ICCJ. Decizia nr. 1728/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1728/2012
Dosar nr.26060/2/2004
Şedinţa publică din 9 martie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, la data de 31 martie 2004, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanţii P.Ş., P.R. şi P.V. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti - Administraţia Fondului Imobiliar, solicitând să se constate caducitatea deciziei nr. 924 din 03 mai 1968 emisă de Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti şi să se dispună retrocedarea imobilului compus din teren în suprafaţă de 235 m.p. şi construcţie, situat în Bucureşti, str. Soldat T.I., sector 3, în temeiul dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 490 din 26 mai 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii acţiunii, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanţii nu se legitimează procesual activ în cauză, deoarece nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor lor asupra imobilului litigios.
Prin Decizia civilă nr. 2617/ A din 13 decembrie 2004, Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei susmenţionate, pe care a anulat-o, cu reţinerea cauzei pentru evocarea fondului, apreciind că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat pricina pe excepţie, fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
În evocarea fondului, Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a pronunţat Decizia civilă nr. 285/ A din 22 mai 2006, prin care a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
În motivarea acestei soluţii, curtea a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, deoarece nu se verifică susţinerea reclamanţilor în sensul că exproprierea - pentru care s-au primit şi despăgubiri în sumă de 9.140 lei - nu şi-ar fi atins scopul, câtă vreme din schiţele la raportul de expertiză rezultă, dimpotrivă, afectarea terenului de blocuri, zonă verde, alei de acces.
Reclamanţii îşi pot însă valorifica drepturile asupra imobilului expropriat în procedura Legii nr. 10/2001, care consacră un spaţiu distinct de reglementare pentru măsurile reparatorii în cazul imobilelor expropriate - art. 11.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamanţii P.Ş. şi P.R., care au invocat următoarele motive:
1. Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - motivarea instanţei de apel este contradictorie pe aspectul situaţiei juridice actuale a imobilului litigios.
Deşi în expertiza efectuată în cauză se precizează că suprafaţa imobilului s-a diminuat cu numai 1 m, în rest terenul şi construcţia s-au identificat pe vechiul amplasament, libere de alte utilităţi publice, instanţa de apel reţine greşit că din schiţele anexe la raportul de expertiză rezultă existenţa pe teren a unui bloc şi că restul terenului este constituit din spaţiile dintre blocurile din zonă, inclusiv alei de acces. Mai mult, instanţa de apel nu face nicio referire la construcţia aferentă terenului, care s-a păstrat, aşa cum se menţionează şi în expertiza tehnică judiciară.
2. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – în mod greşit, instanţa de apel nu a dat eficienţă prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, în condiţiile în care s-a dovedit că exproprierea nu s-a finalizat, nu s-a emis o nouă decizie de expropriere, imobilul nu este afectat de alte construcţii, cum greşit s-a reţinut în Decizia recurată (blocuri, zonă verde, alei de acces) şi nici nu se află în patrimoniul vreunei societăţi comerciale.
Prin Decizia pronunţată, instanţa de apel a încălcat şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Drepturilor Omului, ratificată de România în 1994, coroborat cu art. 44 din Constituţia României, privind garantarea proprietăţii private şi cazurile şi condiţiile stricte de expropriere.
Or, în cazul imobilului litigios, cauza de utilitate nu s-a realizat, exproprierea rămânând fără obiect, aşa încât se impunea retrocedarea respectivului imobilul, compus din teren liber şi construcţia aferentă.
3. Art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - în timpul judecării cauzei în apel, reclamanta P.V. a decedat şi nu au fost introduşi în cauză eventualii moştenitori legali.
La cererea recurentului - reclamant P.Ş., care a optat pentru calea legii speciale în vederea restituirii imobilului litigios, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului în baza art. 46 din Legea nr. 10/2001, republicată, prin încheierea de la termenul din 08 decembrie 2006.
La data de 10 ianuarie 2012, instanţa a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, pentru a se verifica dacă mai subzistă cauza care a justificat suspendarea judecăţii, sens în care s-au făcut adrese recurenţilor pentru a comunica şi dovedi stadiul soluţionării notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Prin petiţia înregistrată la dosar, prin grefa instanţei, la data de 27 februarie 2012, recurentul-reclamant P.Ş. a comunicat că s-a soluţionat, în mod irevocabil, contestaţia formulată de el împotriva dispoziţiei emise în procedura administrativă a Legii nr. 10/2001, privind restituirea imobilului litigios, situat în Bucureşti, str. Soldat T.I., sector 3, motiv pentru care a solicitat să se constate că prezenta cauză a rămas fără obiect. Recurentul a anexat copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe sentinţa civilă nr. 1569 din 29 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, şi de pe Decizia civilă nr. 1556/ R din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Recursul este nefondat, potrivit celor ce succed.
Imobilul litigios, situat în str. Soldat T.I., sector 3, Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 235 m.p. şi construcţia aflată pe acesta, a făcut obiectul notificării de restituire nr. 271 din 24 mai2001, formulată de recurentul - reclamat P.Ş. în baza Legii nr. 10/2001.
Această notificare a fost respinsă prin dispoziţia nr. 1226 din 09 februarie 2009, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1569 din 29 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, în Dosarul nr. 32583/3/2009 (filele 28-31 dosar recurs), dispoziţia susmenţionată a fost anulată, dispunându-se restituirea în natură către notificator a terenului în suprafaţă de 198 m.p. şi a construcţiei edificate pe acesta şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 54 m.p., imposibil de restituit în natură. Prin Decizia civilă nr. 1556/ R din 24 noiembrie 2011, pronunţată în recurs de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, (filele 32-36 dosar recurs), s-a dispus modificarea, în parte, a acestei sentinţe, în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent privesc doar suprafaţa de 37 m.p., iar celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Rezultă că, imobilul litigios a fost restituit în procedura Legii nr. 10/2001, parte în natură, parte în echivalent, astfel că acţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză, privind retrocedarea bunului în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994, a rămas fără obiect, după cum a susţinut şi recurentul-reclamant P.Ş. prin petiţia prin care a comunicat stadiul soluţionării notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Pentru acest motiv, soluţia de respingere a acţiunii, pronunţată prin Decizia recurată, se impune a fi menţinută, fără a mai fi necesară verificarea criticilor de fond, referitoare la situaţia actuală a imobilului litigios şi la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Cât priveşte critica potrivit căreia reclamanta P.V. ar fi decedat în cursul judecării cauzei în apel, aceasta este o simplă susţinere, lipsită de suport probator, neputând fi astfel primită.
Reţinând, aşadar, că acţiunea dedusă judecăţii a rămas fără obiect prin retrocedarea bunului litigios în procedura Legii nr. 10/2001, ceea ce justifică soluţia din Decizia recurată privind respingerea acţiunii, Înalta Curte va respinge recursul exercitat în cauză, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii P.Ş. şi P.R. împotriva deciziei nr. 285/ A din 22 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1727/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1721/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
