ICCJ. Decizia nr. 1539/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1539/2012
Dosar nr.8013/118/2009
Şedinţa publică din 6 martie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1033 din 19 octombrie 2009, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a respins ca nefondată acţiunea formulată de G.T. – în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice – prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 249.000 euro, despăgubiri morale reprezentând câte 200 euro pentru fiecare zi de detenţie executată de tatăl său, G.G., condamnat prin sentinţa penală nr. 849 din 12 septembrie 1953 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamantul nu a indicat care sunt valorile sociale lezate, ca urmare a executării unei pedepse privative de libertate de către tatăl său şi în ce măsură situaţia faptică s-a răsfrânt în mod negativ asupra personalităţii sale.
Prin Decizia nr. 151/ C din 14 martie 2001, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, şi schimbând în tot sentinţa, a respins în fond acţiunea reclamantului.
A respins totodată apelul formulat de reclamantul G.T., împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva deciziei dată în apel, a declarat recurs în termen legal reclamantul G.T., reiterând criticile din apel şi fără să arate temeiul de drept.
Susţinerea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs, nu este structurată din punct de vedere juridic, în aşa fel încât să se poată reţine, cel puţin din oficiu, o critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs.
Recursul este nul.
Cauza recursului constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Aşadar, simpla nemulţumire a părţii de hotărârea pronunţată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmaţia generală că hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să îşi sprijine recursul pe cel puţin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs invocat.
În prezenta cauză, recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Acesta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în textele invocate.
Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existenţa unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuţia părţilor şi asupra cărora să delibereze.
Susţinerile recurentului, care nu fac posibilă încadrarea în temeiurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu sunt susceptibile de a fi examinate pe fond şi, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul G.T. împotriva deciziei nr. 151/ C din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 154/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1538/2012. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
