ICCJ. Decizia nr. 1802/2012. Civil. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr.1802/2012
Dosar nr.9516/54/2006
Şedinţa publică din 29 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC T.P.S.U.T. SA Berbeşti prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj a solicitat ca în contradictoriu cu BCR, sucursala Gorj, să se constate nulitatea absolută a contractelor de garanţie mobiliară şi imobiliară nr. 515 din 18 aprilie 2002 a localităţii Berbeşti, contractul de cauţiune din 18 aprilie 2002, contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 516 din 18 aprilie 2002 a localităţii Copăceni, contractul de cauţiune din 18 aprilie 2002, contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 366 din 12 martie 2003 cu privire la actul adiţional nr. 530 A din 24 martie 2003, contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 366 din 12 martie 2003 cu privire la actul adiţional 759/F din 4 aprilie 2003, contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 517 din 18 aprilie 2002 al localităţii Alunu, contractul de cauţiune nr. 241/2002, contractul de cesiune nr. 241/2002, contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 365 din 12 martie 2003, contractul de cauţiune încheiat la data de 11 martie 2003, contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 364 din 12 martie 2003 al localităţii Berbeşti, contractul de cauţiune încheiat la 11 martie 2003 şi a tuturor actelor subsecvente, încheiate de pârâtă cu garantul, prin fraudă la lege, având o cauză ilicită şi imorală.
Prin sentinţa nr. 83 din 19 aprilie 2006, Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea de suspendare formulată de pârâta BCR, sucursala Gorj, şi a respins acţiunea comercială formulată de reclamanta SC T.P.S.U.T. SA Berbeşti prin lichidator judiciar U.I.
Apelurile formulate de reclamanta SC T.P.S.U.T. SA Berbeşti prin administrator judiciar U.I. şi intervenienta D.G.F.P. Vâlcea, au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 209 din 25 octombrie 2006.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC T.P.S.U.T. SA prin lichidator judiciar U.I. şi intervenienta D.G.F.P. Vâlcea au declarat recursuri.
Recursul reclamantei SC T.P.S.U.T. SA prin lichidator U.I. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.
Recursul intervenientei D.G.F.P. Vâlcea a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ. în susţinerea cărora a arătat că fiind un terţ prejudiciat în raportul juridic dintre BCR, sucursala Gorj, şi T.P.S.U.T. SA şi neavând la dispoziţie un exemplar al contractului încheiat între acestea, au solicitat atât la instanţa de apel cât şi la instanţa de fond ca pârâta să fie obligată să depună contractele încheiate cu SC T.P.S.U.T. SA şi întreaga argumentaţie privind aceste contracte.
La termenul din 29 martie 2012 cu ocazia dezbaterilor în fond, Înalta Curte a luat în discuţie excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei reclamante, invocată de intimata BCR SA prin notele scrise, şi excepţia nulităţii recursului intervenientei D.G.F.P. Vâlcea, invocată din oficiu, rămânând în pronunţare asupra acestora.
Recursul reclamantei SC T.P.S.U.T. SA prin lichidator U.I. va fi respins ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă, pentru următoarele considerente.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. ce consacra ordinea de soluţionare a excepţiilor, Înalta Curte va cerceta cu prioritate excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei reclamante, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricărei alte cereri.
Capacitatea procesuala de folosinţă constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligaţii în plan procesual, aceasta încetând la data încetării persoanei juridice însăşi. codul de procedură civilă - Cartea II procedura contencioasă - Titlul I - Părţile - art. 41 prevede că „orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.
per a contrario, persoanele care nu au folosinţa drepturilor civile nu pot sta în judecata si nici nu pot exercita vreun drept la acţiune. Persoanele juridice dobândesc capacitatea de folosinţă în momentul înregistrării lor şi o pierd odată cu dizolvarea si radierea (art. 401 Decretul nr. 31/1954).
Efectul esenţial al dizolvării este lichidarea persoanei juridice, la finalizarea căreia persoana juridică a încetat, moment în care încetează atât capacitatea de folosinţă, cât şi capacitatea de exerciţiu, însă, pe durata lichidării, persoana juridică are o capacitate de folosinţă limitată la aptitudinea de a avea drepturile si obligaţiile necesare realizării activului şi plăţii pasivului, iar capacitatea de exerciţiu, a persoanei juridice aflată în lichidare, se realizează prin intermediul lichidatorilor.
Capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea persoanei juridice de a-şi valorifica singură drepturile procedurale şi de a-şi îndeplini singură obligaţiile procedurale, deci de a sta în judecată.
În speţa de faţă, recurenta reclamantă a fost radiată din registrul comerţului la data de 17 ianuarie 2011, dată de la care şi-a încetat existenţa cu consecinţa pierderii folosinţei - şi subsecvent exerciţiului - oricăror drepturi, inclusiv cele procesuale.
În acest context, se constată că, recurenta reclamantă - dizolvată şi lichidată judiciar - este lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, neputând sta în judecată în nume propriu.
Recursul intervenientei D.G.F.P. Vâlcea.
Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deşi au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, fără a fi dezvoltate în fapt. Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanţei nu-i revine obligaţia să examineze legalitatea şi temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate şi argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea.
Chiar dacă în cuprinsul cererii de recurs s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ., în condiţiile în care argumentele aduse nu se pot încadra în motivele indicate, instanţa de recurs nu-şi poate exercita rolul de control judiciar al deciziei atacate cât timp, modificarea sau casarea acesteia se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC T.P.S.U.T. SA prin lichidator U.I. ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă, şi va constata nulitatea cererii de recurs formulată de intervenienta D.G.F.P. Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.P.S.U.T. SA prin lichidator judiciar U.I. împotriva deciziei nr. 209 din 25 octombrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de intervenienta D.G.F.P. Vâlcea împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1803/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1749/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
