ICCJ. Decizia nr. 1679/2012. Civil. Acţiune în constatare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1679/2012
Dosar nr.3859/1/2010
Şedinţa publică din 8 martie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2148/09 februarie 2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Moreni împotriva pârâţilor O.A.M. şi O.A.V., sens în care, a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul construcţie şi teren, situat în Bucureşti, str. O., sector 1.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
În cursul judecării recursului, la data de 26 noiembrie 2009, recurenţii - pârâţi au formulat cerere de recuzare a tuturor magistraţilor Tribunalului Bucureşti, cu excepţia magistratului S.A. (cererea se află la fila 51 dosar tribunal).
Învestită cu soluţionarea acestei cereri de recuzare în conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins-o ca neîntemeiată, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 5 februarie 2010.
Împotriva încheierii din 5 februarie 2010 au declarat recurs pârâţii.
Acest recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, instanţă care, în şedinţa publică din 23 aprilie 2010, a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitate împotriva unei încheieri irevocabile.
Prin Decizia nr. 2476 din 23 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 446/2/2010, s-a respins recursul, ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 318 şi urm. C. proc. civ., contestatorii O.A.M. şi O.A.V.
Prin încheierea de şedinţă din data de 20 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata contestaţiei în anulare, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.
La data de 03 februarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 20 ianuarie 2011, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 03 februarie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând că potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu, de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată contestaţia în anulare astfel formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de O.A.M. şi O.A.V. împotriva deciziei nr. 2476 din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1682/2012. Civil. Anulare act. Revizuire - Fond | ICCJ. Decizia nr. 1678/2012. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
