ICCJ. Decizia nr. 2948/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2948/2012
Dosar nr. 841/117/2010
Şedinţa publică din 3 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj în data de 05 februarie 2010, cu nr. 841/117/2010, reclamanta M.I., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat anularea dispoziţiei Primarului Municipiului Cluj-Napoca din 05 ianuarie 2010 şi pe cale de consecinţă, acordarea unor despăgubiri în favoarea reclamantei pentru imobilul demolat (casă şi teren în suprafaţă de 1.310 m.p.), situat în Cluj-Napoca, strada I.M., înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. top. y; cu plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 35 din Legea nr. 7/1996, art. 274 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 358 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosar nr. 841/117/2010, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta M.I., în temeiul Legii nr. 10/2001, şi în consecinţă:
A fost anulată în parte dispoziţia din 05 ianuarie 2010, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în ceea ce priveşte art. 2.
S-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru construcţia demolată şi terenul în suprafaţă de 1.310 m.p., situate în Municipiul Cluj-Napoca, strada I.M., înscris iniţial în CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. top. y.
S-a respins acţiunea faţă de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a stabilit faptul că prin dispoziţia din 28 noiembrie 2007, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca au fost acordate despăgubiri în condiţiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcţia demolată şi terenul în suprafaţă de 1.310 m.p. situate în Cluj-Napoca, strada I.M., în favoarea numitei M.I.
Ulterior, prin dispoziţia din 05 ianuarie 2010, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus revocarea dispoziţiei din 28 noiembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi a fost respinsă notificarea din 27 august 2001, înregistrată sub nr. CC din 03 aprilie 2003, formulată de numita M.I. pentru imobilul cu nr. top z, înscris în CF nr. x, situat în Municipiul Cluj-Napoca, strada I.M., cu motivarea că revendicatoarea nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prevăzute de lege, pentru imobilul revendicat, antecesorul revendicatoarei nefiind proprietarul acestuia.
Tribunalul a apreciat că soluţia de revocare a dispoziţiei anterior emise este nelegală.
S-a reţinut că dreptul reclamantei la despăgubiri pentru imobilul expropriat a fost stabilit corect prin dispoziţia din 28 noiembrie 2007, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, iar soluţia de respingere a notificării dispusă prin dispoziţia din 05 ianuarie 2010 este nelegală. În cuprinsul acestei din urmă dispoziţii s-a reţinut ca temei al soluţiei de respingere o eroare materială strecurată în cuprinsul notificării, şi anume faptul că imobilul revendicat are nr. top. z în loc de y.
Faţă de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice acţiunea a fost respinsă ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, precedată de admiterea excepţiei în acest sens. La soluţionarea excepţiei instanţa a avut în vedere faptul că faţă de dispoziţiile Legii nr. 247/2005, Ministerul Finanţelor Publice nu are nicio competenţă în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor şi nu are calitatea de reprezentant al Statului Român în justiţie.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termenul legal, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând admiterea apelului şi modificarea hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu consecinţa menţinerii dispoziţiei din 05 ianuarie 2010, emisă de pârât ca fiind temeinică şi legală.
Motivând apelul, pârâtul susţine că în mod greşit prima instanţă a considerat că dispoziţia din 05 ianuarie 2010 a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale.
Verificând hotărârea atacată, în limitele devoluţiunii stabilită prin declaraţia de apel a pârâtului, cu respectarea dispoziţiilor art. 295 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., Curtea a apreciat că apelul este nefondat.
Procedându-se la identificarea imobilului teren în suprafaţă de 1.310 m.p., situat în momentul exproprierii pe strada I.M., prin raportul de expertiză tehnică efectuat de inginer expert C.D.M., s-a stabilit că acest imobil se identifică în cartea funciară parţial prin parcela cu nr. top y din CF nr. x Cluj, iar parţial prin parcela cu nr. top w, astfel:
- suprafaţa de 1.079 m.p. se identifică prin nr. top y şi corespunde cotei de 300/986 părţi, înscrisă în favoarea lui N.P.;
- suprafaţa de 231 m.p. se identifică cu o parte din nr. top w, dobândită extratabular de către antecesorii lui M.I.
Prin completarea la raportului de expertiză tehnică, expertul C.D.M. a precizat că în anul 1966, asupra imobilului identificat cu nr. top y, erau edificate două case familiale, una situată pe strada C., iar cealaltă situată pe strada I.M., parcela identificată cu nr. top z fiind amplasată la o distanţă de aproximativ 2,4 km. de strada I.M.
Reclamanta fiind singurul moştenitor legal care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, iar dreptul antecesorului său fiind dovedit, aceasta este îndreptăţită la a obţine măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale, Legea nr. 10/2001.
Urmărind limitele dreptului de proprietate deţinut de N.P. în momentul exproprierii, precum şi situaţia actuală a terenului în suprafaţă de 1.310 m.p., construcţia fiind demolată, în mod corect prima instanţă a recunoscut în favoarea reclamantei dreptul la despăgubiri achitate în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, printr-o judicioasă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) şi alin. (8) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Astfel, prin decizia civilă nr. 39A din 21 ianuarie 2011 Curtea de Apel Cluj a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 39A din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs Primarul Municipiului Cluj-Napoca care a susţinut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Se apreciază că în mod eronat instanţa a pronunţat decizia civilă nr. 39/A/2011, motivat de faptul că dispoziţia din 05 ianuarie 2010 a fost emisă de către Primarul Municipiului Cluj-Napoca cu respectarea dispoziţiilor legale, şi anume art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Se constată că în speţă sunt incidente prevederile dispoziţiilor Legii nr. 36/1995 potrivit cărora dovada calităţii de moştenitor se face cu certificat de moştenitor.
În lipsa unui certificat de moştenitor sau a unei sentinţe judecătoreşti care să ateste atât dezbaterea succesiunii a succesiunii după proprietarul tabular, cât şi transmiterea patrimoniului acestuia către revendicatoare, calitatea de moştenitoare a notificatoarei nu este dovedită.
Se susţine că, întrucât notificatoarea nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, dispoziţia din 05 ianuarie 2010 a fost emisă de către Primarul Municipiului Cluj-Napoca în mod corect şi legal.
Reclamanta nu a înţeles să completeze dosarul în termenul legal, cu actele solicitate care să-i dovedească calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea de despăgubiri în condiţiile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile legale incidente şi anume art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001 în ceea ce priveşte calitatea de persoană îndreptăţită a notificatoarei, precum şi dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Susţinerile formulate de recurentul-pârât Primarul Municipiului Cluj Napoca nu pot fi primite.
Prin art. 3 din Legea nr. 10/2001 se defineşte noţiunea de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege, iar reclamanta a făcut dovada că este moştenitor legal al coproprietarului tabular N.P., de la care Statul Român a preluat prin expropriere, în anul 1978, imobilul casă şi teren în suprafaţă de 1.310 m.p., situat în Cluj-Napoca, strada I.M., identificat în CF nr. x Cluj, nr. topografic y. Calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent a fost în mod just reţinută de instanţa de fond şi de apel.
De altfel, şi dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 au fost în mod just interpretate şi aplicate de instanţa de apel, notificarea a fost formulată de reclamanta M.I., în calitate de moştenitor legal al defunctului autor, calitate pe care a dovedit-o cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, şi anume certificat de moştenitor nr. RR/2004; plan CF din 1970 anexe la Decretul de expropriere nr. 427/1978 şi art. 9 din 1954.
Criticile recurentului-pârât Primarul Municipiului Cluj privind aplicarea art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 prevăd obligativitatea depunerii actelor doveditoare ale dreptului de proprietate precum şi în cazul moştenitorilor, a celor care atestă această calitate, de către notificator, obligaţie executată de reclamanta notificatoare.
Pentru aceste considerente, decizia recurată este legală, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc. civ. recursul pârâtului va fi respins.
Şi cererea formulată de reclamanta M.I. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. prevăd posibilitatea acordării cheltuielilor de judecată pentru partea care a câştigat procesul, de la acea parte care este în culpă procesuală. Aceste cheltuieli se acordă însă numai în măsura în care au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În speţă, cheltuielile de judecată solicitate nu pot fi acordate deoarece acea chitanţă înaintată prin fax la data de 03 mai 2012 nu poate constitui o dovadă certă a plăţii onorariului de apărător, acel înscris fiind ilizibil, atât în privinţa numelui apărătorului părţii, cât şi a altor date înscrise.
Pentru aceste considerente, se va respinge cererea reclamantei M.I. de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 39 A din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamanta M.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2917/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3097/2012. Civil. Acţiune în anulare a... → |
|---|
