ICCJ. Decizia nr. 2195/2012. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2195/2012
Dosar nr. 770/833/2009
Şedinţa publică de la 2 mai 2012
Asupra recursului de faţă, deliberând, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 487/C din 23 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 770/833/2009, s-a admis în parte cererea formulată de către reclamanţii V.I., V.I.S., V.A.R. şi O.I.V., în contradictoriu cu pârâţii, B.I.I. şi B.A.L., SC A.T.A. SA, M.B.G.A., şi în consecinţă:
Pârâţii au fost obligaţi în solidar să plătească reclamanţilor sumele de 152.245,90 lei daune materiale şi 620.000 lei daune morale.
Au fost respinse pretenţiile în cuantum de 302 lei reprezentând daune materiale.
S-a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE URGENŢA ORADEA, cu sediul în Oradea, şi în consecinţă:
Pârâţii au fost obligaţi în solidar să plătească intervenientului SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE URGENŢĂ ORADEA suma de 6579,50 lei reprezentând majorări de întârziere.
S-a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALA BĂILE FELIX, cu sediul în Băile Felix, jud. Bihor, şi în consecinţă:
Pârâţii au fost obligaţi în solidar să plătească intervenientului SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ BĂILE FELIX suma de 4800 lei cu titlu de despăgubiri şi majorări de întârziere de 0,1% pe zi calculate de la datele de 20 octombrie 2008, 4 mai 2009, 16 noiembrie 2009 - până la data plăţii efective a debitului.
De asemenea, pârâţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 12.200 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanţilor.
Pentru a pronunţa în acest mod, instanţa de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
In data de 21 iunie 2008, reclamantul V.I. circulând cu autoturismul proprietate personală împreună cu soţia sa V.V. pe DN 79, a suferit un accident de circulaţie, intrând în coliziune cu un autoturism marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare, condus de numitul B.A. şi asigurat la SC A.T.A. SA, ca urmare a acestui accident, numita V.V. şi numitul B.A. au decedat.
Ca urmare a efectuării cercetărilor în cauză s-a reţinut vinovăţia exclusivă a numitului B.A. în producerea accidentului.
Reclamantul V.I. a suferit vătămări corporale care au necesitat până la data eliberării raportului de constatare a raportului de constatare medico - legale un număr de 150 zile îngrijiri medicale, număr de zile de îngrijiri medicale care până la terminarea procesului a fost suplimentat de către Serviciul de Medicină Legală Bihor la un nr. de 265 zile îngrijiri medicale.
Reclamantul a fost internat la secţia A.T.I. din cadrul Spitalului Judeţean Bihor, în perioada 22 iunie 2008 - 1 august 2008, timp în care a necesitat un număr total de 4 operaţii.
Ulterior, în data de 13 august 2008, reclamantul V.I. a fost internat în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Cluj la chirurgie - maxilo - facială până în data de 18 august 2008, unde a mai suferit o nouă intervenţie chirurgicală.
In data de 18 septembrie 2008 reclamantul V.I. este internat la Spitalul Clinic Jud. de Urgenţă Mureş, Clinica Ortopedie până în data de 23 septembrie 2008, unde suferă o nouă intervenţie chirurgicală.
In data de 6 octombrie 2008 reclamantul V.I. se internează la Spitalul Clinic de Recuperare Medicală din Băile Felix, unde efectuează tratament recuperator până la data de 20 octombrie 2008.
In data de 8 ianuarie 2009 reclamantul V.I. se internează la Centrul de Recuperare „A." Zalău, iar ulterior continuă tratamentul recuperator şi la alte centre din Arad, Borşa, Băile - Felix.
Tribunalul a reţinut faptul că, urmare a producerii accidentului de circulaţie, cheltuielile efectuate sunt în sumă de 152.245,90 lei, fiind defalcate.
Prin probele testimoniale administrate în cauză, şi anume, declaraţiile martorilor P.M.L., O.M., N.V., P.E. s-au dovedit costurile suplimentare ocazionate cu internările reclamantului V.I., fiind de asemenea defalcate.
La aceste sume a fost adăugată suma de 6480 lei constând în cheltuieli legate de internare în Spitalul Judeţean Tg. - Mureş (medicaţie suplimentară - 400 lei, cheltuieli pentru deplasare familie - 400 lei), cheltuieli legate de internare în Centrul de Recuperare Dezna - Arad (două internări - dec.2009 - 30 de zile + iunie 2010 - 21 de zile), ocazie cu care s-a cheltuit suma de 3940 lei, cheltuieli legate de internare în Spitalul de Recuperare Băile Felix, ocazie cu care s-a cheltuit suma de 1740 lei (supraalimentaţie, medicaţie suplimentară, copiata cheltuielilor legate cu masa asigurată de spital, cheltuieli deplasare familie la vizită. Aceste cheltuieli s-au dovedit cu probele testimoniale administrate în cauză, precum şi cu actele medicale depuse la dosar.
Ca urmare a unei noi internări suferite de către reclamantul V.I. în cursul lunii februarie 2011, s-au adăugat costuri suplimentare în sumă de 922, 54 lei, reprezentând prestări servicii medicale şi deplasarea familiei la spital, dovedite prin înscrisurile depuse la filele 137 - 156, la care se adaugă costul protezelor recomandate de medicul curant în cuantum de 16.800 lei, potrivit ofertei de preţ depusă de la o firmă de specialitate (fila 160).
Având în vedere traumele psihice produse prin moartea numitei V.V. ca urmare a accidentului de circulaţie, traume ce se prezumă, dar au şi fost dovedite prin probele testimoniale administrate în cauză, tribunalul a acordat daune morale în sumă totală de 620.000 lei.
Întrucât autorul prejudiciului B.A. era asigurat la SC A.T.A. SA, iar această societate nu a plătit nici o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, instanţa a obligat în solidar pârâţii, împreună cu această societate de asigurări la plata despăgubirilor materiale şi morale mai sus arătate, în temeiul art. 998 - 999 C. civ. şi a Legii nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România.
In temeiul aceloraşi dispoziţii legale, tribunalul a admis cererea de intervenţie formulată de SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE URGENŢĂ ORADEA, în sensul obligării pârâţilor în solidar la plata sumei de 207,38 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente sumei de 432, 95 lei - decontul de cheltuieli aferent numitului B.A.L., pentru perioada 15 iul.2008 - 6 noiembrie 2009 (432,95 lei x 479 zile x 0,1%), respectiv 6372,12 lei, aferentă sumei de 17.175, 53 lei - decontul de cheltuieli aferent numitului V.I., pentru perioada 15 septembrie 2008 - 21 septembrie 2009 (17.175, 53 lei x 371 zile x 0,1%).
Acelaşi regim juridic a urmat şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientului SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ BĂILE FELIX, şi în consecinţă, tribunalul a obligat pârâţii în solidar la plata sumei de 4800 lei cu titlu de despăgubiri şi majorări de întârziere de 0,1% pe zi calculate de la datele de 20 octombrie 2008, 4 mai 2009, 16 noiembrie 2009 - până la data plăţii efective a debitului. Suma de 4800 lei reprezintă cheltuielile aferente celor trei perioade de internare, şi anume: 6 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008 - 1560 lei; 21 aprilie 2009 - 4 mai 2009 - 1560 lei; 2 noiembrie 2009 - 16 noiembrie 2009 - 1680 lei.
Din totalul sumei solicitate de 152.547,90 lei cu titlu de daune materiale, instanţa nu a acordat suma de 302 lei, reprezentând c/val sucuri, apa minerală, loc de veci şi cheltuieli înmormântare - diverse textile, ca nedovedite cu chitanţă şi cu bon.
In temeiul art. 274 C. proc. civ. coroborat cu Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România, tribunalul a obligat pârâţii în solidar la plata sumei de 12.200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat justificat prin chitanţele depuse la dosar.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâta-apelantă SC A.T.A. SA, SUCURSALA ORADEA, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul diminuării despăgubirilor civile acordate de instanţa de fond.
In drept, a invocat dispoziţiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., Ordinul CSA nr. 11/2007, art. 1162-1222 C. civ., art. 167-241 C. proc. civ., art. 1191 C. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimaţii B.I.I., B.A.L. şi M.B.G.A. au arătat că nu se opun la admiterea apelului declarat de apelantă în sensul diminuării daunelor morale şi materiale acordate, apreciindu-se că aceste sume nu trebuie să ducă la o îmbogăţire nejustificată a celor care le solicită.
Întâmpinare au depus şi intimaţii V.I., V.I.S., V.A.R. şi O.I.V. solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Verificând apelul, prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:
Referitor la majorările de întârziere, critica formulată de apelantă a fost apreciată ca nefondată: astfel, faptul că Ordinul CSA nr. 3116/2006 nu prevede expres obligaţia de plată a acestora în sarcina terţului asigurător nu înseamnă că instanţa nu poate obliga asigurătorul la plata lor, câtă vreme cheltuielile ocazionate cu spitalizarea numiţilor B.A.L. şi V.I. nu au fost achitate sau au fost achitate cu întârziere.
De altfel, normele de aplicare invocate nu pot modifica sau adăuga la lege (Legea nr. 136/1995), Ordinul CSA nr. 3116/2006 fiind act normativ cu forţă juridică inferioară.
Cea de-a doua critică - vizând stabilirea despăgubirilor în euro - s-a considerat că este lipsită de obiect, din dispozitivul hotărârii atacate rezultând că acestea au fost stabilite în lei şi nu în euro, cum din eroare susţine apelanta.
Referitor la daunele acordate cu titlu de daune materiale, s-a observat faptul că acestea sunt pe deplin justificate, fiind dovedite cu probele aflate la dosar, probe care au fost administrate cu respectarea regulilor prevăzute de art. 1191 şi următoarele C. civ., respectiv art. 167-241 C. proc. civ.
De altfel, apelanta nu a formulat critici concrete cu privire la aceste cheltuieli, făcând doar aprecieri cu caracter general, astfel încât nu există temeiuri pentru diminuarea acestora.
In fine, nefondată a fost considerată şi critica privitoare la cuantumul daunelor morale, acestea fiind corect cuantificate raportat la suferinţele suportate de intimaţi ca urmare a decesului soţiei şi mamei acestora, precum şi cele produse ca urmare a accidentării intimatului V.I., acesta fiind supus mai multor intervenţii chirurgicale, urmând ca şi în viitor să fie supus unor tratamente îndelungate de recuperare şi protezare.
Faţă de considerentele mai sus expuse, Curtea respins ca nefondat apelul şi a obligat-o pe apelantă în baza art. 274 C. proc. civ. la 5.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor V.I., V.I.S., V.A.R. şi O.I.V., reprezentând onorariu avocaţial, prin decizia civilă nr. 188 din 21 septembrie 2011 pronunţată de curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a solicitat modificarea hotărârii recurate, învederând că răspunderea societăţii de asigurarea este una contractuală, întemeiată pe contractul de asigurare şi pe Ordinul CSA valabil la data producerii accidentului.
In motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că în Ordinul CSA nr. 11/2007 nu este prevăzută obligaţia de plată a majorărilor de întârziere în sarcina terţului asigurător şi pe cale de consecinţă nu există nici un temei legal în baza căruia terţul asigurător să fie obligat la plata acestora.
O altă critică a recurentei vizează cuantumul exagerat al despăgubirilor civile acordate, care se solicită a fi reduse la valoarea reală a prejudiciului pe baza elementelor probatorii care dovedesc întinderea acestuia.
De asemenea, s-a învederat că obligaţia de plată nu poate fi solidară, ci doar dispusă în baza contractului de asigurare şi numai în limitele stabilite de legea specială.
Obligaţia solidară, în opinia recurentei, lipseşte de efecte decizia nr. 1 din 28 martie 2005 a instanţei supreme prin care s-a stabilit că societatea de asigurare garantează plata despăgubirilor către părţile civile şi participă la procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.
Alte critici formulate de recurentă vizează faptul că răspunderea societăţii de asigurare este contractuală şi nu delictuală, iar în cuprinsul Legii nr. 136/1995 nu există nicio dispoziţie care să stabilească responsabilitatea asigurătorului de răspundere civilă pentru faptele inculpatului în alte condiţii decât cele prevăzute în contractul de asigurare. S-a arătat că societatea de asigurare acordă despăgubiri în temeiul primelor plătite de asigurat şi nu al faptei ilicite comise de acesta.
In drept, s-au invocat dispoziţiile Codului de procedură civilă, Ordinul CSA nr. 11/2007, art. 1162-1222 C. civ., art. 167-241 C. proc. civ., art. 1191 C. civ.
Recursul este scutit de timbraj conform art. 15 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 146/1996.
Prin întâmpinare, intimaţii V.I., V.I.S., V.A.R. şi O.I.V. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimaţii B.I.I., B.A.L. şi M.B.J.A. au învederat, prin întâmpinare, că nu se opun admiterii recursului, dar solicită menţinerea obligaţiilor de plată în solidar având în vedere faptul că pentru autoturismul implicat în accident exista o poliţă de asigurare valabilă de tip RCA
Analizând hotărârea recurată din perspectiva criticilor formulate de recurenţi, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, care se solicită a fi redus, se constată că recurenta urmăreşte prin critica formulată o reevaluare a probatoriilor administrate în cauză, care reprezintă de fapt o critică de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii.
Întrucât în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, reaprecierea probelor administrate în cauză - aspect de netemeinicie a hotărârii - nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.
Criticile referitoare la inexistenţa obligaţiei solidare nu au fost formulate prin motivele de apel şi, în consecinţă, nu au fost analizate de instanţa de control judiciar.
Aşa cum s-a subliniat în doctrină, recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanţei anterioare, în situaţia în care atât apelul cât şi recursul sunt exercitate de aceeaşi parte, iar soluţia primei instanţe a fost menţinută în apel.
Ca urmare a efectului devolutiv al apelului, care este limitat la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost examinate de instanţa de apel, evitându-se astfel ca anumite susţineri ale părţilor să fie analizate pentru prima oară de instanţa investită cu soluţionarea recursului.
In consecinţă, criticile referitoare la solidaritate vor fi respinse, fiind formulate omisso medio.
Referitor la sumele acordate cu titlu de despăgubiri Spitalului Clinic de Urgenţă Oradea, intervenient în cauză, Înalta Curte constată că, potrivit art. 313 alin. (1) din O.U.G. nr. 72/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altor persoane sunt obligate să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
Întrucât cheltuielile avansate de stat fac parte din categoria "altor sume care constituie venituri ale bugetului de stat consolidat," Înalta Curte apreciază ca legală obligarea pârâţilor la plata majorărilor de întârziere aferente obligaţiilor fiscale, Ordinul la care face referire recurenta neputând limita obligaţia de plată a despăgubirilor la anumite cheltuieli în condiţiile în care însăşi legea nu stabileşte limite în acest sens.
Faţă de considerentele expuse mai sus, apreciind că nu subzistă niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
Constatând culpa procesuală a recurentei, în baza art. 274 C. proc. civ., se va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 4400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii V.I., V.I.S., V.A.R. şi O.I.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.T.A. SA, SUCURSALA ORADEA, împotriva deciziei civile nr. 188/2011-A din 21 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă A.T.A. SA, SUCURSALA ORADEA, la plata sumei de 4400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii V.I., V.I.S., V.A.R. şi O.I.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2118/2012. Civil. Reziliere contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2198/2012. Civil → |
|---|
