ICCJ. Decizia nr. 1380/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1380/2012
Dosar nr.46928/301/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 28 februarie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 5058 din 16 decembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe în soluţionarea cererii formulată de petentul M.D.I., executor bancar în cadrul C.E.B.P.B.R. SA, având ca obiect încuviinţarea executării silite, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3731 C. proc. civ., încuviinţarea executării silite se dispune de către instanţa de la domiciliul debitorului, aceasta fiind Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 316 din 9 ianuarie 2012 pronunţată în camera de consiliu de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi în consecinţă:
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditorul P.B.R. SA cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu debitorul D.I. cu domiciliu în Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi în consecinţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În considerentele sentinţei, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a reţinut că, atâta timp cât creditorul a cerut expres încuviinţarea executării silite asupra bunurilor de pe raza localităţii Târgu Mureş, şi nu de pe raza sectorului 3, este evident că faţă de dispoziţiile art. 373 C. proc. civ., instanţa de executare competentă a se pronunţa asupra cererii de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Târgu Mureş.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă în a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 22 alin. (3), raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
În raport de obiectul cererii deduse judecăţii, norma de competenţă aplicabilă în speţă este cea cuprinsă în art. 3731 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit textului menţionat „..executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare..".
Calificarea instanţei de executare este tăcută de legiuitor în art. 373 alin. (2) C. proc. civ. ca fiind Judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel".
Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare şi a cererilor de încuviinţare.
Or, acest criteriu are în vedere locul unde se realizează efectiv executarea, în cazul urmăririi bunurilor locul executării acestora (art. 373 alin. (1) C. proc. civ.), iar în cazul popririi, locul de la domiciliul sau sediul debitorului ori terţului poprit (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).
În speţă, în absenţa indicării de către creditor a locului unde se află bunurile debitorului asupra cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi locul debitorului.
În aceste condiţii, urmează a se reţine că judecătoria de la locul domiciliului debitorului este instanţa de executare, respectiv Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1396/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1385/2012. Civil → |
|---|
