ICCJ. Decizia nr. 2217/2012. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2217/2012
Dosar nr. 9580/1/2011
Şedinţa publică de la 2 mai 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Contestatorul V.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 3754 din 22 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând desfiinţarea deciziei atacate şi, în consecinţă, admiterea recursului, modificarea deciziei în apel, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi respingerea acţiunii.
Temeiul de drept precizat de contestator este art. 318 C. proc. civ.
Motivele contestaţiei în anulare privesc nepronunţarea instanţei de recurs asupra motivelor de recurs. Contestatorul a susţinut că instanţa dând o interpretare proprie acestora a declarat recursul nul, nepronunţându-se asupra motivelor privind aplicarea art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, dar şi a art. 295 alin. (1) C. proc. civ., nefiind analizată expertiza efectuată în cauză care demonstrează că nu a produs niciun prejudiciu.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
Contestaţia în anulare urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Art. 318 C. proc. civ. reglementează calea de atac a contestaţiei în anulare atunci când dezlegarea dată în recurs este rezultatul unor greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Din analiza motivelor invocate care vizează cea de-a doua ipoteză a contestaţiei în anulare specială prevăzute de textul de lege precitat, rezultă că nu sunt întemeiate, deoarece instanţa de recurs nu cercetează fondul recursului decât după soluţionarea excepţiilor în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. În speţă, a fost invocată, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, pe care instanţa a analizat-o cu precădere, a admis-o şi a constatat nulitatea cererii de recurs, făcând astfel de prisos cercetarea fondului, aşa încât nepronunţarea instanţei de apel asupra celor două motive de nelegalitate, nu implică culpa acesteia, ci este un rezultat firesc al aplicării art. 137 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente contestaţia în anulare urmează a fi respinsă.
Având în vedere că intimata a solicitat cheltuieli de judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 274 C. proc. civ., raportat la înscrisurile aflate la dosar va admite cererea şi îl va obliga pe contestator la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul V.G. împotriva deciziei nr. 3754 din 22 noiembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Obligă contestatorul V.G. la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC P.V. SRL Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2214/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2241/2012. Civil → |
|---|
