ICCJ. Decizia nr. 2011/2012. Civil. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A Il-A CIVILĂ
Decizia nr. 2011/2012
Dosar nr. 874/64/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2012
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 iulie 2010 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, în Dosarul nr. 491/64/2010, contestatorul M.C.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii SC A. SRL Râşnov, N.V. şi P.T., ca prin încheierea ce se va pronunţa să se dispună, în baza dispoziţiilor art. 281 alin. (1), art. 2811 şi art. 2812 C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea şi completarea încheierii camerei de consiliu din 08 iulie 2010 pronunţată în dosarul sus-menţionat, arătând că nu a fost citat pentru termenul respectiv şi instanţa nu a menţionat în dispozitivul încheierii textele de lege pe care contestatorul şi-a întemeiat contestaţia la executare.
Prin încheierea atacată a fost respinsă cererea formulată de M.C.G. privind suspendarea executării silite a titlurilor reprezentate de decizia civilă nr. 1/R din 06 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, decizia civilă nr. 93/R din 02 martie 2010 a aceleiaşi instanţe şi sentinţa civilă cu nr. 1500/C din 06 octombrie 2009 a Tribunalului Braşov până la soluţionarea contestaţiilor la titlu formulate împotriva acestora.
Prin încheierea de şedinţă din 09 septembrie 2010 pronunţată în acelaşi dosar, Curtea de Apel Braşov a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare, lămurire şi completare a încheierii din 08 iulie 2010, reţinând, în esenţă, că au fost respectate normele de procedură, contestatorul fiind prezent în sala de şedinţă şi depunând acte, astfel încât acesta nu a fost prin nimic prejudiciat şi că dispozitivul încheierii cuprinde doar soluţia instanţei, nefiind necesară indicarea textelor legale pe care partea şi-a întemeiat cererea de îndreptare de eroare.
M.C.G. a atacat încheierea camerei de consiliu din 09 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, în Dosarul nr. 491/64/2010, formulând cerere de revizuire a acesteia în temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 2, 3 şi 4 C. proc. civ., solicitând anularea încheierii pentru pretinsa deturnare de către instanţa de judecată a obiectului cererii de îndreptare şi completare a încheierii date în şedinţa camerei de consiliu din 08 iulie 2010, în acelaşi dosar.
În motivarea cererii revizuientul a susţinut că încheierea de şedinţă din 09 septembrie 2010 nu prezintă starea reală şi nu se referă la obiectul cererii deduse judecăţii, arătând că a învestit instanţa cu o cerere privind clarificarea dispozitivului încheierii şedinţei camerei de consiliu din 08 iulie 2010 faţă de nerespectarea limitelor Legii contabilităţii nr. 82/1991 a dispoziţiilor prevăzute de art. 399 alin. (1), art. 400 alin. (1) şi (2), art. 400 alin. (11), art. 403 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce instanţa a deviat şi deturnat obiectul cererii cu care a fost învestită, reţinând în mod eronat, că cererea viza lămurirea dispozitivului încheierii din 08 iulie 2010 faţă de nerespectarea limitelor dispoziţiilor prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ. privind îndreptarea unor presupuse erori materiale conţinute.
În calea de atac de retractare, la termenul de judecată din data de 18 octombrie 2010, prin încheierea pronunţată Ia aceeaşi dată, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 274 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. invocată de revizuientul M.C.G.
În motivarea excepţiei revizuentul a susţinut că norma legală precitată este neconstituţională întrucât aplicarea sa a permis să fie excrocat prin cheltuielile de judecată stabilite în sarcina sa, arătând că textul legal nu este concordant cu excepţia prevăzută la art. 7 din Regulamentul Comunităţii Europene nr. 805/2004, care este prioritară în raport de reglementările interne.
Instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în baza dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reţinând că dispoziţiile procedurale a căror neconformitate cu Legea fundamentală s-a invocat nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii, obiectul cererii de revizuire constituindu-l încheierea din 09 septembrie 2010 prin care a fost respinsă completarea şi lămurirea dispozitivului încheierii din 08 iulie 2010 pronunţate în contestaţie la executare, în cuprinsul revizuirii nefiind invocate prevederile art. 274 C. proc. civ.
Împotriva încheierii de şedinţă din 18 octombrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, în termen legal, a formulat recurs revizuientul M.C.G., criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 274 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., fără cheltuieli de judecată.
Astfel, subsumat motivului de recurs mai sus indicat, potrivit căruia recursul este admisibil atunci când prin hotărârea pronunţată instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., revizuentul a susţinut că instanţa de retractare a pronunţat încheierea atacată cu încălcarea normelor legale în materia executării silite a cheltuielilor de judecată, cu nerespectarea dispoziţiilor Normelor metodologice de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi a art. 7 din Regulamentul Comunităţii Europene nr. 805/2004.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva susţinerilor părţilor şi a normelor legale incidente, reţine că argumentele invocate de revizuent nu pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut la pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., şi va cenzura hotărârea atacată din perspectiva dispoziţiilor art. 304 din acelaşi cod, având în vedere că încheierea atacată nu este susceptibilă de apel.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente:
În prezenta cale de atac, recurentul M.C.G. a atacat încheierea de şedinţă din 18 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin care i-a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 274 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., fără ca vreuna dintre criticile formulate să vizeze argumentele reţinute de instanţă în considerentele hotărârii în susţinerea soluţiei pronunţate.
În condiţiile în care, recurentul a formulat exclusiv critici vizând fondul cauzei, respectiv contestaţia la executarea silită a deciziei civile cu nr. 1/R din 06 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, deciziei civile nr. 93/R din 02 martie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă şi a sentinţei civile nr. 1500/C din 06 octombrie 2009 a Tribunalului Braşov, fără să conteste aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, pe care instanţa şi-a întemeiat hotărârea atacată şi fără să facă dovada că dispoziţiile procedurale a căror neconformitate cu Legea fundamentală a invocat-o formează obiectul criticii în cadrul cererii de revizuire a încheierii din 09 septembrie 2010 prin care a fost respinsă completarea şi lămurirea dispozitivului încheierii din 08 iulie 2010 pronunţate în contestaţie la executare, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat.
De asemenea, se reţine că din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, M.C.G., în cadrul cererii de revizuire cu care a învestit instanţa a cărei o hotărâre o atacă, nu a contestat soluţia cuprinsă în încheierea din 09 septembrie 2010 din perspectiva prevederilor art. 274 C. proc. civ.
Astfel, Înalta Curte apreciază că fiind corectă soluţia atacată, având în vedere incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor legale, asupra cărora instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat anterior.
În sensul celor de mai sus, se reţine că prin Decizia nr. 367 din 20 martie 2008, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 272/07.04.2008; Decizia nr. 1.586 din 13 decembrie 2011, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 23/11.01.2012, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecinţa menţinerii încheierii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul M.C.G. împotriva încheierii de şedinţă din 18 octombrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1950/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2013/2012. Civil → |
|---|
