ICCJ. Decizia nr. 173/2012. Civil. Plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 173/2012
Dosar nr. 857/45/2009
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la data de 12 februarie 2010, în dosarul nr. 857/45/2009 al Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare formulată de contestatorul P.I. în contradictoriu cu intimatul O.C.P.I. Iaşi, împotriva deciziei civile nr. 585/27.112009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul P.I.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 12 martie 2010.
La termenul din 29 octombrie 2010, judecata recursului a fost suspendată, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
La data de 15 noiembrie 2011, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării excepţiei perimării recursului.
Analizând cu prioritate această excepţie, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
În speţă, de la data suspendării judecăţii recursului, 29 octombrie 2010, a trecut mai mult de un an, cauza fiind lăsată în nelucrare din vina părţilor, care nu au îndeplinit niciun act de procedură în vederea continuării procesului.
Constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că nu este incident niciun motiv de suspendare sau întrerupere a cursului termenului de perimare, prevăzute de art. art. 249 şi art. 250 C. proc. civ., în temeiul art. 252 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., urmează a se constata din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de contestatorul P.I. împotriva încheierii de şedinţă din 12 februarie 2010 a Curţi de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1746/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1727/2012. Civil → |
|---|
