ICCJ. Decizia nr. 2383/2012. Civil. Asigurări sociale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2383/2012
Dosar nr. 198/45/2011
Şedinţa publică din 30 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr.4473/99/2010 din data de 12 mai 2010, reclamanta S.E. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 150543/1995 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, solicitând anularea acestei decizii şi emiterea unei decizii în care punctul de pensie să fie stabilit la valoarea de 45% din salariul minim pe economie, cu începere de la data de 1 ianuarie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 2273 din 17 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.V.E. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi.
Prima instanţă a reţinut că pensia reclamantei a fost stabilită potrivit art.76 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, prin înmulţirea punctajului mediu anual determinat potrivit art. 77-78 din aceiaşi lege, cu valoarea punctului de pensie stabilită prin legile în vigoare.
Tribunalul a arătat că art. 80 din Legea nr. 19/2000 impune două condiţii pentru stabilirea punctului de pensie şi anume: valoarea unui punct de pensie reprezintă cel puţin 45% din salariu mediu brut lunar pe economie dar şi faptul că valoarea unui punct de pensie se aprobă prin legea bugetului. Conform Legii nr. 19/2000 a bugetului pe anul 2009, valoarea punctului de pensie este de 718,4 lei de la 1 aprilie 2009 şi de 732,8 lei de la 1 octombrie 2009.
În finalul considerentelor, prima instanţă a reţinut că este adevărat că valoarea punctului de pensie este de 718,4 lei de la 1 aprilie 2009 şi de 732,8 lei de la 1 octombrie 2009, stabilită prin Legea bugetului din anul 2009 şi nu reprezintă 45% din salariul mediu brut lunar pe economie, dar aceasta este valoarea aprobată de lege şi la aceasta s-au calculat drepturile la pensie, intimata fiind în măsura doar să aplice dispoziţiile legale prezente în calculul pensiei, neputându-se erija în organ legislativ.
S-a respins excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei civile - completul de asigurări sociale, motivat de faptul că este vorba de un litigiu prevăzut de Legea nr. 19/2000 şi nu de anularea unui act administrativ, precum şi excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a intimatei, întrucât această instituţie este emitenta deciziei de pensionare contestate de reclamantă raportat la modul de calcul al punctului de pensie, iar Casa Judeţeană de Pensii este persoana juridică ce are aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii în acest raport juridic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.V.E., iar prin decizia civilă nr. 201 din 18 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a respins recursul formulat de reclamanta S.V.E. împotriva sentinţei civile nr. 2273 din 17 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Curtea a constatat că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Instanţa de recurs a statuat, aşa cum a reţinut şi prima instanţă că prin decizia nr. 150543/01.02.2009 reclamantei S.V.E. i s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,34547, cu o pensie aferentă de 986 lei.
Curtea de Apel a reţinut că valoarea punctului de pensie a fost stabilită prin art. 16 din Legea 12/2010 la 732,8 lei, aplicându-se de la 1 ianuarie 2010, iar cea a salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2010, la 1.836 lei. În consecinţă, este real că valoarea punctului de pensie nu reprezintă 45% din cea a salariului brut menţionat ci doar 39,9%, dar această împrejurare nu reprezintă o culpă a intimatei Casa Judeţeană de Pensii Iaşi.
În final, instanţa a arătat că valoarea punctului de pensie a fost aprobată de legea bugetului de stat şi la aceasta s-au calculat drepturile de pensie, intimata fiind doar în măsura să aplice dispoziţiile legale la calculul pensiei, nefiind răspunzătoare de necorelările legislative dintre Legea 19/2000 şi cea a bugetului de stat pe anul 2010.
Împotriva deciziei civile pronunţate în recurs, a formulat contestaţie în anulare reclamanta S.V.E., neîntemaită în drept prin care a solicitat să i se majoreze pensia cu 25%, în baza Legii nr.263/2010.
Prin decizia nr. 365 din 12.04.2011, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.V.E. împotriva deciziei civile nr. 201 din 18 februarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi.
Hotărârea astfel pronunţată este irevocabilă.
S-a reţinut în motivare că, întrucât criticile contestatoarei nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare urmează a fi respinsă, având în vedere că nu s-au invocat neregularităţi ale procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina şi nici necompetenţa instanţei; solicitarea contestatoarei de aplicare a Legii nr. 263/2010 nu reprezintă o eroare materială, ci este o cerere nouă, care nu a făcut obiectul judecăţii în Dosarul nr. 4473/99/2010 şi care nu poate face nici obiectul unei căi extraordinare de atac.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea S.V.E., solicitând instanţei anularea deciziei pronunţate şi obligarea pârâtei la plata retroactiv a pensiei majorate cu 25% pentru grupa a Ii-a de muncă începând cu data de 01 ianuarie 2011.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinarea formulată la motivele de recurs, intimata Casa Judeţeană de Pensii Iaşi a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi în soluţionarea recursului, având în vedere că împotriva deciziei supuse contestaţiei în anulare s-a declarat recurs de către aceiaşi reclamantă S.V.E., care nu poate fi calificat decât ca şi contestaţie în anulare, fiind inadmisibil, iar potrivit art. 319 contestaţia în anulare se judecă de instanţa a cărei hotărâre se atacă, drept pentru care competenţa aparţine Curţii de Apel Iaşi.
Înalta Curte constată că este neîntemeiată excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului de faţă, faţă de calea de atac declarată de parte şi dispoziţiile art. 4 pct. 1 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 30 martie 2012, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului invocată intimata Casa Judeţeană de Pensii Iaşi prin întâmpinare, dat fiind faptul că a fost declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, având a se pronunţa, cu prioritate, în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. asupra acestei excepţii.
Potrivit art.320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
În speţă, decizia pronunţată de curtea de apel cu privire la contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.V.E. este irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., calea extraordinară de atac fiind exercitată, la rândul său, împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, respectiv o decizie de recurs.
În consecinţă, fiind în prezenţa unei hotărâri irevocabile (pronunţată în contestaţie în anulare), calea de atac a recursului exercitată împotriva acesteia, este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea S.V.E. împotriva deciziei civile nr. 365/2011 din 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2382/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2400/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
