ICCJ. Decizia nr. 2241/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2241/2012
Dosar nr. 10757/99/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 2 mai 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 767/99/2010, reclamanta SC O.P. SA l-a chemat în judecată pe pârâtul G.I. solicitând restabilirea situaţiei anterioare executării silite realizate în dosarul de executare nr. 767/2008 şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3.724 RON actualizată la data plăţii.
Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Iaşi, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 766 din 07 aprilie 2010, reţinând că obiectul acţiunii îl constituie întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare executării silite efectuată de pârât în baza titlului executoriu care a fost desfiinţat, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Iaşi.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat recurs, care a fost respins de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 265 din 28 mai 2010. Conform acestei hotărâri, în materia executării silite, ce include şi acţiunile ce au ca obiect „întoarcerea executării” oricare ar fi sediul materiei în care s-a emis titlul executoriu desfiinţat – civil, comercial, ori conflicte de drepturi - ca în prezenta cauză, judecătoria, ca instanţă de executare, are plenitudine de jurisdicţie, astfel că Tribunalul a stabilit corect competenţa judecătoriei, ca instanţă de executare, fiind incident art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, apreciind că cererea de întoarcere a executării silite este o cerere ce ţine de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluţionare irevocabilă a fondului litigiului, fiindu-i aplicabile dispoziţiile referitoare la executare, respectiv contestaţie la executare, instituţie cadru, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care este privită în doctrină şi jurisprudenţă ca o contestaţie specială la executare, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 12364 din 20 septembrie 2010”.
Făcând aplicarea art. 3733 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia s-a făcut executarea, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţa a stabilit competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea acesteia.
Judecând recursul declarat împotriva acestei sentinţe, Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a reţinut corecta judecată a instanţei de fond şi, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1), raportat la art. 4042 alin. (3) şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat, prin decizia civilă nr. 440 din 11 februarie 2011.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia litigii de muncă, reţinând incidenţa art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 284 alin. (1) C. muncii şi la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a suspendat judecata cauzei în baza art. 21 C. proc. civ. şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă conform art. 20 alin. (2) C. proc. civ., trimiţând dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Examinând incidentul procedural privitor la competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 C. proc. civ., „Există conflict de competenţă: când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece aceeaşi pricină [alin. (1)]; când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină [alin. (2)]”.
Conflictele de competenţă apar atunci când două sau mai multe instanţe judecătoreşti ori alte organe cu activitate jurisdicţională se declară deopotrivă competente să judece un litigiu (conflict pozitiv de competenţă) sau, dimpotrivă, se consideră necompetente şi îşi declină reciproc competenţa (conflict negativ de competenţă).
Pentru a exista conflict negativ de competenţă, se cer a fi îndeplinite mai multe condiţii: instanţa sau organul cu activitate jurisdicţională au fost sesizate cu judecata unui litigiu; jurisdicţiile s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile; declinările de competenţă să fie reciproce, pentru că numai astfel are loc o întrerupere a cursului judecăţii şi cel puţin una dintre jurisdicţii să fie competentă să soluţioneze pricina.
Nu există conflict de competenţă în situaţia în care declinările de competenţă între instanţe nu au caracter reciproc, ca atunci când prima instanţă sesizată îşi declină competenţa în favoarea unei a doua instanţe şi aceasta, la rândul său, îşi declină competenţa în favoarea unei a treia instanţe, care, însă, nu se pronunţase în niciun fel asupra competenţei sale.
Prima instanţă sesizată a fost Tribunalul Iaşi, care a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Iaşi, iar Curtea de Apel Iaşi a soluţionat recursul respingându-l ca nefondat, astfel că Judecătoriei Iaşi îi revenea competenţa de a soluţiona litigiul.
Judecătoria Iaşi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, iar aceasta din urmă instanţă a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Iaşi, care nu s-a pronunţat asupra competenţei sale, astfel că nefiind îndeplinită condiţia ca declinările de competenţă să fie reciproce, nu se poate vorbi de un conflict negativ de competenţă, în condiţiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ.
Aşadar, nefiind îndeplinită condiţia ca declinările de competenţă să fie reciproce, nu se poate vorbi de un conflict negativ de competenţă, în condiţiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată inexistenţa conflictului de competenţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2217/2012. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 2352/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
