ICCJ. Decizia nr. 2056/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2056/2012
Dosar nr.56529/299/2010
Şedinţa camerei de consiliu din 21 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, reclamanta T.F. a solicitat, în contradictoriu cu SC O.M.V. P. SA, obligarea pârâtei la încadrarea reclamantei în grupa a II-a de muncă pentru perioada cât a fost angajata acesteia şi efectuarea cuvenitelor rectificări în carnetul de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 1376 din 3 septembrie 2010, Tribunalul Caraş-Severin a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia tardivităţii promovării acţiunii invocate de pârâtă şi a respins acţiunea reclamantei.
Prin Decizia civilă nr. 2662 din 17 noiembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 1798111512010, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul formulat de reclamanta T.F. împotriva sentinţei sus-arătate, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria sector 1 Bucureşti, reţinând că obiectul cererii de chemare în judecată nu-l reprezintă un conflict de drepturi, ci scopul urmărit este acela al rectificării înscrierilor din carnetul de muncă, în ceea ce priveşte grupa de muncă. Având în vedere obiectul acţiunii, sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 92/1976, derogatorii de la dreptul comun în materie, care stabilesc competenţa de soluţionare în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea, în speţă Judecătoria Sector 1 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 17018 din 6 octombrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 56259/299/2010, Judecătoria sector 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat cauza la Tribunalul Caraş-Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat I.C.C.J., reţinând că, raportat la obiectul cererii, respectiv, constatarea dreptului reclamantei de a fi încadrată în grupa a II-a de muncă, instanţa a fost sesizată cu un conflict de muncă în sensul art. 231 C. mun. Capătul de cerere privind rectificarea carnetului de muncă este subsidiar primului capăt de cerere fiind de competenţa instanţei abilitate să se soluţioneze cererea principală. Potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., conflictele de muncă în primă instanţă se judecă de tribunal, situaţie faţă de care competenţa aparţine Tribunalului Caraş-Severin.
Sesizată în vederea soluţionării conflictului de negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Conflictul negativ de competenţă, în condiţiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, să se declare necompetente să judece aceeaşi pricină.
Prin urmare, pentru existenţa conflictului negativ de competenţă este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii, şi anume: să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină (aceleaşi părţi, obiect şi cauză), instanţele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competenţă să fie reciproce, cel puţin una din aceste instanţe să fie competentă să soluţioneze cererea respectivă.
În speţă, nu există două instanţe care să-şi fi declinat reciproc competenţa, în condiţiile în care, prin Decizia civilă nr. 2662 din 17 noiembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 1798/115/2010, Curtea de Apel Timişoara a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei sector 1 Bucureşti, în urma admiterii căii de atac a recursului promovat de reclamanta T.F., iar prin sentinţa civilă nr. 17018 din 6 octombrie 2011, pronunţată în dosarul nr. 56259/299/2010, Judecătoria sector 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Or, conform dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţelor de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Faţă de aceste dispoziţii legale, Judecătoria sector 1 Bucureşti era obligată să judece fondul raportului juridic dedus judecăţii, deoarece problema de drept dezlegată în recurs a privit însăşi competenţa de judecată în primă instanţă.
Faţă de cele arătate, analizând condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză nu există conflict negativ de competenţă, astfel încât sesizarea urmează a fi respinsă, cauza urmând a fi trimisă spre competentă soluţionare Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge sesizarea privind soluţionarea regulatorului de competenţă.
Constată că nu există conflict negativ de competenţă.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2057/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2048/2012. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
