ICCJ. Decizia nr. 2415/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2415/2012
Dosar nr. 1489/107/2010
Şedinţa publică din 2 aprilie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3258/2010, prima instanţă a admis în parte acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, a constatat că măsura administrativă luată faţă de defuncţii B.I. şi B.M. de către organele fostei miliţii constând în stabilirea de domiciliu obligatoriu a avut caracter politic. Au fost respinse celelalte cereri formulate de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pârâtul Statul Român a fost obligat să plătească reclamanţilor suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că bunicilor reclamanţilor, defuncţii B.I. şi B.M., li s-a fixat, la data de 03 mai 1952, domiciliul obligatoriu în comuna C.T., în temeiul deciziei M.A.I. nr. 239/1952. Prin ordinul M.A.I. fără număr emis la data de 27 ianuarie 1954 acestora li s-au ridicat restricţiile domiciliare.
Din fişa personală a lui B.I. rezultă că măsura administrativă a fost luată deoarece fiul său a fost condamnat pentru trecerea frauduloasă a frontierei şi spionaj şi pentru că deţinea o avere, în opinia, autorităţilor, însemnată.
Măsura administrativă luată faţă de bunicii reclamanţilor a fost considerată ca având de drept caracter politic, conform art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 221/2009, astfel încât instanţa va constata caracterul politic de drept al acesteia.
În ceea ce priveşte daunele morale, s-a reţinut că prin decizia nr. 1358/2010, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, astfel că această dispoziţie legală, care constituie temei al acţiunii şi-a încetata efectele şi nu mai poate fi aplicat, instanţa fiind obligată să respecte deciziile Curţii Constituţionale.
Prin încheierea din data de 27 octombrie 2010 instanţa de fond a admis motivat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice, astfel că a respins acţiunea civilă formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă faţă de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice iar prin decizia civilă nr. 101 din 1 aprilie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a respins apelul ca nefondat, reţinându-se următoarele considerente:
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, „persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă şi după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.”
Alin. (2) din acelaşi articol prevede că „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora.”
Acest din urmă text legal nu cuprinde nicio precizare referitoare la posibilitatea formulării acţiunii de către moştenitori, iar din economia lui ar rezulta că o asemenea acţiune nu ar putea fi formulată decât de către persoanele care au făcut obiectul măsurilor administrative.
Totuşi, pornind de la principiile şi metodele de interpretare a legii civile, o astfel de abordare a textului legal nu poate fi primită.
Astfel, este de observat că art. 5 din lege prevede dreptul persoanei care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv de a solicita instanţei acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral sau de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate ca efect al măsurii administrative.
Interpretarea din punct de vedere teleologic şi structural a art. 4 şi 5 din Legea nr. 221/2009 duce la concluzia că, de vreme ce moştenitorii persoanei faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic, pot solicita daune pentru prejudiciul cauzat de aceste măsuri, trebuie recunoscut dreptul acestora de a solicita mai întâi constatarea acestui caracter. Altfel, dreptul la daune, stabilit de legiuitor în beneficiul moştenitorilor acestor persoane prin art. 5, nu mai este unul efectiv, ci doar un drept iluzoriu, imposibil de realizat.
Ca urmare, deşi dispoziţiile art. 4 din lege nu prevăd dreptul moştenitorilor de a solicita constatarea caracterului politic al măsurilor administrative, faţă de prevederile art. 5, care le dau acestora dreptul de a cere despăgubiri, trebuie recunoscut dreptul moştenitorilor de a solicita inclusiv constatarea caracterului politic al măsurii administrative. A interpreta altfel Legea nr. 221/2009, sub aspectul analizat, înseamnă a aduce atingere dreptului acestor persoane la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din CEDO, prin împiedicarea accesului la un proces efectiv şi prin recunoaşterea de către Statul Român a unor drepturi iluzorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat:
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel recurentul susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii faţă de dispoziţiile art. 3 şi 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 în condiţiile în care numai persoanele care au făcut obiectul măsurilor administrative pot solicita constatarea caracterului politic al măsurilor suferite.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în colonii şi unităţi de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu.
În speţă bunicilor reclamanţilor li s-a stabilit domiciliu obligatoriu în comuna Crăciunel - Târnăveni în temeiul deciziei M.A.I. nr. 239/1952, în perioada 3 mai 1952 - 27 ianuarie 1954.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 numai persoanele ce au făcut obiectul unor măsuri administrative pot solicita instanţei constatarea caracterului politic al acestora.
Din perspectiva acestor dispoziţii legale, măsura administrativă cu caracter politic fiind luată faţă de bunicii reclamanţilor şi nu faţă de reclamanţi, aceştia din urmă nu se încadrează în categoria persoanelor vizate de dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 motiv pentru care fiind întemeiate cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, a se modifica hotărârea instanţei de apel în sensul admiterii acţiunii şi pe cale de consecinţă a se schimba hotărârea instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba împotriva deciziei nr. 101 din 1 aprilie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba împotriva sentinţei nr. 3258 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Alba, secţia civilă şi în consecinţă.
Respinge acţiunea formulată de reclamanţii B.G., O.M. şi B.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2409/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2419/2012. Civil → |
|---|
