ICCJ. Decizia nr. 2791/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2791/2012
Dosar nr. 333/62/2009
Şedinţa publică de la 24 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 989/C din 27 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosar nr. 333/62/2009, s-a admis cererea formulată şi precizată de reclamanta SC V.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC G. SRL.
S-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi la data de 13 octombrie 2008 şi s-a obligat pârâta să-şi ridice centrala termică pe rumeguş şi să restituie avansul achitat de 50.000 RON sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie până la restituirea efectivă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 200.000 RON prejudiciu reactualizat cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi 31.889,81 RON, cheltuieli de judecată.
A reţinut Tribunalul că între părţi s-a încheiat la data de 13 octombrie 2008 contractul de vânzare-cumpărare în formă simplificată potrivit căruia reclamanta a achiziţionat de la pârâtă o centrală termică automată pe rumeguş de 0,8 tone abur suprasaturat cu preţul de 91.944 RON, centrală necesară realizării obiectului de activitate al reclamantei de prelucrare şi vânzare a cherestelei. S-a înlăturat apărarea pârâtei privind neîncheierea unui contract scris constatând că între părţi s-a încheiat un contract în formă simplificată, iar, potrivit art. 969 C. civ., convenţiile au putere de lege între părţile contractante. Rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare comercială are loc în condiţiile stabilite de art. 1020-1021 C. civ. În cauză, instanţa a apreciat că există această situaţie din moment ce societatea pârâtă a comercializat bunul, deşi nu avea dreptul de a proiecta, construi şi comercializa acest cazan fără a respecta prevederile prescripţiei tehnice PT C9-2003. Conform întregului material probator, a rezultat că pârâta a vândut cazanul cu vicii ascunse, bunul neputând fi întrebuinţat de cumpărător după destinaţie, fiind întrunite condiţiile art. 1352-1357 C. civ. în ceea ce priveşte această vânzare. Faţă de cele precizate mai sus, şi văzând prevederile art. 969, 970, 1020, 1352-1357 C. civ., s-a constatat că cererea reclamantei este întemeiată, fiind admisă astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel pârâta SC G. SRL şi, prin decizia nr. 72/AP din 04 octombrie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis în parte apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentinţa, a admis în parte acţiunea şi a respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 200.000 RON, prejudiciu reactualizat cu indicele de inflaţie, până la data plăţii efective, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a obligat intimata să plătească apelantei suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a apreciat corect starea de fapt, în sensul că pârâta SC G. SRL a vândut cazanul cu vicii ascunse, aceasta neavând capacitatea de-a produce 0,8 tone abur suprasaturat necesar activităţii de prelucrare şi vânzarea cherestelei desfăşurată de SC V.C. SRL. În acest sens al viciilor ascunse s-au pronunţat martorii audiaţi în cauză: V.L. şi K.I., opinia specialiştilor I.S.C.I.R. fiind în sensul că lansarea pe piaţă a centralei termice automate pe rumeguş trebuia precedată de omologarea cu I.S.C.I.R. Inspet Clasice. Astfel, societatea pârâtă nu avea dreptul de a proiecta, construi şi comercializa cazanul în speţă, fără a respecta prevederile prescripţiei tehnice PT C9-2003. Nerespectarea criteriului calitativ ce-a condus la o executare defectuoasă, incompletă şi de proastă calitate a cazanului are semnificaţia unei neexecutări parţiale. Neexecutarea parţială a contractului de vânzare-cumpărare în sensul că bunul avea vicii ascunse ce-au făcut imposibilă folosirea centralei în scopul pentru care a fost achiziţionată constituie o neexecutare gravă pentru care în mod corect s-a dispus rezoluţiunea şi restituirea avansului achitat.
În ceea ce priveşte criticile apelantei privitoare la obligarea sa la plata sumei de 200.000 RON prejudiciu reactualizat cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective s-a reţinut că nu s-a dovedit existenţa prejudiciului, sarcina probei existenţei prejudiciului incumbând creditorului SC V.C. SRL.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC V.C. SRL, cât şi pârâta SC G. SRL.
Recurenta-reclamantă SC V.C. SRL Bihor a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii şi capătului de cerere privind obligarea pârâtei să achite suma de 200.000 RON, prejudiciu reactualizat cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, respectiv menţinerea în integralitate a sentinţei civile nr. 989/C/2011 pronunţată de Tribunalul Braşov, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Ulterior încheierii contractului şi predării centralei ce face obiectul contractului s-a constatat că centrala este afectată de vicii ascunse, nu îndeplineşte condiţiile legale de funcţionare, nu funcţionează la parametrii menţionaţi în cartea tehnică, aspecte care au rezultat fără echivoc din probaţiune: procesele-verbale încheiate cu reprezentanţii pârâtei, din adresele depuse de la I.S.C.I.R., depoziţia expertului şi din proba testimonială.
- Solicitarea recurentei de a obliga intimata să achite suma de 200.000 RON reprezentând prejudiciul produs de vânzătoare este fundamentat pe înscrisurile depuse în probaţiune. Recurenta a dovedit raportul comercial – contractul de vânzare-cumpărare cu SC F. SRL, încheiat la data de 03 ianuarie 2008 şi un act adiţional la acest contract ce face parte integrantă din el, cu obligaţia recurentei de a livra lunar cca. 400 m3 de cherestea de fag aburit şi netivit aburit. Pentru luna octombrie recurenta a livrat 288,50 m2 fag aburit; pentru luna noiembrie a livrat 320,40 m3 şi pentru luna decembrie a livrat 253 m3, deşi obligaţia recurentei era de a livra 400 m3 pe lună, conform Capitolului I din contract şi actul adiţional. Marfa livrată a fost de 611,43 m3 pentru cele trei luni, în loc de 1.200 m3.
- Având în vedere pierderea efectiv suferită (beneficiul nerealizat) ca urmare a neonorării obligaţiilor contractuale asumate de recurentă, în mod just instanţa de fond a apreciat ca întemeiat şi pct. 2 din petit, rezultând fără niciun dubiu că suma solicitată cu titlu de prejudiciu nici nu acoperă integral paguba suferită. Aceste aspecte au fost dovedite prin înscrisurile depuse în probaţiune.
Recurenta-pârâtă SC G. SRL Braşov a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii rezoluţiunii contractului, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Instanţa de apel a analizat superficial documentele depuse în cauză şi depoziţiile martorilor, cu preluarea nejustificată a susţinerilor din concluziile reclamantei. Afirmaţia martorilor reclamantei privind viciile materiale ascunse este generică, fără să numească şi să demonstreze prezenta acestor vicii.
- Instanţa de apel a judecat în mod greşit tratând lipsa documentelor ca viciu material ascuns, denaturând complet natura procesului.
- Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 70 şi 71 C. com. şi reglementările speciale prevăzute în Legea nr. 64/2008, H.G. nr. 584/2004, Normele PTC9-2003. În Capitolul 3.19 Documente de însoţire din PTC9-2003 se face precizarea clară, pentru cazanele cu presiune mai mică de 0,5 bari că documentele ce însoţesc produsul sunt declaraţia de conformitate sau certificatul de omologare I.S.C.I.R. Documentul, declaraţie de conformitate este emis întotdeauna de producător pe proprie răspundere. Afirmaţia că SC G. SRL Braşov nu avea dreptul să proiecteze, să producă şi să comercializeze este preluată din susţinerile reclamantei şi nu reflectă analiza proprie a instanţei pe baza legislaţiei în vigoare.
Pârâta SC G. SRL Braşov a formulat întâmpinare şi completare la întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă.
Reclamanta SC V.C. SRL a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului reclamantei, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii şi capătului de cerere privind obligarea pârâtei la suma de 200.000 RON, prejudiciu reactualizat cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, respectiv menţinerea sentinţei pronunţate de Tribunalul Braşov ca legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Din prevederile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., rezultă că, pentru a fi validă juridic, cererea trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înţelege a critica hotărârea atacată.
În cauză, dezvoltarea criticilor formulate de reclamantă face posibilă încadrarea lor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii. Acest motiv a fost raportat la aplicarea prevederilor art. 1084 C. civ., art. 1356 C. civ.
Instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 1356 C. civ., art. 1084 C. civ., analizând prejudiciul şi din perspectiva beneficiului nerealizat.
În mod întemeiat instanţa de apel a reţinut, raportat la starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs că nu s-a dovedit existenţa prejudiciului, astfel că pârâta nu datorează daunele interese în sumă de 200.000 RON solicitate în temeiul art. 1084 C. civ. coroborat cu art. 1356 C. civ.
Instanţa de control judiciar, în pronunţarea deciziei, a avut în vedere raporturile juridice contractuale născute între părţi şi a analizat condiţiile cerute de textele de lege invocate, pentru angajarea răspunderii civile, existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa culpei.
Sarcina probei pentru angajarea răspunderii civile revine reclamantei, potrivit art. 1169 C. civ., care dispune în sensul că persoana ce face o propunere în faţa judecăţii are obligaţia să o dovedească.
Or, în speţă, instanţa de apel în mod corect a reţinut că reclamanta nu a făcut proba ce-i revenea, a îndeplinirii tuturor condiţiilor antrenării răspunderii civile în privinţa pârâtei.
Restul criticilor aduse de recurentă vizează situaţia de fapt şi probatoriile administrate. Aceste critici nu pot forma obiectul examenului de legalitate în această fază procesuală întrucât antamează aspecte ce pun în discuţie netemeinicia deciziei atacate şi aceasta pentru că dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. delimitează strict limitele controlului de legalitate în cadrul căruia poate fi criticată o hotărâre judecătorească şi dincolo de care nu se poate exercita controlul judiciar în calea de atac a recursului.
Recursul pârâtei este nefondat şi se va respinge.
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., precum şi din criticile aduse deciziei recurate şi nu în ultimul rând din considerentele deciziei supuse controlului judiciar, Înalta Curte reţine că aceasta este motivată, fiind stabilită corect, în formă clară şi concisă, starea de fapt şi de drept, conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv, respectându-se prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Hotărârea cuprinde în considerente argumentele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată criticilor formulate de pârâtă, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
Împrejurarea că raţionamentul şi argumentele recurentei nu coincid cu cele ale instanţei de apel nu poate fundamenta criticile recurentei pe acest aspect şi invocarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanţa şi-a fundamentat soluţia pe raportul juridic dintre părţi născut ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2008 materializat prin întocmirea facturii şi instanţa s-a pronunţat în raport de acesta când a analizat obligaţiile asumate de părţi, viciile ascunse ale lucrului, neschimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reţine a fi nefondat.
În considerarea situaţiei de fapt stabilite, necenzurabilă în recurs, instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 70 C. com., Legea nr. 64/2008, H.G. nr. 584/2004, art. 1020-1021 C. civ., art. 969 C. civ., art. 1352-1357 C. civ., apreciind că neexecutarea parţială a contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că bunul avea vicii ascunse ce au făcut imposibilă folosirea de cumpărător în scopul pentru care a fost achiziţionat, constituie o o neexecutare gravă, dispunându-se în mod corect rezoluţiunea şi restituirea avansului achitat.
Restul criticilor formulate sub acest aspect tind la reaprecierea situaţiei de fapt prin reanalizarea probelor şi a concludenţei acestora, încât nu pot face obiect de analiză în recurs.
În mod corect, raportat la starea de fapt stabilită, instanţa de apel a reţinut că neexecutarea se datorează culpei pârâtei.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să se respingă ca nefondate recursurile formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC V.C. SRL împotriva deciziei nr. 72/AP din 04 octombrie 2011 a secţiei comerciale a Curţii de Apel Braşov.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC G. SRL împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2777/2012. Civil. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 2917/2012. Civil → |
|---|
