ICCJ. Decizia nr. 2299/2012. Civil. Acţiune pauliană / revocatorie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2299/2012
Dosar nr. 40127/3/2009
Şedinţa publică de la 4 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 7718 din 2 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea astfel cum a fost formulată şi completată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtele SC R.T.L. SRL, SC C.I. SRL şi SC M.T.T.I. SRL având ca obiect revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1759 din 23 octombrie 2008 şi constatarea inopozabilităţii acestui contract faţă de societatea reclamantă, precum şi revocarea actului adiţional nr. 1142 din 18 mai 2009.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, la 13 octombrie 2008, s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1759/2008 între SC R.T.L. SRL, în calitate de vânzător şi SC C.I. SRL, în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilele compuse din teren în suprafaţă totală de 2.477,24 mp, precum şi construcţiile edificate pe acesta.
Societatea vânzătoare a devenit proprietara bunurilor imobile ce au format obiectul acestui contract prin cumpărare de la SC A.SA, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3193 din 27 decembrie 2007. Preţul vânzării a fost stabilit pentru suma de 650.000 Euro urmând a fi plătit până cel mai târziu la data de 30 iunie 2009.
Prin actul adiţional la acest contract autentificat sub nr. 1142 din 18 mai 2004, părţile contractante au convenit ca imobilele ce au format obiectul acestui contract să fie aduse ca garanţie, de către cumpărător, în favoarea vânzătorului, pentru garantarea împrumutului în valoare de 1.650.000 lei echivalentul a 450.000 Euro, pe care terţul împrumutător SC M.T.T.I. SRL l-a acordat vânzătorului, în baza contractului de împrumut autentificat sub nr. 1625 din 26 septembrie 2008 şi a actului adiţional nr.1 autentificat sub nr. 368 din 16 aprilie 2009.
Pentru garantarea împrumutului acordat vânzătorului de către terţul împrumutător SC M.T.T.I. SRL, cumpărătorul SC C.I. SRL şi-a exprimat consimţământul în vederea constituirii în favoarea acestuia a unei ipoteci de rangul II asupra imobilelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1759/2008. În acelaşi timp, prin actul adiţional, s-a convenit ca preţul vânzării în valoare de 650.000 Euro să fie plătit la data radierii ipotecii.
În dosarul de executare nr. 1256 E/2008 s-a dispus înfiinţarea popririi asupra sumei de 650.000 Euro datorat de SC C.I. SRL debitoarei SC R.T.L. SRL în baza contractului autentificat sub nr. 1759 din 23 octombrie 2008.
Tribunalul a subliniat faptul că acţiunea revocatorie reglementată de art. 975 C. civ., reprezintă calea procedurală prin care creditorul poate solicita desfiinţarea judiciară a actelor juridice perfectate de debitor în scopul prejudicierii sale şi nu se poate considera că în ceea ce priveşte al II-lea capăt de cerere nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 111 C. proc. civ., în condiţiile în care constatarea inopozabilităţii reprezintă efectul admiterii acţiunii revocatorii, acţiunea promovată de reclamantă, în întregul său, primind calificarea unei acţiuni în realizare.
Împrejurarea că reclamanta nu a menţionat în motivarea acţiunii sale că SC C.I. SRL este de rea-credinţă şi indiciile care conduc la concluzia că această societate ar fi cunoscut fapta debitorului de prejudiciere a creditorului nu au condus de plano la reţinerea netemeiniciei acţiunii.
S-a mai reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii de creditor care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, anterior actelor atacate, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3193/2007 şi procesul-verbal de licitaţie din 28 noiembrie 2008.
Instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite celelalte cerinţe. Astfel, s-a reţinut că actele atacate nu ar produce prejudiciu pentru creditor atâta timp cât în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilelor prevăzut de contractul de vânzare-cumpărare, pârâta SC R.T.L. SRL a devenit beneficiara creanţei de plată a preţului în valoare de 650.000 Euro. În acelaşi timp, s-a reţinut că nici încheierea actului adiţional nr. 1142 din 18 mai 2009, nu reuşeşte să facă dovada existenţei unui prejudiciu de vreme ce nu s-a probat desfiinţarea popririi înfiinţate în dosarul de executare nr. 1256E/2008 şi insolvabilitatea terţului poprit SC C.I. SRL.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC A. SA susţinând superficiala motivare a sentinţei privind existenţa prejudiciului, prejudiciere ce rezultă evident din starea de insolvabilitate în care a ajuns, s-a subliniat de asemenea, existenţa unei conivenţe frauduloase între pârâte, care, prin conţinutul actelor încheiate au creat posibilitatea ca preţul să nu mai fie încasat, întreaga operaţiune urmărind fraudarea creditorului prin lipsirea acestuia de posibilitatea valorificării acestui bun în procedura executării silite.
Prin decizia comercială nr. 275 din 25 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, apelul declarat de apelanta SC A. SA în contradictoriu cu intimatele SC R.T.L. SRL, SC C.I. SRL şi SC M.T.T.I. SRL a fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că, pe calea acţiunii pauliene prevăzut de art. 975 C. civ. creditoarea poate cere revocarea actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale.
Curtea a reţinut că, dincolo de existenţa calităţii de creditor, cu o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, apelanta reclamantă trebuia să dovedească îndeplinire şi a celorlalte condiţii, respectiv: prejudiciu creat creditorului, frauda debitorului şi complicitatea la fraudă a terţului, actul încheiat având caracter oneros.
S-a reţinut de instanţa de apel că aceste condiţii ce trebuie îndeplinite pentru promovarea acţiunii pauliene dar mai ales prejudicierea creditoarei nu a fost dovedită atâta vreme cât imobilul a fost înstrăinat de intimata SC R.T.L. SRL, cu preţul de 650.000 Euro (acelaşi preţ) cu modificarea însă a condiţiilor de plată, ceea ce a dus la instituirea unei ipoteci de rang II asupra imobilului tranzacţionat în favoarea creditoarei SC M.T.T.I. SRL pentru garantarea împrumutului acordat de aceasta vânzătoarei.
S-a mai reţinut că intimata SC R.T.L. SRL nu a renunţat la încasarea preţului şi chiar dacă acesta nu va mai fi încasat în viitor, situaţia va duce la stingerea unei creanţe împotriva unui alt creditor, situaţie ce creează doar riscul măririi stării sale de insolvenţă în viitor.
Mai mult, Curtea reţine că apelanta nu va fi prejudiciată prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui revocare a fost solicitat întrucât aceasta a declanşat procedura executării silite a debitoarei sale SC R.T.L. SRL, precum şi pe aceea a popririi pentru obţinerea diferenţei de preţ pe care aceasta i-o datorează.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o ca fiind nelegală cu incidenţa motivelor de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
O primă critică, vizează faptul că prin modul în care decizia recurată a motivat netemeinicia hotărârii primei instanţe cu privire la motivarea incompletă a acesteia, echivalează cu o neexaminare a acesteia pentru că nu rezultă pe ce s-a întemeiat respingerea ori neluarea sa în considerare.
O altă critică vizează interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 975 C. civ. dar şi a celor referitoare la gajul general al creditorilor, atâta vreme cât prin actele atacate, debitoarea sa şi-a majorat starea de incapacitate de plată prejudiciind-o pe creditoare.
Criticile formulate prin motivele de recurs sunt întemeiate.
Doctrina a statuat obligaţia judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia dată, iar această motivare trebuie să fie în concret, cu referire la probele existente în cauză.
Practica judiciară a statuat la rândul său că argumentele, criticile părţilor trebuiesc examinate, fără a fi obligatoriu şi chiar dacă punctul de vedere al instanţei nu trebuie să răspundă fiecărui argument, acesta trebuie însă să fie exprimat într-un mod relevant.
În acelaşi sens, al necesităţii unei minime dar relevante motivări a hotărârii judecătoreşti, s-a pronunţat şi practica CEDO în cadrul examinării dreptului la un proces echitabil – art. 6 – în mai multe cauze. Astfel, (în cauza Garcia Ruiz c Spania şi Boldea România) s-a arătat că, ,,potrivit jurisprudenţei sale constante, hotărârile judecătoreşti trebuie motivate, astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. Întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura cauzei”.
Decizia recurată este insuficient şi contradictoriu motivată tocmai în ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 975 C. civ. cu referire la condiţiile de admisibilitate a promovării acţiunii pauliene şi în special a condiţiei prejudicierii SC A. SA în calitatea sa de creditoare a SC R.T.L. SRL în calitate de debitoare, sens în care urmează a se proceda la complinirea acesteia.
Potrivit art. 975 C. civ. (temei al acţiunii pauliene), ,,ei (creditorii) pot asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor”, text care trebuie interpretat şi aplicat prin luarea în considerare a dispoziţiilor art. 1718 C. civ., potrivit cu care, ,,oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile , prezente şi viitoare”.
Calitatea de creditor cu creanţă certă, lichidă şi exigibilă a recurentei-reclamante SC A. SA, faţă de intimata debitoare SC R.T.L. SRL, consecinţă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3192 din 27 decembrie 2007, având ca obiect suprafaţa de 12.330,96 mp şi construcţii aflate pe acesta şi pentru care intimata cumpărătoare avea de achitat diferenţa de preţ de 13.994.509 Euro, sumă ce avusese scadenţa la 15 aprilie 2008, a fost corect reţinută şi de instanţele ale căror hotărâri au fost atacate.
Pentru îndestularea creanţei recurenta a apelat la procedura executării silite prin poprirea conturilor debitoarei, îndestulându-se numai cu suma de 22.680,56 lei conform procesului verbal din 29 iulie 2011.
În continuarea executării silite, s-a trecut la vânzarea la licitaţie a bunurilor imobile pe care intimata debitoare le obţinuse prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3192/2007, întrucât nu mai avea alte bunuri, dar la licitaţie nu s-a obţinut preţul stabilit, încât acesta a fost diminuat. S-a procedat la efectuarea executării silite pe bunurile imobile pe care recurenta reclamantă le vânduse debitoarei întrucât, din demersurile efectuate de executorul judecătoresc s-a constatat că debitoarea SC R.T.L. SRL nu avea alte active ori conturi care să fie executate.
Toate acestea fac dovada incapacităţii de plată a societăţii debitoare, respectiv a insolvabilităţii sale şi a imposibilităţii creditoarei SC A. SA de a-şi recupera creanţa.
Existenţa prejudiciului este astfel probată prin insolvabilitatea debitorului.
După achitarea unei diferenţe de preţ la 25 septembrie 2008, SC R.T.L. SRL a transferat proprietatea cumpărată de la recurenta-reclamantă către SC C.I. SRL prin actul autentificat sub nr. 1759 din 23 octombrie 2008, reducând astfel gajul general al creditorului, întrucât şi-a redus patrimoniul şi, drept consecinţă şi-a mărit gradul de insolvabilitate.
Mai mult, debitoarea a procedat la dezmembrarea imobilelor cumpărate de la creditoare (care constituiau un singur imobil), în două imobile, creându-se şi o servitute care să permită accesul la terenul mai mic.
Această operaţiune făcută de debitoare a dus la scăderea valorii acestor două imobile faţă de valoarea pe care o avea ca un singur bun.
Prin urmare, debitorul şi prin această operaţiune a pricinuit o agravare a stării sale de insolvenţă dovedită prin urmărirea şi executarea bunurilor sale.
În plus, s-a probat că SC A. SA în calitatea sa de creditor în cadrul executării silite nu a putut urmări şi executa preţul minim de 650.000 Euro la care s-a ajuns prin procedeul arătat de dezmembrare a unui bun imobil cu o valoare mai mare în două imobile cu o valoare mai mică , pe care SC C.I. SRL trebuia să-l plătească până la 30 iunie 2009 întrucât urmare a actului adiţional nr. 1142 din 18 mai 2009 s-a suspendat sine die plata acestuia ca urmare a unei garanţii acordate de intimata SC M.T.T.I. SRL. Prin acest al doilea act s-a continuat în fapt acţiunea de prejudiciere a creditoarei SC A. SA, prin mărirea riscului de agravare a stării de insolvabilitate al debitoarei.
Mai mult, deşi garantarea unei creanţe ulterior formulării acţiunii pauliene este inacceptabilă, ea a fost constituită independent de obligaţia principală, iar un asemenea act nu este nici executare pură şi simplă a unei obligaţii, nici un accesoriu care să fie absorbit în soarta obligaţiei principale şi ca atare, justificat a fost atacată de creditoare.
Din cele ce preced, rezultă că din creanţa de 13.994.509 Euro, creditoarea a recuperat numai 5.350 Euro, rezultând fără dubiu că debitoarea SC R.T.L. SRL a căutat, a intenţionat şi a reuşit prejudicierea creditoarei prin cele două acte atacate cu acţiune pauliană potrivit art. 975 C. civ., întrucât şi-a majorat starea de incapacitate de plată, deci şi starea de insolvabilitate.
Prin urmare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 312 pct. 2 lit. a) C. proc. civ. urmează ca recursul SC A. SA să fie admis cu modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului reclamantei şi în consecinţă se va admite acţiunea şi se vor revoca contractul de vânzare-cumpărare nr. 1752 din 23 octombrie 2008 şi actului adiţional nr. 1142 din 18 mai 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR R.D. I.P.U.R.L. BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 275 din 25 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinţei comerciale nr. 7718 din 2 iulie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, schimbă în tot sentinţa.
Admite acţiunea, revocă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1759 din 23 10 2008 şi actul adiţional 1142 din 18 mai 2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2198/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2301/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
