ICCJ. Decizia nr. 1746/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1746/2012
Dosar nr.547/44/2010
Şedinţa publică din 09 martie 2012
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin contestaţia formulată împotriva dispoziţiilor nr. 2372/2006 şi 2373/2006 emise de Primarul municipiului Galaţi, contestatorii C.G., C.N.V. şi C.M., în contradictoriu cu Primăria municipiului Galaţi, prin primar, au solicitat instanţei anularea acestor dispoziţii şi restituirea în natură a imobilelor terenuri situate în Galaţi, str. M. în suprafaţă de 630 m.p. şi str. F.M., în suprafaţă de 7.200 m.p.
Prin sentinţa civilă nr. 1709 din 26 octombrie 2006, Tribunalul Galaţi a admis contestaţia, a dispus anularea dispoziţiilor nr. 2372/2006 şi nr. 2373/2006 şi restituirea în natură a suprafeţelor de teren situate în str. M., conform raportului de expertiză ing. I.H.
Prin Decizia nr. 39/ A din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis apelul declarat de Primăria Municipiului Galaţi, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 220,97 m.p. teren din suprafaţa de 630 mp teren, preluată abuziv din str. M., pentru restul de teren urmând a se acorda despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005. A dispus restituirea în natură a suprafeţei de 7.200 m.p. teren din str. F.M.
Prin Decizia 252 din 21 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Galaţi împotriva deciziei nr. 39 din 28 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, a casat Decizia nr. 39 din 28 ianuarie 2009 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut în motivarea deciziei că nici prima instanţă şi nici a doua instanţă de fond nu au stabilit pe deplin situaţia de fapt şi nu a fost analizată posibilitatea acordării de măsuri reparatorii pentru cele două imobile în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, care sunt incidente în cauză faţă de temeiul preluării lor de către stat a celor două imobile. Expertizele efectuate nu au stabilit cu precizie dacă există identitate între suprafeţele de teren avute în proprietate de reclamanţi, conform actelor de proprietate şi terenurile solicitate de aceştia şi pentru care s-a dispus restituirea în natură.
Prin urmare, nu s-a realizat identificarea imobilelor, nu s-a stabilit dacă amenajamentele existente pe teren sunt de utilitate publică în sensul art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10/2001 şi dacă aceste terenuri sunt afectate de servituţi sau amenajări de utilitate publică (conducte apă, reţele electrice, gaze).
În ceea ce priveşte imobilul din str. Fundătura Maramureşului nu s-a analizat cine a edificat construcţiile de pe acesta, în ce calitate, cine este deţinătorul lor şi cine este obligat să stabilească măsuri reparatorii. Potrivit art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10/2001, trebuia să se verifice dacă edificiile existente pe teren sunt uşoare, demontabile, autorizate.
Instanţa de recurs a menţionat că urmează ca în rejudecare să se realizeze o expertiză de identificare a imobilelor, a persoanelor juridice deţinătoare a acestora, a celor care au obligaţia stabilirii măsurilor reparatorii care se vor acorda în temeiul Legii nr. 10/2001, urmând a se va verifica posibilitatea restituirii în natură şi identificarea suprafeţelor de teren pentru care se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 547/44/2010.
Prin Decizia civilă nr. 30/ A din 21 februarie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Galaţi, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 240,50 m.p. situată în Galaţi, str. M. conform schiţei anexă la obiecţiunile la raport de expertiză formulate de expert consilier N.V., pentru restul de teren până la 630 m.p. urmând a se acorda despăgubiri potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 6.957,54 m.p. situat în Galaţi str. F.M. conform schiţei nr. 2 la raport de expertiză N.V. în Dosar nr. 1010/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că expertiza efectuată de expert R.C. a concluzionat că, în raport de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2010, pentru imobilul din str. M. nu există posibilitatea restituirii în natură, iar imobilul din str. M. este afectat de construcţii care aparţin SC D. SA Galaţi, construcţii definitive fără să fie ataşate la dosar autorizaţii de construcţie.
Expertul consilier N.V., propus de reclamanţi, a precizat, în obiecţiunile la raportul de expertiză al expertei R.C., că suprafaţa de 240,50 m.p. situată în Galaţi, str. M. conform schiţei anexă, poate fi restituită în natură fiind teren neîngrădit şi neocupat (rămăşiţele unei construcţii demolate care nu apare pe planurile fotografice din anul 1961).
În ceea ce priveşte imobilul din str. M. consilierul expert a menţinut aceeaşi poziţie exprimată în raportul de expertiză din Dosarul 1010/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi, în sensul că se poate dispune restituirea în natură conform schiţei nr. 2 cu precizarea că se impune restituirea doar a suprafeţei de 6957,54 mp scăzându-se cei 7.200 m.p. solicitaţi, suprafaţa de 161,5 m.p. conductă de termoficare şi 40,95 mp un colţ al tribunei stadionului „A.".
Primăria Galaţi cu adresa din 16 noiembrie 2010 a prezentat instanţei situaţia actuală a terenurilor:
- imobilul din str. M. în suprafaţă de 641 mp din care 300 mp în incinta localului Direcţiei de Poştă restul fiind amplasată pe domeniul public – parcare şi spaţiu verde;
- imobilul din str. M. în suprafaţă de 7.200 m.p. din care aproximativ 2.800 m.p. teren proprietatea municipiului Galaţi, 1.650 m.p. ocupată de construcţie şi suprafaţa de 2750 m.p. inclusă în proprietatea SC D. SA.
Atât expertul R.C., cât şi consilier expert N.V. au precizat că nici Primăria Galaţi şi nici SC D. SA Galaţi nu au prezentat în cursul procesului nici un act din care să reiasă proprietatea asupra stadionului „A.".
Mai mult, dacă Primăria municipiului Galaţi avea cunoştinţă de faptul că terenul în cauză este deţinut de altă societate avea obligaţia de a-i comunica acesteia notificarea intimaţilor.
În această fază procesuală nu au putut fi introduse în cauză alte părţi pe baza unei simple susţineri nedovedite cu mijloace de probă.
În spiritul art. 9 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele preluate în mod abuziv indiferent în posesia cui se află în prezent se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi liberă de orice sarcini, instanţa de apel a soluţionat cererea petenţilor în funcţie şi de concluziile expertizelor.
Împotriva menţionatei decizii a declarat şi motivat recurs, în termen legal, apelanta - pârâtă Primăria municipiului Galaţi prin primar pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestora s-a arătat că imposibilitatea introducerii în apel a unei părţi este corectă, însă când necesitatea extinderii cadrului procesual a rezultat abia în apel (căci numai în apel s-a stabilit că terenul revendicat este deţinut parţial de municipiu şi de o persoană juridică de drept privat), în temeiul art. 297 alin. (1) Cod procedura civilă, exista posibilitatea anulării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare, urmând ca la fond să se extindă cadrul procesual şi cu privire la alte persoane.
Apelanta nu putea trimite notificarea formulată de reclamanţi unui terţ, în condiţiile în care avea convingerea că terenul îi aparţine în totalitate.
În primul ciclu procesual, în Decizia civilă nr. 39/A/2009 a Curţii de Apel Galaţi, la pagina 3 ultimul paragraf, se face referire la titlul de proprietate din 1997 privind pe SC D. SA. De altfel, existenţa acestui titlu a constituit unul dintre motivele indirecte de casare din Decizia civilă nr. 252/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, însă, în rejudecare, instanţa nu l-a observat, acest titlu dovedind că stadionul A., care ocupă parţial imobilul revendicat, aparţine unei persoane juridice.
Indiferent de aceasta şi de susţinerile experţilor, care nu au solicitat în nici un fel probarea afirmaţiilor, iar reclamanţii, întrucât depuseseră dovada, nu au insistat, instanţa, în virtutea rolului activ consacrat de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., avea obligaţia să stăruie în aflarea adevărului, ceea ce nu a făcut.
Instanţa s-a îndepărtat de obligaţia impusă de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
În urma tuturor demersurilor s-a revenit în punctul iniţial pentru că experţii nu au identificat proprietarii terenurilor cu care se suprapune amplasamentul revendicat, problema care a constituit motiv de casare în primul ciclu procesual.
Raportările instanţei s-au făcut exclusiv la constatările expertului V.N., în calitate de consilier expert, expertiza făcută de acesta în Dosarul civil nr. 1010/44/2007 stabilind un amplasament pentru imobilul din strada M., iar în obiecţiunile formulate la expertiza din Dosarul nr. 547/44/2010 a identificat alt amplasament, total diferit de primul. În ce priveşte imobilul din strada F.M., instanţa a restituit imobilul conform amplasamentului din expertiza efectuată în Dosarul nr. 1010/44/2007, Curtea de Apel Galaţi diminuând suprafaţa iniţială de la 7.077,89 m.p. la 6.957,54 m.p. şi aceasta în temeiul unei corecţii făcute expertizei din Dosarul nr. 1010/44/2007, deşi obiecţiunile trebuiau să privească strict conţinutul expertizei din Dosarul nr. 547/44/2010.
În forma în care a fost pronunţată Decizia recurată, aceasta este imposibil de pus în executare, ceea ce face ineficient actul de justiţie.
În faza procesuală a recursului, intimaţii au depus întâmpinare, invocând lipsa de interes a recursului rezultând din împrejurarea că singurii interesaţi să se afle adevărul au fost intimaţii–reclamanţi, recurenta nemanifestând pe tot parcursul procesului bună-credinţă şi respect faţă de dreptul de proprietate. Având în vedere această motivare, Înalta Curte apreciază că nu este vorba despre o excepţie a lipsei de interes în exercitarea căii de atac a recursului, care presupune o analiză distinctă de recurs, ci despre o apărare în combaterea recursului, întemeiată pe modul în care recurenta a înţeles să îşi exercite drepturile şi obligaţiile procesuale.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, care se încadrează în art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Apare ca fiind corectă critica recurentei potrivit cu care, prin soluţia pronunţată în apel, s-a revenit în punctul iniţial al judecăţii pentru că experţii nu au identificat proprietarii terenurilor cu care se suprapune amplasamentul revendicat, problema care a constituit motiv de casare în primul ciclu procesual.
Astfel, se constată că, deşi în primul ciclu procesual instanţa de recurs a dat îndrumări pentru identificarea imobilelor, a persoanelor juridice deţinătoare a acestora, urmând a se verifica posibilitatea restituirii în natură şi identificarea suprafeţelor de teren pentru care se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, instanţa de apel nu s-a preocupat să analizeze aceste aspecte prin raportare la probele administrate în cauză.
În considerentele deciziei recurate sunt enumerate concluziile a două expertize efectuate în prezenta cauză şi se menţionează relaţiile primite de la Primăria municipiului Galaţi, în condiţiile în care aceste probe sunt divergente, după care instanţa, fără a motiva alegerea făcută, omologhează raportul de expertiză al expertului consilier al reclamantului şi face aplicarea art. 9 al Legii nr. 10/2001. Nu sunt prezentate argumentele pentru care s-a înlăturat expertiza efectuată de experta desemnată de instanţă şi nu se fac referiri la situaţia juridică a imobilelor.
În aceste condiţii nu poate fi cunoscut raţionamentul juridic avut în vedere de către instanţa de apel, ceea ce echivalează cu soluţionarea procesului fără cercetarea fondului şi, în consecinţă, face imposibilă efectuarea controlului de legalitate asupra deciziei recurate.
În conformitate cu art. 315 C. proc. civ., instanţa de apel trebuia să se preocupe să identifice vechiul amplasament al celor două terenuri în raport de titlurile de proprietate, după care să stabilească cine le deţine şi care este suprafaţa ocupată de fiecare unitate deţinătoare, cine a edificat construcţii asupra acestor terenuri şi dacă există autorizaţie de construire, dacă edificiile respective au caracter permanent sau pot fi demolate, dacă terenurile sunt sau nu libere, cerinţe impuse de incidenţa în cauză a art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10/2001, incidenţă stabilită cu autoritate de lucru judecat în primul ciclu procesual, când instanţa de recurs a apreciat că acest temei de drept este aplicabil în cauză faţă de modalităţile de preluare a celor două imobile în proprietatea statului.
Deoarece instanţa de apel nu a realizat o motivare asupra criteriilor pe baza cărora a omologat raportul de expertiză şi nu a făcut referire la înscrisurile administrate în cauză, nu a stabilit exact situaţia de fapt şi de drept a celor două imobile; aflându-se în imposibilitate de a verifica argumentele instanţei de apel pentru restituirea parţială în natură a celor două terenuri în litigiu, cât şi faţă de lipsa de preocupare pentru identificarea cu claritate a persoanelor care deţin cele două imobile şi a suprafeţelor pe care acestea le ocupă efectiv, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a realizat de fapt cercetarea fondului câtă vreme nu a clarificat situaţia de fapt, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza la Curtea de Apel Galaţi pentru ca aceasta să rejudece cauza cu respectarea tuturor îndrumărilor date de către instanţa de recurs în primul ciclu procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Galaţi prin Primar împotriva deciziei nr. 30/ A din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1740/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 173/2012. Civil. Plângere împotriva... → |
|---|
