ICCJ. Decizia nr. 1674/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1674/2012
Dosar nr.5499/2/2008
Şedinţa publică din 08 martie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A.V., A.M.R., B.A., B.C., B.D., C.C., C.N., C.V., C.M., C.C., C.I., D.M., D.M., D.A., F.H., G.A.A., G.G., G.F., H.M., M.G., M.M., M.N., M.E., M.M., M.L., N.V., O.V., P.B., P.S.C., P.C., P. (M.) M., P.E., P.I., P.M., P.P., P.I., S.A., S.A., S.M., S.F., S.M., S.R., Ş.P., Ş.L.V., Ş.S., T.L., T.F., T.D., T.C., U.C., V.M.C. şi V.C. au chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, Direcţia Instanţelor Militare şi Ministerul Finanţelor Publice şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, începând cu data de 01 noiembrie 2004 la zi şi în continuare, lunar, la actualizarea sumelor rezultate din calcularea sporului de 50% la indemnizaţia de încadrare brută lunară, prin aplicarea ratei inflaţiei, precum şi la înscrierea sporului de 50% în carnetul de muncă.
În urma admiterii cererilor de abţinere formulate în cauză, dosarul a fost înaintat Tribunalului Călăraşi, respectiv Tribunalului Giurgiu.
Prin sentinţa civilă nr. 713/ LM/ AS din 18 iulie 2008, Tribunalul Giurgiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Învestită cu soluţionarea litigiului, prin sentinţa civilă nr. 444 din 12 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce o priveşte pe reclamanta P.I., pe capetele de cerere având ca obiect acordarea sporului de 50% pentru perioada mai 2005 şi în continuare, precum şi pe capătul de cerere privind efectuarea menţiunilor în carnetul de muncă.
A respins cererea formulată de reclamanta P.I. pentru pretenţiile ulterioare lunii mai 2005.
A admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii B.C., G.A.A., D.A., P.P., P.I., M.G., C.C., H.M., F.H., U.C., S.A., S.R., G.G., V.C., P.S.C:, D.M., N.V., C.V., M.L., T.L., V.M.C., P.E., S.F., M.M., S.M., C.M., P.M., S.M., Ş.P., D.M., T.D., P.C., P.I., C.I., B.D., A.M.R., T.F., S.A., Ş.L.V., B.A., T.C., O.V., M.N., C.C., M.E., G.F., A.V., C.N., M.M., P. (M.) M., P.B., Ş.S., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării, Direcţia Instanţelor Militare şi Ministerul Economiei şi Finanţelor.
A obligat pârâţii Ministerul Apărării şi Direcţia Instanţelor Militare să plătească reclamanţilor sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat din indemnizaţia sau salariul de încadrare brut lunar, după caz, începând cu data de 16 octombrie 2006, pentru reclamanta A.M.R., şi începând cu data de 01 noiembrie 2004, pentru reclamanţii B.C., G.A.A., D.A., P.P., P.I., M.G., C.C., H.M., F.H., U.C., S.A., S.R., G.G., V.C., P.S.C., D.M., N.V., C.V., M.L., T.L., V.M.C., P.E., S.F., M.M., S.M., C.M., P.M., S.M., Ş.P., D.M., T.D., P.C., C.I., B.D., A.M.R., T.F., S.A., Ş.L.V., B.A., T.C., O.V., M.N., C.C., M.E., G.F., A.V., C.N., M.M., P. (M.) M., P.B., Ş.S., la zi şi în continuare, lunar, urmând ca sumele să fie actualizate în raport cu rata inflaţiei de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective şi a fost obligată pârâta Direcţia Instanţelor Militare să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanţilor pentru care acestea sunt ţinute.
Prin aceeaşi sentinţă, au fost respinse acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, precum şi acţiunea formulată de reclamanta P.I., pentru pretenţiile ulterioare lunii mai 2005, constatând existenţa autorităţii de lucru judecat.
Au fost obligaţi pârâţii Ministerul Apărării şi Direcţia Instanţelor Militare la plata către reclamanta P.I. a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, pentru perioada 01 noiembrie 2004 - aprilie 2005, şi la actualizarea sporului cuvenit începând cu 01 noiembrie 2004 şi până la achitarea acestuia, în raport cu rata inflaţiei calculată de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.
Au fost obligaţi pârâţii Ministerul Apărării şi Direcţia Instanţelor Militare la 1.500 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 26 noiembrie 2010, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Instanţelor Militare a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că prin sentinţa supusă revizuirii s-a dispus în mod greşit obligarea Direcţiei Instanţelor Militare şi a Ministerului Apărării Naţionale la plata unor drepturi salariate aferente perioadei 1 noiembrie 2004 - aprilie 2005 către reclamanta P.I., de vreme ce această parte nu a fost angajată a instanţelor militare în acest interval de timp.
S-a învederat că revizuentul nu avea competenţa legală de a crea şi deţine dosare profesionale privind personalul auxiliar de specialitate, conex şi administrativ din cadrul instanţelor militare, astfel încât nu a cunoscut situaţia particulară a reclamantei P.I.
Revizuentul a luat la cunoştinţă de faptul că reclamanta este încadrată în funcţia de grefier din data de 15 iunie2006 în organigrama Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti cu ocazia comunicării de către unitatea care reprezintă şi asigură asistenţa juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, respectiv Direcţia pentru Relaţia cu Parlamentul şi Asistenţă Juridică, a unei copii de pe cererea reclamantei P.I. formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare, având ca obiect plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, pentru perioada 03 februarie 2007 - 15 noiembrie 2009 şi în continuare, înregistrată sub numărul 43472/3/2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Revizuentul a învederat că a solicitat şi primit o copie a carnetului de muncă al reclamantei la data de 01 noiembrie 2010, ocazie cu care a luat cunoştinţă de evoluţia carierei profesionale: 17 ianuarie 2000 - 31 august2004: grefier dactilograf la Curtea Militară de Apel; 01 septembrie 2004 - 14 iunie 2006: grefier dactilograf şi grefier la Curtea de Apel Bucureşti; 15 iunie 2006 - prezent: grefier la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
Prin urmare, cum din consemnările din carnetul de muncă rezultă că reclamanta nu a fost angajata vreunei instanţe militare, ci a Curţii de Apel Bucureşti în întreaga perioadă pentru care s-a dispus obligarea pârâţilor la plata anumitor drepturi de natură salarială, s-a susţinut că acţiunea trebuia respinsă, nefiind datorate sumele respective şi nici cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 4 din 09 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat ca temei juridic al revizuirii, prin înscrisuri noi se înţeleg acele înscrisuri care existau la data judecăţii, deoarece numai în această situaţie ele au putut fi reţinute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta.
În speţă, înscrisul la care face referire revizuentul, respectiv copia carnetului de muncă al reclamantei P.I. a fost depus la Dosarul nr. 5499/2/2008 al Curţii de apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 29 octombrie 2008 şi deci a putut fi cunoscut de instanţa de judecată care a pronunţat sentinţa supusă prezentei revizuiri.
Faptul că revizuentul în cadrul procesului soluţionat prin sentinţa supusă revizuirii nu a făcut diligenţele necesare pentru a lua la cunoştinţă de menţiunile înscrise în carnetul de muncă al intimatei reclamante aflat în copie la dosar, reprezintă un motiv imputabil acestuia, care nu justifică însă admiterea cererii de revizuire.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat şi motivat recurs revizuentul Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Instanţelor Militare.
Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
La data de 07 octombrie 2010, Direcţia Instanţelor Militare a fost citată în calitate pârât în Dosarul civil nr. 43472/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a putut afla conţinutul cererii de chemare în judecată. Ulterior, la de 01 noiembrie 2010, a primit o copie a carnetului de muncă al reclamantei P.I., luând în acest fel cunoştinţă de evoluţia carierei sale profesionale.
Consemnările din carnetul de muncă relevă că întreaga perioadă pentru care Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare au fost obligaţi, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, la plata anumitor drepturi de natură salarială, reclamanta nu a fost angajata vreunei instanţe militare, ci a Curţii de Apel Bucureşti. Ca atare, este evident că revizuentul nu datorează sumele respective şi nici cheltuieli de judecată.
Având în vedere data de la care Direcţia Instanţelor Militare a descoperit înscrisuri doveditoare, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se solicită admiterea recursului şi a cererii de revizuire.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Cererea de revizuire care a învestit instanţele în prezentul litigiu, a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate dispune dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii şi anume: partea interesată să prezinte un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie să fie confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să nu fi putut a fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată din motive mai presus de voinţa părţilor; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată; înscrisul să fi existat la data la care a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită.
Înscrisul nou invocat de revizuent l-a reprezentat copia carnetului de muncă al reclamantei P.I.
În mod corect Curtea de Apel a apreciat că înscrisul în temeiul căruia se solicită revizuirea sentinţei civile nr. 444 din 12 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti nu îndeplineşte condiţia de a fi un înscris nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Textul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se referă exclusiv la situaţia în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii, dar nu a fost folosit, nu a fost înfăţişat instanţei în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată.
În cauză însă, această ipoteză nu se regăseşte deoarece copia carnetului de muncă al reclamantei P.I. a fost depus la filele 61-72 din Dosarul nr. 5499/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 29 octombrie 2008 şi deci a putut fi cunoscut de instanţa de judecată care a pronunţat sentinţa împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire.
Or, condiţiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie satisfăcute în mod cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele determinând respingerea cererii de revizuire.
Constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectele analizate şi care vizau exclusiv condiţiile de admisibilitate ale cererii formulate, Înalta Curte nu va răspunde criticilor formulate în legătură cu fondul litigiului dedus judecăţii.
În consecinţă, în baza art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei nr. 4 din 09 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1678/2012. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 1670/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
