ICCJ. Decizia nr. 2057/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.2057/2012
Dosar nr. 49552/3/2011
Şedinţa camerei de consiliu din 21 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7471 din 18 mai 2011 pronunţată în dosarul nr. 5930/63/2011, Tribunalul Dolj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul." Cum în cauză contestaţia nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii pentru a atrage competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului, ci este formulată împotriva M.A.N. şi a C.P.M.A.N., ce au sediul în Bucureşti, instanţa competentă teritorial a soluţiona cauza este aceea de la sediul/domiciliul pârâţilor, respectiv, Tribunalul Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 10603 din 25 noiembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 49552/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către I.C.C.J., reţinând că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011 conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat competenţa privind soluţionarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii în sensul că în această materie este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului. Cum Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar cererea în anulare a fost formulată la data de 07 februarie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă este noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanţa competentă este de la domiciliul/sediul reclamantului.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru argumentele ce succed:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 7 februarie 2011 sub nr. 5930/63/2011, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu C.P.S.M.A.N., anularea deciziei de recalculare a pensiei emisă de pârâtă la data de 31 decembrie 2010.
Dispoziţiile legale aplicabile în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare sunt cele de la data sesizării instanţei, iar nu cele de la data emiterii deciziei contestate.
Chiar dacă art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei atacate, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul, prin noile reglementări cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost expres abrogate.
Referitor la incidenţa Legii nr. 263/2010 într-o acţiune formulată după intrarea în vigoare a acestui act normativ, dar prin care se contestă o decizie emisă în baza legii vechi, Legea nr. 19/2000, se reţine că, potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile noi ale legii de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv, 7 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Comparativ cu dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., structuri ce au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de guvern.
Raportat la această modificare legislativă, pârâta constituie o casă de pensii sectorială, astfel că cererea de faţă determină stabilirea competenţei în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, conform tezei I-a art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Faţă de considerentele expuse, cum reclamantul P.G. are domiciliul în municipiul Craiova, localitate aflată în raza teritorială a Tribunalului Dolj, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2058/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2056/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
