ICCJ. Decizia nr. 1638/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1638/2012
Dosar nr. 6352/99/2010
Şedinţa publică din 8 martie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 24 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 2030 din 20 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi sentinţa a fost schimbată în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamantei M.I.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, faţă de Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, a fost desfiinţat temeiul juridic care a stat la baza admiterii acţiunii reclamantei.
Respingerea acţiunii se impune, chiar dacă procesul se află în etapa apelului, avându-se în vedere că norma constatată ca neconstituţională a dat naştere unei situaţii juridice legale aflată în curs de desfăşurare, care nu este pe deplin constituită până la pronunţarea unei hotărâri definitive.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, arătând că a dovedit calitatea de moştenitoare a autorului său şi că este îndreptăţită să primească suma de 5.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin condamnarea politică a tatălui. Susţine că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, însă, la o zi după pronunţarea sentinţei de fond s-a pronunţat Curtea Constituţională, declarând neconstituţionale prevederile acestui text de lege.
Susţine că decizia atacată este în dezacord cu art. 15 alin. (2) din Constituţia României, coroborat cu art. 1 C. civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei de fond.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigenţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod.
Or, în speţă, succintele critici formulate de reclamantă nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de textul de lege menţionat, recurenta nesusţinând în vreun fel nelegalitatea soluţiei din apel.
Ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunţată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluţiei, recurenta nu a formulat critici susceptibile de cenzură în recurs, nesocotind existenţa judecăţii anterioare.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind legalitatea hotărârii pronunţată în apel.
De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.
Văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta M.I. împotriva deciziei civile nr. 24 din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1637/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1639/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
