ICCJ. Decizia nr. 2214/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2214/2012
Dosar nr. 1653/90/2011
Şedinţa publică de la 2 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Drăgăşani a respins acţiunea formulată de reclamantul L.F., aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 3718 din 13 decembrie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că petentul nu a depus la dosar niciun act prin care să-şi dovedească pretenţiile, că, potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face propunerea înaintea judecăţii trebuie s-o dovedească şi că, având în vedere textul de lege precitat şi dispoziţiile art. 1170 C. civ., acţiunea nefiind dovedită, urmează a se respinge.
Recursul declarat de reclamant împotriva deciziei menţionate, a fost admis de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 432/R din 22 martie 2011, potrivit căreia a fost casată sentinţa atacată şi reţinută cauza spre soluţionare în primă instanţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a apreciat că obiectul acţiunii deduse judecăţii constă în obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro cu titlu de daune morale, valoarea obiectului său situându-se în jurul sumei de 41.000.000 RON, astfel că potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. şi art. 1 pct. 1 din acelaşi cod, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă revenea Tribunalului şi nu judecătoriei.
Judecând cauza, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamant, reţinând prin sentinţa civilă nr. 458 din 12 mai 2011, că din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că reclamantul nu a făcut dovada acţiunii sale, aşa cum cer dispoziţiile art. 1169 şi art. 1170 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 86/A din 04 octombrie 2011, a respins ca nefondat apelul, apreciind că apelantul nu a înţeles să aducă vreo critică soluţiei pronunţată de instanţă prin memoriul de apel, invocând nedreptăţi la care consideră că e supus prin folosirea unui bun proprietatea sa de către alte persoane.
La data de 12 octombrie 2011, reclamantul L.F. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi a sentinţei instanţei de fond, în sensul admiterii acţiunii.
A invocat faptul că Notarul Public P.I. a întocmit acte false privind vânzarea imobilului său, discreditându-l.
Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia nulităţii recursului cu raportare la dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., conform art. 137 C. proc. civ., constatând următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând textele legale menţionate mai sus la cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta nu conţine motive de nelegalitate a deciziei atacate, recurentul făcând doar afirmaţii referitoare la vânzarea imobilului său fără a preciza însă în ce constă nelegalitatea soluţiei instanţei de apel, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.
Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 (1) lit. c) din acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurentul nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurent nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul L.F. împotriva deciziei civile nr. 86/A din 04 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2213/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2217/2012. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
