ICCJ. Decizia nr. 207/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 207/2012
Dosar nr. 42700/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 17 ianuarie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, reţine:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 25 februarie 2011, S.C.M.D.R.R., prin Filiala Dr. Tr. Severin, în numele membrilor de sindicat-reclamanţi: A.G., B.I., M.B.E., C.M.M., D.I., D.A., D.I., G.I., G.F., I.S.M., J.I., K.S., L.C., M.N., M.N., M.G., M.V., O.F.D., P.D., P.M., P.G., P.C., P.N., P.N., S.M., Ş.A., T.N., U.P., V.R.C., V.L., V.M., Z.N. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.I. – C.P.M., solicitând: anularea deciziilor de recalculare a pensiilor emise de C.P. a M.A.I.; menţinerea deciziilor iniţiale de calculare a pensiei de serviciu stabilite în temeiul Legii nr. 179/2004 sau 164/2001; obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre cuantumul pensiei de serviciu stabilite conform Legii nr. 179/2004 sau 164/2001 şi cuantumul pensiei recalculate conform Legii nr. 119/2010 şi a HG nr. 735/20104, pe perioada 01 ianuarie 2011 până la repunerea în plată a pensiei iniţiale; obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale aferente sumelor reprezentând dintre cele două decizii şi plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu pârâta C.P.S. a M.A.I.
Prin sentinţa civilă nr. 105 din 14 aprilie 2011, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând, în raport de dispoziţiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, că tribunalul în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul este competent să soluţioneze cauza.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 8179 din 29 septembrie 2011, a declinat în favoarea Tribunalului Mehedinţi competenţa de soluţionare a cauzei, reţinând că în speţă are aplicabilitate art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 154 din Legea 263/2010 reglementează două ipoteze distincte în ceea ce priveşte competenţa teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii şi a caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Din contră, în situaţia în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabileşte că va fi competentă să soluţioneze litigiul instanţa în a cărei rază îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, la data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din lege, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele C.P. ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
La data sesizării instanţei, şi anume 25 februarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 263/2010 erau în vigoare.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, se va reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Mehedinţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2088/2012. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 208/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
