ICCJ. Decizia nr. 1803/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1803/2012
Dosar nr.63/1285/2010
Şedinţa publică din 29 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC A.T.A. SA Bucureşti prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, a solicitat instanţei, obligarea pârâtului R.E.G. la plata sumei de 117.142,56 lei cu titlu de despăgubiri, la plata dobânzilor penalizatoare din ziua fixată pentru conciliere şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Comercial Cluj prin sentinţa comercială nr. 605 din 08 februarie 2010 a admis cererea formulată de către reclamanta SC A.T.A. SA Bucureşti şi în consecinţă a fost obligat pârâtul R.E.G. la plata sumei de 117.142,56 lei despăgubiri, cu dobânda comercială legală calculată la această sumă, începând cu data de 6 octombrie 2008 şi până la achitarea ei integrală. A fost obligat pârâtul şi la plata sumei de 3.595,05 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, faptul producerii unui accident în care au fost implicate două autovehicule, dintre care unul condus de către pârât, nu a fost contestat. De asemenea, faptul că pârâtul a fost cel care a plecat de pe loc, ieşind din parcare şi nu a acordat prioritate de trecere unui autovehicul marca Mercedes aparţinând SC T.L.I.F.N., ce se afla în mişcare, nu a fost contestat.
S-a apreciat că singura chestiune rămasă în discuţie este în ce măsură vinovat de producerea accidentului ar fi fost şi conducătorul celuilalt autovehiculul, marca Mercedes ce pârâtul susţine că a circulat cu o viteză de aproape 80 km/h. Pe de o parte, nu există nici o dovadă în sensul celor afirmate de către pârât. Pe de altă parte, faptul că el a contestat procesul-verbal de contravenţie prin care a fost sancţionat contravenţional, act în care s-a stabilit doar culpa sa exclusivă, nu are relevanţă în acest litigiu, cunoscut fiind faptul că hotărârea pe care ar obţine-o, chiar favorabilă fiindu-i, nu poate fi opozabilă celeilalte părţi.
Instanţa de fond a constatat că pârâtul a pomenit de o expertiză pe care însă nu a depus-o la dosar, expertiză ce oricum nu are cum să stabilească ea gradul de vinovăţie al fiecărui conducător auto, acest lucru putându-l face doar instanţa.
S-a apreciat că vinovăţia pârâtului fiind astfel dovedită, prejudiciul cert şi vinovăţia pârâtului dovedită în baza art. 998 C. civ. şi art. 22 din Legea nr. 136/1995, reclamanta fiind cea care a plătit clientului său reparaţiile la autovehiculul marca Mercedes, în sumă de 117.142,56 lei (filele 5-9, 18-34, 40-46), acţiunea să fie admisă. La plata debitului principal, urmând să fie acordată şi dobânda comercială legală, calculată, aşa cum a dorit reclamanta de la data convocării pentru conciliere, 6 octombrie 2008 (fila 15), datoriile comerciale producând de drept dobândă, conform art. 43 C. com.
Prin Decizia civilă nr. 86/2011 din 11 mai 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrative şi fiscal, a admis apelul declarat de pârâtul R.E.G., a schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligate pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 35.142,768 lei, cu dobândă comercială legală calculată la această sumă, începând cu 6.12.2008 şi până la achitarea integrală. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.078,515 lei cheltuieli de judecată parţiale în fond în favoarea reclamantei şi reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1983 lei cheltuieli de judecată în apel. Au fost compensate cheltuielile de judecată avansate de părţi până la concurenţa sumei de 1.078,515 lei şi a fost obligat pârâtul la plata sumei de 904,485 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel, a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut starea de fapt dar, dând dovadă de lipsă de rol activ, a ignorat cererile în probaţiune ale pârâtului care vizau dovedirea unei culpe comune în producerea evenimentului rutier.
Instanţa de apel a apreciat că în condiţiile în care instanţa de fond a acceptat faptul că vinovăţia conducătorilor auto poate face obiectul analizei instanţei, era oportun, să se procedeze la administrarea unor probe în acest sens.
Aceste lacune în probaţiune au fost suplinite în apel, procedându-se atât la audierea de martori cât şi la efectuarea unei expertize tehnice auto în acest sens şi coroborând aceste probe cu răspunsurile la interogatoriu date de apelant instanţa de apel a apreciat ca deplin dovedită culpa conducătorului autoturismului Mercedes, d-nul H.A., în producerea accidentului rutier şi implicit răspunderea acestuia cu privire la prejudiciu.
S-a apreciat totodată că, cum vinovăţia apelantului a fost stabilită în mod irevocabil prin sentinţa civilă nr. 6634 din 27 mai 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca, singura concluzie posibilă este aceea a unei culpe comune a celor doi şoferi.
Analizând, pe de-o parte, fapta apelantului, care s-a făcut vinovat de neacordarea priorităţii de trecere, cu fapta conducătorului autoturismului Mercedes, care rula în localitate, în apropierea unei treceri de pietoni, cu 84 km/h, instanţa de apel a apreciat că d-lui R.E.G. i se pot imputa, în proporţie de 30%, daunele cauzate celuilalt autoturism în vreme ce d-lui R. îi revine un procent de 70% din culpă.
S-a mai reţinut că la stabilirea acestor procente de culpă instanţa de apel a avut în vedere şi faptul că evenimentul rutier ar fi putut fi evitat în măsura în care viteza de rulare a autoturismului Mercedes ar fi fost cea legală precum şi vizibilitatea redusă asociată cu posibilitatea de reacţie limitată a conducătorului autoturismului Seat.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC A.T.A. SA Bucureşti a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctele 7 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de nelegalitate indicate recurenta, redând textul dispoziţiilor art. 135 şi art. 121 din OUG nr. 195/2002, a susţinut, în esenţă, că s-a reţinut eronat culpa comună a celor doi şoferi implicaţi în accident întrucât vinovăţia îi aparţine pârâtului R.E.G. în totalitate, astfel că nu se poate reţine în sarcina conducătorului auto Mercedes ca având o culpă de 70% în producerea evenimentului.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul constatării că vinovat de producerea evenimentului este numitul R.E.G. şi obligarea acestuia la plata despăgubirilor aferente.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul pârât R.E.G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Prealabil analizării motivelor de nelegalitate formulate, se impune a fi făcută precizarea că deşi au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta nu s-a conformat exigenţelor art. 304, în sensul că motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata instanţei care a pronunţat hotărârea recurată.
Din această perspectivă rezultă că în speţă sunt incidente doar dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prevederile art. 304 pct. 7 fiind invocate formal, fără o dezvoltare corespunzătoare a motivelor.
Aşa fiind, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.
Prin prisma acestui motiv s-au pus în discuţie aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 135 şi art. 121 din OUG nr. 195/2002 şi reţinerea eronată a culpei comune a celor doi şoferi implicaţi în accident.
Critica recurentei este fondată.
Astfel, instanţa de apel nu mai putea analiza culpa în producerea evenimentului întrucât vinovăţia pârâtului R.E.G. în producerea evenimentului a fost stabilită în mod irevocabil prin sentinţa civilă nr. 6634/2008 din 27 mai 2008 de către Judecătoria Cluj-Napoca.
Sentinţa nr. 6634/2008 din 27 mai 2008 a Judecătoriei Cluj Napoca a intrat în puterea lucrului judecat şi numai în cadrul acestui proces se putea pune în discuţie nelegalitatea constatărilor agentului de poliţie cu privire la împrejurările producerii accidentului şi eventuala constatare a unei culpe comune în producerea acestuia.
În consecinţă, se va reţine că în analiza criticilor aduse sentinţei, instanţa de apel nu se afla în situaţia de a rejudeca cauza sub aspectul constatării vinovăţiei în producerea evenimentului rutier ci de a realiza un examen de legalitate şi de netemeinicie a hotărârii de primă instanţă în limitele criticilor formulate.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. recursul declarat de reclamanta SC A.T.A. SA BUCUREŞTI, va fi admis cu consecinţa modificării deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul R.E.G. împotriva sentinţei comerciale nr. 605/2010 din 8 februarie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.T.A. SA Bucureşti, sucursala Cluj-Napoca, împotriva deciziei civile nr. 86/2011 din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul R.E.G. împotriva sentinţei comerciale nr. 605/2010 din 8 februarie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1804/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1802/2012. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
