adresa din 23 august 2010 că „dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile poate fi modificat tot de către o instanţă de judecată şi nu prin act administrativ emis de către o autoritate a administraţiei publice locale".
Curtea va reţine că pentru aceleaşi motive expuse mai sus nu poate fi primită nici susţinerea recurentei în sensul că nu se refuză punerea în executare, ci doar se amână executarea sentinţei, până când „eventuale noi terenuri" ar deveni disponibile şi ar putea fi oferite în compensare.
Critica referitoare la greşita interpretare a actelor juridice dedusă judecăţii nu poate fi examinată, întrucât nu se circumscrie pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. Din dezvoltarea acestui motiv de recurs rezultă că se critică interpretarea dată probelor administrate, din care se pretinde că ar fi rezultat imposibilitatea restituirii în totalitate a suprafeţei de 947 m.p., ceea ce reprezintă o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Nefondat este şi ultimul motiv de recurs vizând greşita trimitere spre rejudecare a capătului de cerere referitor la acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin emiterea dispoziţiei contestate.
În condiţiile în care prima instanţă nu a pus în dezbaterea contradictorie a părţilor probele solicitate în cererea completatoare a acţiunii, este evident că nu se putea respinge această solicitare ca nefiind dovedită cu probe. Prin urmare, în mod legal, instanţa de apel a considerat că această împrejurare atrage nelegalitatea hotărârii, echivalând cu necercetarea fondului litigiului şi, impunând aplicarea dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul pârâtei este nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Suceava, prin primar, împotriva deciziei nr. 25 din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1388/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 135/2012. Civil → |
|---|
