ICCJ. Decizia nr. 2485/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2485/2012
Dosar nr. 1030/211/2012
Şedinţa din 03 aprilie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 ianuarie 2012 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, executorul bancar M.D.I. din cadrul C.E.B. al P.B.R. SA a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu, contract de credit din 22 iulie 2008. împotriva debitoarei B.E., cu domiciliul în Bucureşti, str. Amurgului, la cererea creditorului P.B.R. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 435/ CC din 20 ianuarie 2012, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, reţinând în considerente faptul că, faţă de împrejurarea că domiciliul debitoarei se află în Bucureşti, iar creditoarea nu a făcut dovada că locul executării se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, prin indicarea bunurilor supuse executării silite sau a terţilor popriţi din raza teritorială a instanţei sesizate, operează prezumţia relativă că acestea se găsesc la instanţa domiciliului debitoarei.
Prin sentinţa civilă nr. 1509 din 17 februarie 2012, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3731 şi ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că, în situaţia regăsită în cauză, o prezumţie rezonabilă privind locul în care urmează a se efectua executarea este cea care izvorăşte din însăşi voinţa părţii, în virtutea principiului disponibilităţii. În acest sens, instanţa a considerat că partea creditoare, prin executorul judecătoresc, a dorit să declanşeze executarea silită în raza teritorială a instanţei sesizate cu cererea de încuviinţare a executării silite, din moment ce încheierea de încuviinţare pronunţată de aceasta se limitează la raza sa de competenţă teritorială.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a înaintat cauza instanţei supreme, pentru a-l soluţiona.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Judecătoriei sector 5 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, aceasta fiind competentă, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, să soluţioneze şi cererile de încuviinţare a executării silite.
În speţă, prin cerere de executare silită adresată C.E.B. proprii, P.B.R. SA a solicitat punerea în executare silită a titlurilor executorii reprezentate de contractele de credit menţionate, fără a preciza vreo dovadă din care să rezulte că executarea ar urma să se facă în circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca.
Prin urmare, se va constata că în lipsa oricăror dovezi în sensul existenţei unor bunuri urmăribile în circumscripţia instanţei iniţial investite, se prezumă că aceste bunuri ale debitoarei se află la domiciliul său, în Bucureşti, sectorul 5.
Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 pct. 2 şi 22 C. proc. civ., se va stabili competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2471/2012. Civil. Grăniţuire. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 2493/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
