ICCJ. Decizia nr. 2364/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2364/2012
Dosar nr. 1217/91/2010
Şedinţa publică din 30 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 51A din 23 martie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de de reclamanta T.I. şi pârâta Primăria Municipiului Focşani împotriva sentinţei civile nr. 773 din 18 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Vrancea.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 1217/91/2010 reclamanta T.I. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Focşani pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea în parte a dispoziţiei nr. RR/2010 şi obligarea la atribuirea în compensare a suprafeţei de 2.000 m.p. teren pe un amplasament echivalent cu valoarea ca cel preluat de la autoarea reclamantei.
În motivarea acţiunii s-a arătat că autoarea sa, defuncta V.V., a fost titulara dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 2.000 m.p. teren şi o casă compusă din 7 camere, un salon şi grajd în Focşani, strada O., pentru care a formulat notificare conform Legii nr. 10/2001 în 10 august 2001.
Prin dispoziţia nr. RR din 11 martie 2010 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcţii în suprafaţă de 215,56 m.p. şi terenul în suprafaţă de 837 m.p., deoarece pe acesta s-a construit un bloc.
Pentru diferenţa de teren s-a reţinut că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a diferenței de teren, fără să se facă distincţia după cum suprafaţa de teren de sub casă a fost sau nu inclusă în suprafaţa de 837 m.p.
Prin sentinţa civilă nr. 773 din 18 noiembrie 2010 Tribunalul Vrancea a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta T.I. şi în consecinţă, a modificat în parte dispoziţia nr. PP din 8 februarie 2010 emisă de pârâta Primăria Muninicipiului Focşani, în sensul că a stabilit că suprafaţa de teren pentru care se propune acordarea de despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001, este de 1.052,56 m.p. în loc de 837 m.p., cât s-a reţinut prin dispoziţia respectivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte acordarea în compensare, aceasta nu se mai impune a fi analizată deoarece nu s-a putut identifica un teren liber pe raza Municipiului Focşani, iar reclamanta a solicitat doar acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 2.000 m.p.
Cu probele administrate în cauză reclamanta nu justifică decât dreptul la despăgubiri pentru suprafaţa de 1.052,56 m.p., chiar autoarea sa a formulat notificare în anul 2001 şi nu a cerut decât această suprafaţă şi nu 2.000 mp. Aceasta era persoana care cunoştea cu certitudine întinderea suprafeţei preluate abuziv.
Suprafaţa reală preluată de stat a fost de 837 m.p. plus 215,56 m.p. terenul de sub construcţie, în total 1.052,56 m.p.
Apelurile declarate în cauză de ambele părți sunt nefondate. Atât timp cât însăşi persoana îndreptăţită, autoarea reclamantei T.I., a solicitat expres despăgubiri doar pentru suprafaţa de 1.052,56 m.p. teren, orice critică privind omiterea instanţei de a se pronunţa cu privire la diferenţa de teren, de până la 2.000 m.p., apare ca fiind neavenită.
Mai mult, nici sentinţa civilă nr. 3381/1961 invocată de reclamantă în dovedirea întinderii exacte a suprafeţei preluate abuziv de către stat, nu face vreo referire la măsurătorile efectuate pentru determinarea întocmai a suprafeţei în litigiu.
În acest context, corect a reţinut Tribunalul că suprafaţa reală pentru care se impune despăgubiri este cea rezultată din cumularea suprafeţei de 837 m.p. şi pentru care s-a făcut dovada plăţii impozitului, cu cea de sub construcţie, respectiv de 215,56 m.p.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta T.I., criticând-o pentru următoarele motive:
Instanţa de apel a ignorat împrejurarea potrivit căreia după decesul mamei sale, la data de 5 martie 2009 a făcut cerere în nume propriu, în calitate de moştenitoare, solicitând „despăgubiri băneşti pentru construcţie şi teren conform actelor de la dosar”, iar urmare a cererii sale înregistrată la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale, la data de 13 februarie 2009, i s-a eliberat înscrisul depus la dosar „Matricola nr. 2 - Impozit pe clădiri”, în care figurează imobilul în litigiu, compus din clădire şi curte de circa 2.000 m.p.
În aceste condiții, hotărârea instanţei de apel este nelegală și se impune schimbarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii cererii principale în integralitate, cu obligarea pârâtei de a majora suprafaţa pentru care a propus acordarea despăgubirilor cu diferenţa de 947,44 m.p. teren.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în considerarea celor ce succed.
Faptul că în notificarea formulată s-ar fi indicat o anumită suprafață de teren, mai redusă decât cea reală care ar rezulta din actele doveditoare, nu constituie un impediment în a se ţine seama de suprafaţa reală, această chestiune putând fi lămurită în condiţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care prevede că partea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la lucrările organului de conducere al unităţii deţinătoare. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta, în calitate de moştenitoare a persoanei îndreptăţită care a formulat notificarea, a formulat o cerere prin care solicită măsurile reparatorii pentru construcţie şi teren conform actelor de la dosar.
Într-adevăr, din actul „Matricola nr. 2 - Impozit pe clădiri”, rezultă că suprafața de teren de la imobilul în discuție a fost de 2.000 m.p., ceea ce înseamnă că s-a făcut dovada în cauză a calității de persoană îndreptățită a reclamantei, în sensul art. 3 lit. a) și art. 23 din Legea nr. 10/2001 - respectiv pct. 23.1 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a acestei legi.
Toate aceste considerente atrag incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., urmând să se dispună admiterea recursului. Cu aplicarea și a art. 296 din același Cod se va admite apelul declarat de reclamantă și se va schimba în parte sentinţa primei instanțe.
Se va admite contestaţia și se va modifica dispoziţia nr. PP din 8 februarie 2010 emisă de Primarul Municipiului Focşani în sensul că suprafaţa de teren pentru care se propun despăgubiri este de 2.000 m.p. în loc 837 m.p.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta T.I. împotriva deciziei civile nr. 51A din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Modifică în parte decizia în sensul că:
Admite apelul declarat de reclamanta T.I., schimbă în parte sentinţa civilă nr. 773 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Vrancea, secţia civilă, în sensul că:
Admite contestaţia.
Modifică dispoziţia nr. PP din 8 februarie 2010 emisă de Primarul Municipiului Focşani, în sensul că suprafaţa de teren pentru care se propun despăgubiri este de 2.000 m.p. în loc 837 m.p.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei din apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2352/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2368/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
