ICCJ. Decizia nr. 2344/2012. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2344/2012
Dosar nr.5430/312/2010
Şedinţa publică din 29 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3520 din 2 noiembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 5430/312/2010 de Judecătoria Slobozia, s-a admis excepţia de necompetentă materială, s-a declinat spre competentă soluţionare Tribunalului Ialomiţa acţiunea formulată de reclamantul Consiliul local al comunei Perieţi, în contradictoriu cu pârâţii D.S.S. şi F.I.2., prin care s-a solicitat să se constate că enclava în suprafaţă de 6.695 mp situată pe raza comunei Perieţi aparţine domeniului privat al Consiliului local al comunei Perieţi, judeţul Ialomiţa; obligarea pârâtei D.S.S. să lase în deplină libertate şi posesie această suprafaţă de teren; constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare din 27 februarie 2003 încheiat între pârâte; notificarea litigiului în cartea funciară aferentă autoarei M., cu interdicţia de înstrăinare a terenului, cabanei şi anexelor; rectificarea menţiunilor din cartea funciară referitoare la suprafaţa de teren şi construcţie, şi restabilirea situaţiei anterioare, respectiv restituirea terenului în patrimoniul comunei Perieţi, cu plata despăgubirilor privind contravaloarea construcţiei.
În considerentele sentinţei, se arată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar de O.C.P.I., pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 6.695 mp având categoria de folosinţă curţi construcţii, precum şi construcţiile construite pe acesta, a fost deschisă cartea funciară, dreptul de proprietate publică în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 6.695 mp, respectiv dreptul de proprietate privată în ceea ce priveşte construcţiile construite pe acest teren fiind intabulate în favoarea Statului Român. Conform art. 23 din Legea nr. 213/1998, litigiul cu privire la delimitarea domeniului public al statului, judeţelor, comunelor, oraşelor sau municipiilor este de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 2753 din 8 decembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 5430/312/2010 de Tribunalul Ialomiţa, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia şi constatându-se conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, cauza a fost înaintată Curţii de Apel Bucureşti, conform art. 20 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 6/ F din 13 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul Consiliul local al comunei Perieţi, Primăria comunei Perieţi, judeţul Ialomiţa, în contradictoriu cu pârâtul D.S.S. şi F.I.2., şi intervenientul în interes propriu Statul Român, prin M.F.P., în favoarea Judecătoriei Slobozia, reţinând că reclamantul a investit instanţa de judecată cu capătul de cerere principal prin care s-a revendicat terenul în suprafaţă de 6695 mp, situat pe raza comunei Perieţi, judeţul Ialomiţa. Indiferent de natura juridică a dreptului de proprietate a terenului ce face obiectul revendicării, publică sau privată, a statului sau a unităţilor administrativ – teritoriale, competenţa se stabileşte conform art. 1 raportat la art. 2 lit. a) C. proc. civ. şi aparţine judecătoriei sau tribunalului, secţia civilă. Legea nr. 213/1998, art. 23, nu este aplicabilă în cauză, deoarece nu s-a solicitat delimitarea domeniului public al comunei Perieţi, ci revendicarea unei suprafeţe de teren, urmând ca natura juridică a acestui teren, în sensul de bun aparţinând domeniului public al statului sau bun aparţinând domeniului privat al comunei Perieţi să fie stabilită prin analiza fondului cererii introductive. Cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Statul Român, prin M.F.P., este tot de competenţa judecătoriei, conform art. 17 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intervenientul Statul Român, prin M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. Ialomiţa, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate a arătat că obiectul litigiului îl reprezintă solicitarea reclamantului Consiliul local Perieţi de a se constata că enclava în suprafaţa de 6.695 mp situată pe raza comunei Perieţi aparţine domeniului privat al Consiliului local Perieţi; de a fi obligată D.S.S. să lase în deplină libertate şi posesie această suprafaţă de teren; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 27 februarie 2003 încheiat între pârâte; de a fi notată cererea în cartea funciară aferentă cabanei M., cu interdicţia de înstrăinare a terenului, a cabanei şi a anexelor sale, şi rectificarea menţiunilor din cartea funciara referitoare la suprafaţa de teren şi construcţie, precum şi restabilirea situaţiei anterioare, respectiv restituirea terenului în patrimoniul comunei Perieţi, cu plata despăgubirilor privind contravaloarea construcţiei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de pârâta D.S.S., reiese că suprafaţa de teren care face obiectul cererii este proprietatea Statului Roman şi se află în administrarea R.N.P.R.
Conform art. 12 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, în cauză s-a contestat însăşi delimitarea domeniului public al statului, astfel încât art. 23 din Legea nr. 213/1998 este pe deplin aplicabil.
Examinând sentinţa recurată în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs s-a pronunţat într-un conflict negativ de competenţă ivit între Judecătoria Slobozia şi Tribunalul Ialomiţa, iar prin aceasta s-a stabilit competenţa de primă instanţă în soluţionarea acţiunii formulate de reclamantul Consiliul local al comunei Perieţi şi a cererii de intervenţie formulată de Statul Român, prin M.F.P., în favoarea Judecătoriei Slobozia, avându-se în vedere, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii principale, dispoziţiile art. 1 raportat la art. 2 lit. a) C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererii de intervenţie, s-a reţinut că devin incidente prevederile art. 17 C. proc. civ. De asemenea, s-a reţinut că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 213/1998, întrucât nu s-a solicitat delimitarea domeniului public al comunei Perieţi, ci revendicarea unei suprafeţe de teren.
Prin motivele formulate, recurentul intervenient susţine că, faţă de obiectul acţiunii, s-a contestat însăşi delimitarea domeniului public al statului, astfel că dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 213/1998 sunt pe deplin aplicabile, respectiv că instanţei de contencios administrativ îi revine competenţa de primă instanţă.
Aceste critici sunt nefondate, întrucât, aşa cum corect a stabilit curtea de apel, obiectul acţiunii principale promovată de reclamantul Consiliul local al comunei Perieţi îl constituie revendicarea suprafeţei de 6.695 mp teren, iar stabilirea regimului juridic al acesteia, cu privire la apartenenţa la domeniul public al statului sau la domeniul privat al comunei Perieţi, urmează a se face prin cercetarea fondului litigiului, situaţie în care competenţa materială de primă instanţă aparţine judecătoriei, potrivit art. 1 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., faţă de valoarea obiectului litigiului, care, având în vedere că acţiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, a fost apreciat, implicit, ca fiind sub 500.000 lei.
Prin urmare, se constată că, faţă de obiectul acţiunii principale, nu se contestă delimitarea domeniului public al statului, astfel că, în speţă, nu devin incidente prevederile art. 23 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora competenţa de primă instanţă aparţine instanţei de contencios administrativ, aşa cum susţine recurentul intervenient.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul Statul Român, prin M.F.P. – D.G.F.P. Ialomiţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul Statul Român, prin M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. Ialomiţa împotriva sentinţei nr. 6/ F din 13 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2469/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2316/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
