ICCJ. Decizia nr. 3222/2012. Civil. Suspendarea provizorie a executarii. Suspendare executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3222/2012
Dosar nr. 1610/54/2011
Şedinţa publică din 10 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 43 din 14 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 1568/54/2008 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
S-a admis acţiunea reclamanţilor S.G., ş.a., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
S-a dispus obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la plata despăgubirilor constând în sporul de 50% din salariul brut lunar pe perioada 01 septembrie 2007 până în prezent şi în viitor, sumă reactualizată cu coeficientul de devalorizare monetară la care să se adauge şi dobânda legală, iar pentru reclamantul D.M. despăgubirile se vor acorda cu începere de la 25 aprilie 2008, pentru reclamanta P.L. cu începere de la 18 februarie 2008, pentru C.M. cu începere de la 01 iulie 2008, pentru reclamantul V.L. cu începere de la 01 august 2008 şi pentru reclamanta P.G. cu începere de la 01 august 2008, până în prezent şi pentru viitor, reactualizate cu coeficientul de devalorizare monetară, plus dobânda legală.
S-a admis cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi s-a dispus obligarea acestuia să aloce fondurile necesare achitării sumelor solicitate de reclamanţi.
Prin decizia nr. l din 26 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1610/54/2011 s-a admis cererea de suspendare provizorie a executării formulată de petentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu creditorii S.G., ş.a.
S-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei nr. 43 din 14 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 1568/54/2008 până la soluţionarea cererii de suspendare formulate potrivit art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 92/2011.
Prin sentinţa nr. 2 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite, respectiv de acordare a unui termen de graţie privind sentinţa civilă nr. 43 din 14 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 1568/54/2008, formulată de petenţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu intimaţii S.G., BEJ T., N. şi T., ş.a.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că Ord. nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, la art. 2 prevede că dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată.
Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare la cererea creditorului.
Art. 3 prevede că în cazul în care instituţiile publice nu-şi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prev de art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi / sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie.
Art. 4 alin. (1) dispune că ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condiţiile legii pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor.
Prin O.U.G. nr. 4 din 02 februarie 2011 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi pentru executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii publicată în M.Of. nr. 96 din 04 februarie 2011 se arată că luând în considerare că în lumina interpretării Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, autorităţile dispun de o marjă de apreciere şi un termen rezonabil în identificarea celor mai adecvate mijloace de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti ce stabilesc obligaţii de plată în sarcina statului şi autorităţilor / instituţiilor publice.
Cum, în speţă, nu s-a făcut dovada că instituţia debitoare a făcut demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată în punerea în executare a hotărârii judecătoreşti ce stabileşte în sarcina sa obligaţii de plată, instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite, respectiv de acordare a unui termen de graţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi ale art. 6 alin. (4) şi (6) al O.G. nr. 22/2002, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 92/2011.
La termenul din 10 mai 2012, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor necompetenţa sa materială în judecarea recursului, în raport de competenţele instituite prin lege pentru soluţionarea cauzelor de natura celei de faţă, precum şi de dispoziţiile deciziei nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale.
Se constată competenţa Curţii de Apel Craiova, în soluţionarea recursului de faţă, având în vedere argumentele ce succed.
Prin dispoziţiile art. I ale O.U.G. nr. 75/2008 se stipula că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 „privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei”, cu modificările şi completările ulterioare … sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel.
Corelativ, alin. (2) al textului prevedea că recursul declarat împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Curtea Constituţională a stabilit însă că atât dispoziţiile art. I cât şi cele ale art. II ale O.U.G. nr. 75/2008, contravin exigenţelor art. 21 alin. (3) şi respectiv art. 115 alin. (4) şi (6) din legea fundamentală, prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.
Ca atare, s-a revenit la competenţele anterioare edictării actului normativ mai sus citat, stabilite prin dispoziţiile legale în vigoare la data introducerii acţiunii – ce viza obligarea pârâţilor la plata actualizată în favoarea reclamanţilor a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică.
Sentinţa civilă nr. 43 din 14 ianuarie 2009 – titlul executoriu, în cauză – a fost pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Cât priveşte cererea de faţă, ea ţine de executarea silită, ultima fază a procesului civil, ulterioară recunoaşterii judecătoreşti a dreptului afirmat prin acţiune.
Or, nu există niciun argument de lege lata ca în această etapă procesuală, menită să obţină realizarea hotărârii definitive, competenţele să fie diferite, faţă de cele care au fost stabilite pentru soluţionarea fondului cauzei.
Aşa fiind, cum curtea de apel era instanţa competentă să soluţioneze calea extraordinară de atac în litigiul prin care s-a realizat efectiv dreptul subiectiv pretins, aceleiaşi instanţe îi revine şi competenţa soluţionării recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunţată în etapa executării silite, ca fază succesivă a procesului civil.
În considerarea celor ce preced, urmează a se declina competenţa soluţionării recursului în favoarea Curţii de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de petentul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei nr. 2 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3202/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3281/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
