ICCJ. Decizia nr. 1546/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1546/2012
Dosar nr.1444/30/2010
Şedinţa publică din 6 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2360 din 27 septembrie 2010, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.I. şi a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş să-i plătească acestuia echivalentul în lei al sumei de 9.900 euro pentru prejudiciului moral suferit în nume propriu, 5.000 euro în calitate de descendent de gradul I al părinţilor săi şi 2.500 euro în calitate de descendent al bunicilor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, la data de 18 iunie 1951, reclamantul împreună cu întreaga sa familie au fost strămutaţi din localitatea Besenova Veche - Sânnicolau Mare şi li s-a fixat domiciliu obligatoriu în localitatea Feteştii Noi, în Bărăgan, această restricţie fiind ridicată prin Decizia M.A.I. nr. 6200/1955, la data de 20 decembrie 1955.
Prima instanţă a constatat că sunt întrunite dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, modificată prin OUG nr. 62/2010, în speţă măsura administrativă a deportării în Bărăgan a reclamantului şi familiei sale având caracter politic şi fiind circumscrisă art. 3 lit. e) din lege.
La cuantificarea daunelor s-au avut în vedere criteriile stabilite de legiuitor prin art. 5 alin. (1), reţinându-se că petentul a beneficiat de drepturile conferite de Decretul-lege nr. 118/1990 şi OUG nr. 214/1999.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel ambele părţi.
Prin Decizia civilă nr. 398 din 1 martie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamantul B.I. şi a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, schimbând sentinţa nr. 2360 din 27 septembrie 2010 în sensul respingerii acţiunii în despăgubiri formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, urmare a Deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, nu mai există un temei legal pentru acţiunile în despăgubiri formulate de persoanele condamnate politic sau cărora li s-au aplicat măsuri administrative cu caracter politic în perioada de referinţă a legii.
S-a considerat că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, reclamantul nu avea un „bun" în sensul jurisprudenţei C.E.D.O. generate de aplicarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, pe care trebuia să-l prezerve sau să-l confirme prin declanşarea procesului, ci doar posibilitatea de a-l dobândi printr-o hotărâre judecătorească ce putea fi executată după momentul rămânerii definitive în apel.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs reclamantul B.I., criticând-o ca nelegală pentru încălcarea principiilor egalităţii în drepturi şi neretroactivităţii legii, prin aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 unei acţiuni înregistrate anterior publicării acesteia în M. Of.
Intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului reclamantului ca nefondat.
La prima zi de înfăţişare, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii recursului, raportat la dispoziţiilor art. 301 şi 303 alin. (1) C. proc. civ.
Examinând, cu prioritate, excepţia invocată din oficiu, curtea va constata că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (2) C. proc. civ., acesta se socoteşte de la comunicarea hotărârii atacate.
În speţă, Decizia recurată a fost comunicată reclamantului la 29 martie 2011, conform dovezii de îndeplinire a actului de procedură de la dosar (fila 31 dosar apel), ce îndeplineşte toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 100 C. proc. civ.
Prin urmare, având în vedere că recursul reclamantului a fost înregistrat la Curtea de Apel Timişoara la 19 aprilie 2011, Curtea va constata că a fost depăşit termenul legal pentru declararea căii de atac şi se va respinge recursul ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr. 398 din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1543/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1547/2012. Civil → |
|---|
