ICCJ. Decizia nr. 2619/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2619/2012
Dosar nr. 1465/54/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia civilă, reclamantul P.P. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Oraşului Bumbeşti Jiu, SC G. SRL, SC C.P.R. SRL, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Prefectura Judeţului Gorj, solicitând anularea dispoziţiei nr. DD din 14 august 2006 şi obligarea pârâţilor la restituirea în natură sau echivalent a suprafeţei de 3.677 m.p., situat pe raza Oraşului Bumbeşti Jiu.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este moştenitorul fostului proprietar P.A., decedat în 1985, care a avut în punctul „S.c.” suprafaţa de 5.200 m.p. teren, pe care l-a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 şi care nu i-a fost atribuit, deşi a făcut dovada calităţii de moştenitor şi a dreptului de proprietate.
A mai arătat că pentru suprafaţa de 1.523 m.p. din acest teren s-a dispus acordarea de despăgubiri, conform sentinţei civile nr. 2639/2005 a Judecătoriei Târgu Jiu.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu Pa.D., arătând că deţine terenul în baza unor acte legale de transmitere a proprietăţii de la pârâta în interesul căreia a intervenit în litigiu.
Au formulat de asemenea cerere de intervenţie în nume propriu P.M. şi P.C., arătând că au teren învecinat cu cel în litigiu, iar prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost măsurat şi terenul proprietatea lor.
Prin sentinţa civilă nr. 69 din 21 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.P. împotriva pârâtei Primăria Bumbeşti Jiu, s-au admis cererile de intervenţie formulate de intervenienţii Pa.D., P.M. şi P.C., s-a respins acţiunea faţă de pârâţii SC C.P.R. SA, SC G. SRL, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Prefectura Gorj. S-a modificat dispoziţia nr. DD/2006 şi s-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul cu suprafaţa de 3.529 m.p. şi a fost obligată pârâta Primăria Bumbeşti Jiu la 300 RON cheltuieli de judecată faţă de reclamant.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel reclamantul P.P., intervenienţii P.M., P.C. şi pârâtele Primăria Bumbeşti Jiu şi SC C.P.R. SRL.
Prin decizia nr. 24 din 28 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis apelul declarat de reclamant, s-a schimbat sentinţa, în sensul că s-a modificat dispoziţia nr. DD/2006 emisă de Primăria Oraşului Bumbeşti Jiu, dispunându-se restituirea în natură a suprafeţelor de 148 m.p. şi 204 m.p., identificate prin raportul de expertiză şi schiţa anexă, întocmite de ing. N.P., s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 3.177 m.p., menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei. S-au respins apelurile declarate de intervenienţii P.M. şi P.C. şi pârâta SC C.P.R. SRL, ca lipsite de interes. S-a respins ca nefondat apelul pârâtei Primăria Bumbeşti Jiu. S-a respins cererea apelantului reclamant P.P. privind obligarea la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâta Primăria Bumbeşti Jiu şi intervenienţii P.M. şi P.C.
Prin decizia nr. 7781 din 29 septembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-au admis recursurile, s-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că la termenul din 18 februarie 2008 s-a admis în principiu numai cererea de intervenţie a numitului Pa.D. Deşi la acel termen nu s-a discutat cererea de intervenţie a numiţilor P., instanţa a dispus citarea în cauză (în calitate de intervenient în nume propriu) a numitului P.C., întrucât P.M. era prezentă, asistată de avocat, luând termen în cunoştinţă.
Prin aceeaşi încheiere s-a dispus o adresă către expertul N.P. cu menţiunea de a reface măsurătorile în prezenţa tuturor părţilor, din acel moment figurând ca părţi în dosar şi intervenienţii P.
Expertiza a fost întocmită la 4 martie 2008 fără citarea intervenienţilor aşa cum rezultă din prima pagină a raportului de expertiză depus la dosar.
La expertiză au fost formulate obiecţiuni însoţite de acte de către pârâta SC C.P.R. SRL, intervenientul Pa.D., pârâta Primăria Bumbeşti Jiu şi intervenienţii P.M. şi P.C.
Toate obiecţiunile au fost încuviinţate la 31 martie 2008, dar asupra acestora instanţa a revenit la 21 aprilie 2008 (acordând cuvântul în fond), constatând că obiectivele au fost încuviinţate anterior formulării cererilor de intervenţie, iar aceste părţi iau dosarul din stadiul în care se află potrivit art. 53 C. proc. civ.
Curtea de Apel în mod greşit a autorizat un asemenea procedeu care nu corespunde realităţii dosarului şi prin care au fost încălcate drepturile procesuale, de a-şi susţine şi proba cererile, cel puţin cât priveşte pe intervenienţii P.
Ca urmare, expertiza depusă la dosar s-a efectuat la 12 februarie 2008 şi nu cuprinde toate părţile reţinute de instanţă în dosar.
De asemenea, revenirea asupra obiectivului nu a fost oportună nici sub aspectul clarificării instanţei pentru a se pronunţa asupra cererilor cu care a fost învestită - acţiunea şi cererea de intervenţie, încălcând art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia judecătorul este dator să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.
Neclaritatea asupra obiectului cauzei - terenul solicitat de reclamant care, deşi conform acţiunii este de numai 3.677 m.p., este analizat de expert în totalitate de 5.200 m.p., fără să se scadă terenul primit de reclamant în procedura Legii nr. 18/1991 - a făcut să existe neclaritate cu privire la soluţionarea acţiunii reclamantului şi a cererii de intervenţie ale intervenienţilor P. - pe care în mod nefondat Curtea de Apel a validat-o, deşi intervenienţii P. au intervenit în proces pentru că terenul revendicat de reclamant s-a suprapus peste terenul proprietatea lor.
Totodată, s-a reţinut că, în mod nelegal, Curtea de Apel nu a analizat apelul intervenienţilor P. şi a apreciat în mod superficial că acesta este lipsit de interes - în raport de admiterea cererii lor - fără să observe pe fond conţinutul acţiunii şi cererii de intervenţie, diametral opuse şi care nu puteau fi ambele admise, în condiţiile în care admiterea cererilor de intervenţie a acestor intervenienţi, a fost făcută pur formal, atât din punct de vedere al consecinţelor juridice al unei asemenea acţiuni faţă de admiterea acţiunii principale, cât şi din punct de vedere al faptului că cererea intervenienţilor P. nu a fost dezbătută în fond.
Cât priveşte recursul Primăriei, s-a reţinut că, în mod neîntemeiat Curtea de Apel a omologat soluţia instanţei de fond care s-a bazat pe o expertiză care nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanţă iniţial şi nici nu a luat în examinare problemele - sub aspect tehnic - ridicate de părţi în cererile formulate de acestea.
Totodată, în mod nelegal s-a apreciat de către instanţa de apel că apelul intervenienţilor este lipsit de interes, rezultând din contră că deşi s-a admis cererea de intervenţie - aceasta s-a făcut formal - de vreme ce s-a reţinut nejustificat că terenurile, cel ocupat de intervenienţi şi cel solicitat de reclamant nu se suprapun, fără să existe o atare analiză în raportul expertizei omologate de instanţa de fond, expertiză care nu a mai avut în vedere - aşa cum ordonase instanţa - şi cererea de intervenţie.
Constatându-se că există interes pentru intervenienţi în formularea apelului - pentru că au demonstrat că au fost încălcate drepturile procesuale ale acestora în a participa în contradictoriu şi nemijlocit în proces la administrarea probelor şi în a-şi exercita dreptul la apărare, s-a impus rejudecarea apelului acestora.
Criticile formulate pe fond în apelul Primăriei nu au fost, de asemenea, examinate de instanţa de apel - de vreme ce s-a considerat legală măsura revenirii asupra obiecţiilor formulate la raportul de expertiză. S-a apreciat că s-a impus rejudecarea şi a acestui apel având în vedere că apelul pârâtei s-a axat pe netemeinicia concluziilor instanţei cât priveşte individualizarea terenului solicitat de reclamant.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 1465/54/2010.
Prin decizia civilă nr. 183 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de reclamant şi de pârâta Primăria Oraşului Bumbeşti Jiu împotriva sentinţei civile nr. 69 din 21 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a anulat dispoziţia nr. DD/2006 emisă de Primăria Oraşului Bumbeşti Jiu. S-a dispus restituirea în natură către reclamant a suprafeţei de 145 m.p. (identificată de expert prin raportul de expertiză şi schiţa anexă aflată la dosarul de rejudecare ca fiind situată între punctele 1-2-3-17-1) şi suprafaţa 197 m.p. (identificată prin aceleaşi înscrisuri ca fiind situată între punctele 15-16-26-25-5-6-15), ambele suprafeţe fiind amplasate în intravilanul Oraşului Bumbeşti Jiu. S-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 2.530 m.p. teren situat în intravilanul Oraşului Bumbeşti Jiu. S-a respins cererea de intervenţie formulată de intervenienţii P.M. şi P.C. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. S-au respins apelurile declarate de intervenienţii P.M. şi P.C. şi de pârâta SC C.P.R. SRL. S-a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecăţii reclamantul a solicitat anularea dispoziţiei nr. DD/2006 şi restituirea în natură sau echivalent a suprafeţei de 3.677 m.p. teren.
Pe baza actelor de care se prevalează reclamantul, expertul a stabilit că autorul reclamantului a deţinut în punctul „S.c.” o suprafaţă totală de 5.400 m.p. teren din care suprafeţele de 574 m.p. şi respectiv 431 m.p. nu fac obiectul litigiului; suprafaţa de 574 m.p. constituie locul casei şi se află în proprietatea reclamantului, iar suprafaţa de 431 m.p. a fost vândută de reclamant. Expertul a concluzionat că în litigiu a rămas o suprafaţă de 4.395 m.p. teren.
Referitor la această suprafaţă de teren, răspunzând obiecţiunilor la expertiză formulate de Primăria Oraşului Bumbeşti Jiu şi intervenienţii P.M. şi P.C., expertul a învederat instanţei următoarele:
- terenul ce face obiectul litigiului revendicat de reclamant şi individualizat în baza actelor de proprietate ale acestuia nu se suprapune cu terenul pentru care intervenienţii P.M. şi P.C. invocă şi dovedesc un drept de proprietate. Terenul reclamantului şi terenul intervenienţilor sunt terenuri învecinate;
- suprafaţa de 1.523 m.p. care a făcut obiectul sentinţei civile nr. 2639/2005, şi pentru care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent reclamantului în temeiul legilor fondului funciar, face parte din suprafaţa de teren revendicată în litigiul de faţă;
- lăţimea de 6 m pentru terenul reclamantului vândut anterior se afla pe alt amplasament, nu pe terenul în litigiu şi nu are legătură cu lăţimea terenului ce a rămas reclamantului după încheierea actului de schimb din 1953;
- punctul toponimic „C.” face parte din punctele toponimice „S.c.” şi „C. şi Cl.”, aşa cum acestea au fost înregistrate în registrul agricol al anilor 1959-1963. Conform registrului parcelelor şi posesorilor din perioada 1985-1987, puse la dispoziţie de Primăria Oraşului Bumbeşti Jiu, terenul ce a aparţinut autorului reclamantului, precum şi terenul învecinat acestuia, pentru care prezintă acte de proprietate intervenienţii P.M. şi C. făceau parte din punctele toponimice „S.c.” şi „C. şi Cl.”.
Referitor la restituirea în natură a terenului, precum şi la întinderea suprafeţei de teren pentru care reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent instanţa a reţinut că, din suprafaţa de 4.395 m.p., menţionată de expert ca fiind suprafaţa de teren în litigiu, 145 m.p. sunt deţinuţi în fapt de reclamant, 658 m.p. sunt ocupaţi de Pa.D., 197 m.p. sunt ocupaţi de SC G. SRL, iar 3.395 m.p. sunt ocupaţi de Primărie, pe acesta din urmă fiind edificate blocuri şi elemente de sistematizare.
Pentru terenul ocupat de Pa.D. în ciclu procesual anterior s-a dispus restituirea în echivalent - reţinându-se că Pa.D. are calitatea de proprietar iar titlul său de proprietate a fost verificat pe cale judiciară, fiind menţinut; decizia astfel pronunţată nu a fost recurată de reclamant. Dezlegarea dată pentru suprafaţa de 658 m.p. teren, respectiv măsuri reparatorii în echivalent, în ciclu procesual anterior a intrat în puterea lucrului judecat şi deci, se impune a fi menţinută.
Pentru suprafaţa de 145 m.p. instanţa a dispus restituirea în natură către reclamant, întrucât acesta îl ocupă în fapt, a fost proprietatea autorilor săi şi pe teren nu există construcţii sau detalii de sistematizare care să facă imposibilă restituirea în natură.
Terenul ocupat de SC G. SRL a fost de asemenea restituit în natură în ciclu procesual anterior reclamantului (identificat atunci ca măsurând 204 m.p., iar acum 197 m.p.); decizia astfel pronunţată nu a fost recurată de SC G. SRL situaţie în care soluţionarea apelului cu privire la această suprafaţă de teren va fi în acelaşi sens, al restituirii în natură către apelantul reclamant.
Suprafaţa de 1.523 m.p. a fost restituită în echivalent, în baza legilor fondului funciar, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 2639/2005 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu; astfel fiind, nu vor mai fi acordate măsuri reparatorii cu privire la aceasta, pentru a se evita obţinerea de către reclamant a unei duble reparaţii cu privire la acelaşi bun.
Scăzând din suprafaţa de 4.395 m.p. suprafeţele de 145 m.p. şi 197 m.p., care se restituie în natură şi suprafaţa de 1.523 m.p., pentru care s-a dispus deja acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în temeiul altei legi reparatorii, rezultă că reclamantului i se mai cuvin măsuri reparatorii în echivalent pentru 2.530 m.p. teren (din care 658 m.p. ocupaţi de Pa.D., iar diferenţa sunt ocupaţi de blocuri şi elemente de sistematizare).
Critica din apel formulată de reclamant privind admiterea, în mod greşit, prin sentinţă a cererii de intervenţie formulată de intervenienţii P.M. şi P.C., s-a considerat a fi întemeiată.
Instanţa de fond, fără a verifica în fond susţinerile intervenienţilor, a concluzionat că cererea de intervenţie este întemeiată, deşi susţinerile intervenienţilor veneau în contradicţie cu cele susţinute de reclamant.
Instanţa a apreciat ca fiind nefondate criticile formulate pe fondul litigiului de apelanţii intervenienţi P.M. şi P.C., în sensul că terenul revendicat de reclamant se suprapune parţial cu terenul în suprafaţă de 1.080 m.p. ce a aparţinut autorilor acestora şi care le-a fost donat prin actul de donaţie autentificat sub nr. CC/2002 de Biroul Notarial Public N.N. (depus în copie în apel în primul ciclu procesual).
Nu a fost primită nici critica apelantei Primăria Bumbeşti Jiu privind lipsa calităţii sale de unitate deţinătoare pentru suprafaţa de teren deţinută de SC C.P.R. SRL, faţă de împrejurarea că notificarea a fost trimisă de reclamant pentru întreaga suprafaţă de teren, iar aceasta se putea desesiza, total sau parţial, indicând reclamantului unitatea deţinătoare (persoana juridică) ce avea sarcina de a soluţiona notificarea. Totodată, această critică a fost invocată şi în calea de atac a recursului, iar instanţa de recurs nu a reţinut-o ca fiind întemeiată, altele fiind considerentele pentru care s-a dispus casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Criticile formulate în apel de pârâta SC C.P.R. SRL au vizat neregularităţi de ordin procedural, referitoare la administrarea probei cu expertiză. Aceste aspecte au fost remediate în rejudecare, prin refacerea raportului de expertiză. Întrucât, însă, prin sentinţă cauza a fost soluţionată pe fond iar apelanta nu a formulat şi critici referitoare la fondul litigiului, soluţia care se impune, din punct de vedere procedural, cu privire la apelul pârâtei menţionate, este de respingere a căii de atac.
Decizia Curţii de Apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către intervenienţii P.M. şi P.C. care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., au formulat următoarele critici:
1. Întemeindu-şi primul motiv de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor cererea lor de intervenţie şi nu s-a pronunţat cu privire la admisibilitatea în principiu a acesteia, astfel că le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Procedând astfel, Curtea de Apel a încălcat şi îndrumările date prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
2. A doua critică, încadrată de recurenţi în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., vizează împrejurarea că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, acordând reclamantului o suprafaţă de teren mai mare decât cea la care avea dreptul.
3. Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenţii susţin că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, astfel:
3.1 Reclamantul a demonstrat dreptul său de proprietate cu privire la terenul revendicat numai cu certificatul de moştenitor de pe urma bunicii sale. Acest certificat, pe de o parte, nu poate constitui titlu de proprietate, iar pe de altă parte, reclamantul nu este singurul urmaş al bunicii sale.
3.2 Instanţa a eludat prevederea din certificatul de moştenitor, potrivit căreia reclamantul deţine numai suprafaţa de 1.140 m.p.
3.4 Instanţa de apel a interpretat eronat actul dedus judecăţii, în sensul că terenul de care se prevalează reclamantul, potrivit certificatului de moştenitor, se află situat în zona „S.c.”, instanţa reţinând greşit că se află în zona „C.”, unde dreptul proprietate este deţinut de alte persoane.
În faţa instanţei de recurs, intimaţii nu au formulat întâmpinare.
Analizând decizia civilă recurată din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Prin cererea dedusă judecăţii reclamantul a solicitat anularea dispoziţiei nr. DD/2006 şi restituirea în natură sau echivalent a suprafeţei de 3.677 m.p. teren.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit că autorul reclamantului a deţinut în punctul „S.c.” o suprafaţă totală de 5.400 m.p. teren, din care suprafeţele de 574 m.p. şi respectiv 431 m.p., nu fac obiectul litigiului; suprafaţa de 574 m.p. constituie locul casei şi se află în proprietatea reclamantului, iar suprafaţa de 431 m.p. a fost vândută de reclamant. Expertul a concluzionat că în litigiu a rămas o suprafaţă de 4.395 m.p. teren.
Referitor la suprafaţa de teren revendicată, expertiza a concluzionat următoarele:
- terenul revendicat de reclamant şi individualizat în baza actelor de proprietate ale acestuia nu se suprapune cu terenul pentru care intervenienţii P.M. şi P.C. invocă şi dovedesc un drept de proprietate. Terenul reclamantului şi terenul intervenienţilor sunt terenuri învecinate;
- suprafaţa de 1.523 m.p. care a făcut obiectul sentinţei civile nr. 2639/2005, şi pentru care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent apelantului reclamant în temeiul legilor fondului funciar, face parte din suprafaţa de teren revendicată de reclamant în litigiul de faţă;
- lăţimea de 6 m pentru terenul reclamantului, vândut anterior, se afla pe alt amplasament, nu pe terenul în litigiu, şi nu are legătură cu lăţimea terenului ce a rămas reclamantului după încheierea actului de schimb din 1953;
- punctul toponimic „C.” face parte din punctele toponimice „S.c.” şi „C. şi Cl.”, aşa cum acestea au fost înregistrate în registrul agricol al anilor 1959-1963. Conform registrului parcelelor şi posesorilor din perioada 1985-1987, terenul ce a aparţinut autorului reclamantului, precum şi terenul învecinat acestuia, pentru care prezintă acte de proprietate intervenienţii P.M. şi C. făceau parte din punctele toponimice „S.c.” şi „C. şi Cl.”.
Primul motiv de recurs care în mod corect trebuia încadrat în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este nefondat.
Din examinarea actelor aflate la dosar şi a deciziei recurate, rezultă că la termenul din 8 iulie 2010, Curtea de Apel a pus în discuţia părţilor calitatea procesuală a acestora în rejudecarea cauzei după casare, faţă de considerentele şi dispozitivul deciziei de casare şi avându-se în vedere şi aspectul că cererile formulate de reclamant şi de intervenienţi se exclud parţial una pe cealaltă, iar părţile au fost de acord că se impune a fi citate în aceeaşi calitate procesuală ca în primul ciclu procesual.
Aceasta constituie dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 52 C. proc. civ., atât în ce priveşte ascultarea părţilor, cât şi încuviinţarea în principiu a cererii.
Contrar susţinerilor recurenţilor, aceştia au avut calitatea de părţi şi în această calitate, au putut exercita orice drept de care au beneficiat şi celelalte părţi, astfel că este nefondată şi susţinerea potrivit căreia li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
Critica formulată prin al doilea motiv de recurs nu poate fi primită, întrucât este lipsită de interes.
Interesul, ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit prin iniţierea actului de procedură şi trebuie să existe nu numai la declanşarea procedurii judiciare, ci pe întreaga durată de desfăşurare a procesului, ori de câte ori se promovează o forma procedurală care intră în conţinutul acţiunii civile.
În aplicarea acestei reguli, interesul trebuie să existe şi la momentul exercitării unei căi de atac, să fie legitim, personal şi direct.
Astfel, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenţia formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu situaţia juridică legală pentru a cărei realizare calea justiţiei este obligatorie şi să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală.
În speţă, cererea de intervenţie formulată în faţa instanţei de fond de către recurenţi viza împrejurarea că deţin în proprietate un teren învecinat cu cel al reclamantului, iar cu ocazia efectuării raportului de expertiză, a fost măsurat şi terenul lor, astfel că există riscul suprapunerii acestora.
Întrucât instanţa de apel a constatat, potrivit concluziilor expertizei, că „terenul revendicat de reclamant nu se suprapune cu terenul pentru care intervenienţii P.M. şi P.C. invocă şi dovedesc un drept de proprietate, aceste terenuri fiind învecinate”, evident că, pe fond, a respins cererea de intervenţie.
Intervenienţii nu justifică interes în formularea căii de atac în ce priveşte dreptul reclamantului, astfel că acest motiv de recurs nu poate fi primit.
Pentru acelaşi motiv nu pot fi primite susţinerile de la pct. 3.1 şi 3.2 din motivele de recurs, recurenţii neputând formula critici relative la dovedirea de către reclamant a dreptului său de proprietate, întrucât aceasta nu are legătură cu pretenţia lor, în raport de care au formulat cererea de intervenţie.
În ce priveşte critica de la pct. 3.3, deşi recurenţii şi-au întemeiat-o pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., din dezvoltarea susţinerilor formulate nu rezultă nici un element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acest caz de modificare.
Prin criticile formulate, recurenţii nu aduc în discuţie vreun aspect din care să rezulte că instanţa ar fi interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, astfel încât criticile să poată fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat, respectiv art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Nemulţumirea recurenţilor vizează exclusiv modul în care instanţa de apel a interpretat probele administrate în cauză şi a stabilit pe baza acestora situaţia de fapt cu privire la întinderea dreptului de proprietate deţinut de reclamanţi anterior exproprierii.
Astfel, recurenţii contestă această situaţie de fapt, susţinând că din probele administrate rezultă că terenul deţinut de reclamant se află situat în alt punct decât cel reţinut de instanţa de apel.
În felul acesta, recurenţii tind, practic, la schimbarea situaţiei de fapt stabilită de instanţa de apel, prin reaprecierea probelor administrate, ceea ce nu este posibil în calea extraordinară de atac a recursului.
Modul în care instanţa de apel a interpretat probele administrate şi a stabilit pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ. Aceasta deoarece, pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere a probelor în faza procesuală anterioară, a fost abrogat la data de 2 mai 2001, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000, deci cu mult înainte de pronunţarea deciziei atacate, care a avut loc la data de 22 ianuarie 2009.
Prin urmare, întrucât criticile formulate de recurenţi la pct. 3.3 din motivele de recurs vizează exclusiv aspecte de fapt, legate de interpretarea probelor, ele nu se pot încadra nici în cazul de modificare indicat prin cererea de recurs - art. 304 pct. 8 C. proc. civ., şi nici în celelalte cazuri de modificare sau casare dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru realizarea controlului judiciar în recurs.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de intervenienţi va fi respins ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenienţii P.M. şi P.C. împotriva deciziei nr. 183 din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2481/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2741/2012. Civil. îndreptare eroare... → |
|---|
