ICCJ. Decizia nr. 2741/2012. Civil. îndreptare eroare materială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2741/2012
Dosar nr. 152/33/2012
Şedinţa publică din 24 aprilie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de îndreptare a erorii judiciare
La 31 ianuarie 2012 Consiliul Judeţean Maramureş apelantul-reclamant a solicitat îndreptarea erorii judiciare cuprinse de decizia civilă nr. 324/A/2011 din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj cu privire la cheltuielile efectuate cu deplasarea la instanţă a reprezentantului Judeţului Maramureş, d-na G.F.
2. Soluţia instanţei de apel
Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 14/A/2012 a admis în parte cererea, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul şi cuprinsul deciziei civile nr. 324/A din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj în sensul că în loc de „suma de 11.155 RON”, pe care pârâţii M.M., M.A. au fost obligaţi să o plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată, s-a menţionat corect „suma de 12.112,85 RON“.
A fost respinsă cererea formulată de petent în temeiul art. 2811 şi art. 2812 C. proc. civ.
În motivarea acestei decizii s-au reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 324/A din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj s-a dispus obligarea pârâţilor M.M. şi M.A. la plata sumei de 11.155 RON în favoarea reclamantului-apelant din care 11.000 RON reprezentând onorariul expertului şi 155 RON cheltuieli de transport.
S-a reţinut că reclamantul a formulat cererea în temeiul art. 281 - 2812 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că la termenul de judecată din 8 decembrie 2011 a solicitat în cadrul cheltuielilor de judecată, cheltuieli de transport în sumă de 1.263,55 RON, şi a produs dovezi pentru acestea, dar i s-au acordat 155 RON cu acest titlu.
S-a constatat că la 8 decembrie 2001 în şedinţă publică reclamantul apelant prin reprezentant a solicitat obligarea pârâţilor intimaţi la plata cheltuielilor de judecată constând şi în cheltuieli efectuate cu deplasarea la instanţă, şi s-au depus la dosar copii de pe ordinele de deplasare aferente termenelor de judecată din 17 februarie 2011 - 287,89 RON; 17 martie 2011 - 129 RON; 14 aprilie 2011 - 140,80 RON; 12 iunie 2011 - 134,95 RON; 9 iunie 2011 - 135 RON; 13 octombrie 2011- 135,18 RON; 8 decembrie 2011 - 150,03 RON, potrivit actelor existente la dosar.
S-a apreciat în raport de probele existente în dosar că dintr-o eroare de calcul prin decizia nr. 324/2011 s-a acordat reclamantului cu acest titlu numai 155 RON în loc de 1.112,85 RON.
Instanţa a apreciat că cererea este admisibilă în limita acestui total, fără să includă în aceste cheltuieli suma de 150,70 RON aferentă termenului de judecată din 10 noiembrie 2011 faţă de împrejurarea că reclamantul apelant nu a dovedit efectuarea acestor cheltuieli în apel, această sumă fiind cerută doar prin cererea de îndreptare a erorii materiale din decizia nr. 324/2011, astfel că pentru acea sumă nu s-a putut considera că s-a săvârşit o eroare sau omisiune de calcul.
S-a mai observat că art. 2811 şi art. 2812 invocate în cererea de îndreptare nu sunt incidente în cauză, nefiind vorba în speţă despre lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, despre înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau despre omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidente.
3. Recursul
Pârâţii M.M. şi M.A. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 14/2012 la 20 martie 2012.
În drept au fost invocate motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt criticile s-au referit în esenţă la următoarele aspecte:
Greşita calificare a cererii de îndreptare a erorii judiciare, drept cerere de completare a dispozitivului în baza art. 281 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., considerând greşit că acordarea sumei de 155 RON cheltuieli de judecată în loc de 1.112,85 RON cât s-a solicitat este o eroare de calcul.
S-a arătat că dacă pretenţiile ar fi justificate, temeiul cererii ar fi art. 281 alin. (2), cererea fiind justificată de art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
În raport de acest temei instanţa ar fi trebuit să se pronunţe prin încheiere dată în camera de consiliu, citarea părţilor fiind necesară doar pentru a da lămuriri în măsura în care instanţa nu ar fi edificată cu privire la obiectul şi temeiul cererii.
Recurenţii au arătat că temeiul de drept în raport de care s-a pronunţat Curtea de Apel vizează art. 281 alin. (1) şi (2) care nu priveşte situaţia de fapt şi de drept invocată.
S-a arătat că cererea ar fi trebuit respinsă ca tardiv formulată la 30 ianuarie 2011, faţă de data pronunţării hotărârii nr. RR şi anume 22 decembrie 2011.
S-a susţinut că cererea este nefondată (pentru că la 8 decembrie 2011 reclamantul nu a indicat câtimea cheltuielilor de transport solicitate şi nici nu a depus actele doveditoare) dar şi inadmisibilă (pentru că s-a acordat o altă sumă prin refacerea calculelor faţă de faptul că reclamanta nu a fost mulţumită cu suma acordată), o asemenea modificare putând fi realizată prin căile legale de atac.
Recurenţii au mai invocat faptul că într-un alt dosar, nr. 32/182/2010 instanţa de recurs a redus cheltuielile de judecată acordate Judeţului Maramureş şi dovedite prin facturi şi chitanţe. Soluţia s-a explicat de recurenţi prin inegalitatea care există între părţi când ele sunt persoane fizice şi respectiv persoane juridice.
Prin întâmpinările formulate de intimaţii - reclamanţi Judeţul Mureş, prin Consiliul Judeţean şi respectiv intervenienta RA A.I. Baia Mare (reţinute la dosar cu valoare de note scrise faţă de depunerea lor tardivă la 19 şi respectiv 24 aprilie în raport de termenul de judecată din 24 aprilie 2012) s-a solicitat respingerea recursului.
4. Analiza instanţei de recurs
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate se constată că aceasta este legală şi temeinică în cauză nefiind dovedite motivele de modificare invocate astfel că recursul a fost respins pentru considerentele ce urmează.
Cererea de îndreptare a erorii judiciare a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 281 - 2812 C. proc. civ.
Instanţa de apel examinând această cerere prin prisma motivelor de fapt invocată în mod corect a apreciat că cererea se încadrează în criteriile prevăzute de art. 281 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., considerând că în cauză este vorba despre o eroare de calcul, situaţie prevăzută în mod expres de art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Împrejurarea că din mai multe temeiuri de drept indicate, se reţine numai unul, şi se admite cererea în temeiul acestuia nu reprezintă o recalificare a cererii, cum se susţine de către recurenţi ci o admitere în parte a acesteia.
Instanţa, sub acest aspect a făcut o corectă şi temeinică analiză a cererii şi a dispoziţiilor legale invocate, înscriind în mod justificat cererea în cadrul art. 281 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că sunt întrunite în cauză premizele acestui art. pentru admiterea cererii.
Cât priveşte celelalte dispoziţii legale invocate care se referă la alte premize decât cele invocate în fapt în cerere, au fost corect respinse.
Critica referitoare la împrejurarea că în mod greşit s-a pronunţat soluţia prin decizie în loc de încheiere în camera de consiliu cum prevede art. 281 alin. (2) C. proc. civ., aceasta nu se poate încadra într-un motiv de modificare şi nici de casare, câtă vreme soluţia a fost dată în camera de consiliu, cum rezultă din practicaua deciziei şi câtă vreme recurenţii nu au putut indica vătămarea care li s-a produs prin faptul că hotărârea instanţei a îmbrăcat forma unei decizii şi nu a unei hotărâri.
Invocarea tardivităţii unei asemenea cereri este o critică de asemenea nefondată câtă vreme pentru cereri de această natură art. 281 C. proc. civ. nu prevede o limitare în timp.
În cauză au fost respectate şi dispoziţiile alin. (2) al acestui art. cât priveşte aprecierea asupra necesităţii de citare a părţilor în cauză, numai dacă sunt necesare unele lămuriri din partea acestora.
Din considerentele deciziei rezultă împrejurarea că natura cererii nu a impus citarea părţilor.
Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este dovedit în cauză.
Instanţa şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., corect aplicat situaţiei deduse judecăţii pentru îndreptarea erorii materiale (de calcul) făcută de instanţa de apel - în judecarea apelurilor formulate de reclamantul Judeţul Maramureş, prin Consiliul Judeţean şi intervenientei RA A.I. Baia Mare - cu ocazia soluţionării cererii de cheltuieli de judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., formulată de apelantul reclamant.
Criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate la cererea unei părţi persoană juridică având în vedere inegalitatea părţilor (persoane fizice şi persoane juridice) se constată că acestea sunt critici care ţin de fondul rezolvării cererii de cheltuieli de judecată care nu au format obiectul acţiunii şi prin urmare sunt exterioare obiectului recursului.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul Judeţul Maramureş în prezenta fază a procesului nu a fost motivată decât în drept fără să se indice temeiul de fapt astfel că instanţa nu a luat-o în examinare.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a fost respins ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.M. şi M.A. împotriva deciziei nr. 14/A/2012 din data de 16 februarie 2012 pronunţată Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2619/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2756/2012. Civil → |
|---|
