ICCJ. Decizia nr. 2457/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2457/2012
Dosar nr. 20027/3/2010
Şedinţa publică de la 10 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul I.G.V.C., prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâţii SC R&R SA şi I.B., a solicitat obligarea acestora să-i comunice modificările pe care pârâţii le-au făcut în mod unilateral la contractele dintre părţi, precum şi la plata unor daune morale pentru stresul provocat, în cuantum de 50 RON/zi, de la data introducerii prezentei cereri şi până la comunicarea şi soluţionarea relaţiilor solicitate.
Prin încheierea din data de 29 martie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a trimis dosarul spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, având în vedere că secţia a IX-a a Tribunalului Bucureşti nu are în competenţa funcţională judecarea cauzelor comerciale cu obiect neevaluabil în bani, ci litigiile de contencios administrativ şi fiscal.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 2051 din 25 februarie 2011 a admis excepţia de netimbrare, anulându-se ca netimbrată cererea formulată de reclamantul I.G.V.C., în contradictoriu cu pârâţii SC R&R SA şi I.B.
Apelul declarat de reclamantul I.G.V.C. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 475/2011 din 28 octombrie 2011.
Împotriva acestei decizii, reclamantul I.G.V.C. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în susţinerea cărora a arătat că decizia a fost pronunţată de judecători incompetenţi care în mod intenţionat nu au analizat şi nu s-au pronunţat pe fondul cauzei, astfel că aceştia cu încălcarea Codului deontologic al magistraţilor i-au obstrucţionat accesul la justiţie, favorizând prin trafic de influenţă pârâtul, cu toate că s-a achitat taxa judiciară de timbru.
Pentru aceste motive recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă SC R&R SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei recurate şi a sentinţei instanţei de fond.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la pct. 1-9. Or, recurentul-reclamant a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., pur formal întrucât dezvoltarea criticilor formulate de acesta nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.
În alţi termeni faţă de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul I.G.V.C. împotriva deciziei civile nr. 475/2011 din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2456/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2481/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
