ICCJ. Decizia nr. 1798/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1798/2012
Dosar nr.13098/118/2009
Şedinţa publică din 29 martie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 13098/118/2009, astfel cum a fost precizată, reclamanta F.V., a investit instanţa, în contradictoriu cu pârâta Banca Comercială Romană S.A. Bucureşti, solicitând ca, în temeiul art. 1075 C. civ., să se dispună obligarea pârâtei la închiderea tuturor conturilor deschise la această bancă, eliberarea unei dovezi în sensul efectuării radierii informaţiilor negative înscrise la Biroul de Credit (B.C.) si Centrala Riscurilor Bancare (C.R.B.) referitoare la restanţele aferente cardului de credit Mastercard, precum şi la cheltuielile ocazionate de prezentul proces.
Prin sentinţa civilă nr. 819/com din 1 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost admisă în parte acţiunea şi a fost obligată pârâta să închidă conturile deschise de reclamantă la BCR, respectiv 2511.A01.0.2536796.0318ROL1 (aferent card debit) şi 5101600010958456 (aferent card credit).
Împotriva acestei sentinţe a formulat, în termen legal, apel reclamanta F.V. faţă de capătul de cerere privind obligarea pârâtei intimate la eliberarea unei dovezi în sensul efectuării radierii informaţiilor negative înscrise la Biroul de Credite (B.C.) şi Centrala Riscurilor Bancare (C.R.B.) referitoare la restanţele aferente cardului de credit Martescard, motivat de faptul că aceasta ar fi rămas fără obiect.
Prin Decizia civilă nr. 90 COM din 27 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de F.V.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în principal că existând mai multe conturi instanţa nu avea posibilitatea de a dispune radierea menţiunilor negative atât timp cât obligaţiile de restituire a sumelor în cont nu au făcut obiectul analizei în timpul judecăţii cererii.
Împotriva deciziei civile nr. 90/COM din 27 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs F.V. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată în esenţă că: 1. susţinerile instanţei de apel referitoare la faptul că existând mai multe conturi nu avea posibilitatea de a dispune radierea menţiunilor negative atât timp cât obligaţiile de restituire a sumelor în cont nu a făcut obiectul analizei în timpul judecăţii prezentei cereri sunt eronate deoarece instanţa de apel nu a fost sesizată să analizeze celelalte credite ale recurentei; 2. instanţa de apel prin precizarea că „nu poate fi reţinută susţinerea că nu s-a procedat la radierea datelor negative” a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii schimbând natura ori înţelesul lămurit, vădit şi neîndoielnic al acestuia.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Din această perspectivă hotărârea instanţei de apel nu este ferită de critică. Instanţa de apel arată generic în hotărâre că apelanta depune înscrisuri fără a face precizarea care sunt aceste înscrisuri şi însemnătatea lor în luarea hotărârii.
De asemenea Înalta Curte reţine că faţă de efectul juridic al menţinerii informaţiilor negative în sensul afectării credibilităţii recurentei şi neacordării unui eventual credit, instanţa de apel nu a exercitat în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. rolul activ în vederea aflării adevărului judiciar fiind incidente în această etapă procesuală dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Cu alte cuvinte instanţa nu şi-a exercitat rolul activ în sensul de a solicita intimatei-pârâte de a depune înscrisuri doveditoare faţă de susţinerea sa în sensul că „reclamanta nu figurează în evidenţele Centralei Riscurilor Bancare”.
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. va admite recursul, va casa Decizia atacată cu recomandarea instanţei de apel de a suplimenta materialul probator în vederea aflării adevărului şi stabilirii situaţiei de fapt referitoare la existenţa informaţiilor negative la Biroul de Credit şi Centrala Riscurilor Bancare.
La rejudecarea procesului instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta F.V., împotriva deciziei civile a Secţiei comerciale, maritime, fluviale, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa nr. 90/COM din 27 iunie 2011.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1749/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1722/2012. Civil. Strămutare. Contestaţie... → |
|---|
