ICCJ. Decizia nr. 2612/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2612/2012
Dosar nr. 1574/1/2011
Şedinţa publică din 05 aprilie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02 iunie 2006 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanţii M.A., B.S., B.I., B.S. şi N.S.C. au formulat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, în temeiul Legii 10/2001, contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 8425 din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea acestei dispoziţii şi restituirea imobilului situat în Craiova, către reclamanţi.
Prin sentinţa civilă nr. 454 din 22 mai 2007, Tribunalul Dolj a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţi.
Instanţa a reţinut că prin notificările nr. 847/N/2001, nr. 232/N/2001 şi nr. 1756/P/2001, reclamanţii au solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsurii reparatorii pentru imobilul situat în Craiova.
Prin dispoziţia nr. 8425 din 26 aprilie 2006, Primarul Municipiului Craiova a respins cererea reclamanţilor cu motivarea că reprezentantul notificatorilor nu a făcut dovada calităţii de reprezentant, iar reclamanţii nu au probat dreptul de proprietate asupra imobilului şi faptul că sunt persoane îndreptăţite la restituirea bunului solicitat.
Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanţă a reţinut calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite, în sensul Legii nr. 10/2001, dar, constatând că există incertitudine cu privire la localizarea şi identificarea imobilului pretins, determinată chiar de lipsa de exactitate a documentelor şi susţinerilor reclamanţilor, şi, ţinând seama de împrejurarea că reclamanţii nu au fost de acord cu efectuarea unei expertize tehnice în construcţii pentru identificarea imobilului, a respins contestaţia formulată. Împotriva hotărârii Tribunalului Dolj au declarat apel reclamanţii M.A., B.S., B.I., B.S.D. şi N.S.C.
Prin încheierea nr. 492 din 29 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de strămutare formulată de către reclamantul M.A. şi a dispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Craiova la Curtea de Apel Timişoara.
Prin decizia civilă nr. 145 din 12 iunie 2008, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de către reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 454 din 22 mai 2007 a Tribunalului Dolj, a desfiinţat sentinţa pronunţată de prima instanţă şi a trimis cauza pentru rejudecare.
Această hotărâre a Curţii de Apel Timişoara a fost atacată cu recurs atât de către reclamanţi cât şi de către pârâţi, iar prin decizia nr. 3644 din 20 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate, a casat decizia civilă nr. 145 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Instanţa de casare a apreciat că instanţa de apel poate administra probele care se impun, aceasta urmând a se pronunţa, totodată, şi cu privire la natura măsurilor reparatorii cuvenite reclamanţilor.
Rejudecând cauza, prin decizia nr. 486 A din 20 decembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 454 din 22 mai 2007 a Tribunalului Dolj, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 8425 din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova în partea privind pe reclamanţi, a constatat calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite, conform art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea 10/2001, şi a stabilit dreptul reclamanţilor la despăgubiri în valoare totală de 16.833.480,84 lei pentru imobilul situat în Craiova.
Reclamantul B.S. a decedat pe parcursul soluţionării apelului, calitatea procesuală a acestuia fiind preluată de moştenitorii săi legali, B.C.I. şi B.S.D.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanţii solicită acordarea de măsuri reparatorii în echivalent şi, în subsidiar, restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, în care, în prezent, se află sediul administrativ al Primăriei Craiova.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a stabilit că reclamanţii sunt moştenitorii unor acţionari ai B.C. SA Craiova, persoană juridică care a avut în patrimoniul său, la data naţionalizării abuzive, diferite imobile situate în localităţi din ţară.
Moştenitorii acţionarilor B.C. SA Craiova nu au înţeles să adopte o modalitate de revendicare unitară, o parte dintre aceştia pornind în nume propriu acţiuni de revendicare, alţii solicitând direct despăgubiri, în funcţie de numărul de acţiuni deţinute.
Urmare a acestei împrejurări, hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile sunt diferite în sensul că în unele procese s-au pronunţat hotărâri irevocabile prin care s-a recunoscut dreptul reclamantului la despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv, în cuantum estimativ de 122.315,62 lei aferente celor 58 acţiuni deţinute (decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cazul B.) sau s-a recunoscut dreptul reclamanţilor la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent reprezentând contravaloarea imobilului - construcţie şi a terenului (decizia nr. 8331 din 15 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în cazul mobilului situat în Craiova „Casa Albă”).
Hotărârile judecătoreşti irevocabile menţionate au făcut trimitere la aspectul legat de situaţia juridică a imobilului pretins în prezentul dosar, respectiv acela situat în sediul administrativ al Primăriei Craiova, stabilindu-se cu certitudine că acest imobil a făcut parte din patrimoniul fostei B.C. SA Craiova.
De asemenea, lucrările de expertiză tehnică în construcţii, topografică şi contabilă, atestă că acest imobil a aparţinut patrimoniului B.C. SA Craiova şi există, astfel, posibilitatea legală ca reclamanţii să solicite măsuri reparatorii determinate de confiscarea abuzivă a acestui bun.
Apelanţii au solicitat măsuri reparatorii în echivalent, în principal, pornind de la valoarea actualizată a acţiunilor deţinute. Argumentele juridice susţinute îşi au temeiul în dispoziţiile art. 18 şi art. 31 din Legea nr. 10/2001 unde se face vorbire despre conţinutul măsurilor reparatorii ce se cuvin asociaţiilor sau moştenitorilor acestora, persoane îndreptăţite, în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de apel a făcut trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a apreciat că, pentru a satisface principiul asigurării unei juste şi reale despăgubiri, se impune stabilirea cuantumului sumei cuvenite cu titlu de despăgubire la valoarea de circulaţie a imobilului, pe bază de expertiză tehnică, atât asupra construcţiei cât şi asupra terenului.
Se ajunge astfel, şi în prezenta speţă, la o soluţie judiciară identică cu aceia existentă în cazul „ Casa Albă - Craiova” in sensul că se recunoaşte dreptul reclamanţilor la despăgubiri concrete şi acoperitoare, pentru prejudiciul cauzat prin naţionalizare abuzivă.
Instanţa de apel a respins petitul subsidiar al cererii reclamanţilor, privind restituirea în natură a bunului cu motivarea că imobilul situat în Craiova este afectat în prezent activităţii organelor locale ale administraţiei publice (este sediul Primăriei Craiova), acest imobil fiind trecut în domeniul public al entităţii locale administrative prin H.G. nr. 965 din 18 septembrie 2002.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat şi motivat recurs reclamanţii M.A., B.C.I., B.S.D. şi N.S.C.
Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici:
1.Hotărârea este pronunţată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Instanţa de apel a stabilit valoarea despăgubirilor în echivalent raportându-se la preţul imobilului, deşi în mod legal trebuia să se raporteze la valoarea per acţiune reactualizată, calculată conform ultimului activ net al B.C. S.A. din Craiova, aşa cum dispune art. 31 din Legea nr. 10/2001.
În puls, într-un alt litigiu, prin sentinţa nr. 18 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia nr. 148 din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova şi irevocabilă prin decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soluţionându-se contestaţia promovată de către un alt fost acţionar al B.C. S.A. din Craiova împotriva aceleiaşi dispoziţii nr. 8425 din 20 aprilie 2006 a Primarului Municipiului Craiova, s-au acordat despăgubiri în echivalent calculate în funcţie de valoarea per acţiune reactualizată calculată conform ultimului activ net al B.C. S.A. din Craiova.
Mai mult, deşi instanţa de apel porneşte de la o ipoteză identică cu cea din cauza anterior menţionată, ajunge la o soluţie diferită, acordând despăgubiri după alte criterii. Au fost astfel încălcate dispoziţiile privind autoritatea de lucru judecat, întrucât la data pronunţării deciziei care face obiectul prezentului recurs, sentinţa nr. 18 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Dolj era definitivă şi irevocabilă, fiind intrată în puterea lucrului judecat.
În temeiul aceluiaşi motiv de modificare a hotărârii, se susţine că, în mod nelegal, instanţa de apel a stabilit despăgubirile cuvenite reclamanţilor pornind de la un procent de 68% din acţiuni şi că modalitatea de soluţionare a cererii subsidiare de restituire în natură a imobilului este lipsită de temei legal, faţă de prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7).
3. Se susţine că, în mod eronat, instanţa de apel a consemnat că apelanţii nu solicită cheltuieli de judecată când, în realitate, aceştia au arătat că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pe parcursul soluţionării cauzei în recurs, în condiţiile art. 246 C. proc. civ., depunând la dosar declaraţii autentificate, recurenţii au renunţat la judecarea recursului sub aspectul criticilor formulate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind respingerea cererii de restituire în natură şi procentul din acţiuni la care urmează a se calcula despăgubirile ce li se cuvin (arătând în acest sens că nu mai contestă legalitatea deciziei sub aspectul cotei de 68% din acţiuni reţinută de instanţa de apel). Au arătat, de asemenea, că nu mai solicită cenzurarea legalităţii hotărârii recurate din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi nu mai susţin nici motivul de recurs vizând consemnările instanţei de apel sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Analizând decizia recurată din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 31 din Legea nr. 10/2001 şi la efectele decizia nr. 151/15 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub aspectul criteriilor de calcul al despăgubirilor ce se cuvin recurenţilor pentru cota de 68% din valoarea acţiunilor deţinute de autorii lor la B.C. SA din Craiova, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin dispoziţia nr. 8425 din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova au fost respinse notificările nr. 847/N/2001, nr. 232/N/2001 şi nr. 1756/P/2001 prin care notificatorii M.A., B.S., B.I., N.C.S., M.C., B.S. şi B.A. au solicitat, în temeiul Legii 10/2001, restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Craiova.
Această dispoziţie a fost atacată în procedura judiciară atât de B.A., contestaţia formulată formând obiectul dosarului nr. 2923.3/63/2006, cât şi de M.A., B.S., B.I., N.C.S. şi B.S. prin contestaţia care face obiectul prezentului litigiu.
În dosarul nr. 2923.3/63/2006 a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 18 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 148 din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova şi irevocabilă prin decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin aceste hotărâri judecătoreşti s-a stabilit în mod irevocabil, anulându-se dispoziţia nr. 8425 din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, dreptul reclamantului B.A. la despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în cuantum de 122315,62 lei, aferente celor 58 de acţiuni deţinute, pentru imobilul i situat în Craiova.
În considerentele hotărârilor judecătoreşti menţionate s-a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 31 din Legea 10/2001 referitor la modul de calcul al despăgubirilor solicitate de contestatorul B.A., instanţele având în vedere un raport de expertiză efectuat de expert S.C.B.
În prezentul litigiu – având ca obiect contestaţia formulată de ceilalţi notificatori împotriva aceleiaşi dispoziţii nr. 8425 din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova cu privire la imobilul situat în Craiova, – s-a efectuat un raport de expertiză contabilă şi un supliment la acest raport, prin care expertul A.C.M. a concluzionat că un procent de 68,93% din capitalul social al B.C. S.A. din Craiova reprezintă 89.119 acţiuni, iar valoarea unei acţiuni calculată în acelaşi mod prin care a fost stabilită valoarea unei acţiuni în litigiul anterior, este de 2.333, 91 lei.
Având în vedere prevederile art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 295 C. proc. civ., în stabilirea despăgubirilor ce se cuvin reclamanţilor în prezentul litigiu, instanţa de recurs urmează a avea în vedere procentul de 68,93% din capitalul social al B.C. S.A. din Craiova, reprezentând 89.119 acţiuni.
Cât timp recurenţii au renunţat la judecarea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 31 din Legea 10/2001 în privinţa procentului din acţiuni la care urmează a se calcula despăgubirile ce li se cuvin, dezlegarea dată sub acest aspect prin decizia instanţei de apel a dobândit putere de lucru judecat, nemaiputând fi reanalizată în prezenta fază procesuală.
Prin urmare, instanţa de recurs va avea în vedere procentul de 68,93% din capitalul social - care potrivit suplimentului la raportul de expertiză contabilă efectuat reprezintă 89.119 acţiuni - şi o valoare de 2.333,91 lei per acţiune, stabilită prin raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului de expert A.C.M. în raport de valoarea stabilită în dosarul nr. 2923.3/63/2006 prin care a fost soluţionată în mod irevocabil contestaţia formulată de B.A. împotriva aceleiaşi dispoziţii emisă de Primarului Municipiului Craiova, cu privire la acelaşi imobil, ca şi cea care face obiectul prezentului litigiu, rezultând astfel o valoare de 207.995.725,29 lei.
O valoare astfel stabilită respectă prevederile art. 31 din Legea 10/2001 precum şi puterea de lucru judecat de care se bucură decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în privinţa stabilirii valorii acţiunilor cuvenite pentru imobilul situat în Craiova.
A considera, în prezentul litigiu, că pentru acelaşi imobil se impune un alt mod de interpretare a dispoziţiilor art. 31 din Legea 10/2001 sub aspectul noţiunii de „valoare a acţiunilor” reglementată prin aceste prevederi legale, înseamnă a da o rezolvare juridică diferită aceleiaşi probleme litigioase şi a nesocoti concluziile unei hotărâri judecătoreşti definitive ce cuprinde o dezlegare sub acest aspect.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat şi va modifica în parte decizia recurată în sensul că va stabili dreptul reclamanţilor la despăgubiri în valoare totală de 207.995.725,29 lei pentru imobilul situat în Craiova, menţinând restul dispoziţiilor deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii M.A., I.C.B., S.D.B. şi S.C.N. împotriva deciziei nr. 486 A din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că stabileşte dreptul reclamanţilor la despăgubiri în valoare totală de 207.995.725,29 lei pentru imobilul situat în Craiova.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 aprilie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 2591/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2925/2012. Civil → |
---|