ICCJ. Decizia nr. 2807/2012. Civil. Pretenţii. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2807/2012
Dosar nr. 971/103/2010
Şedinţa publică de la 24 mai 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Prin decizia nr. 1449/2011 din 01 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei Curţii de Apel Bacău şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind recursul formulat de recurentul-pârât F.C. împotriva deciziei civile a Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, nr. 74/R COM din 18 aprilie 2011 în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin decizia comercială nr. 74/R COM din 18 aprilie 2011, Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis recursul formulat de reclamanta SC G.F. SRL, în contradictoriu cu R.I., B.V., G.M., S.P., S.V., A.I., U.I., S.L.C., F.G., C.C., S.I., C.F., R.C., C.G., C.C., M.V. şi F.C., împotriva sentinţei civile a Judecătoriei Roman nr. 3236 din 13 noiembrie 2009, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis, în parte, acţiunea reclamantei numai cu privire la pârâtul F.C., a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 128.009 RON, cu titlu de despăgubiri civile, şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, cu 13.612,8 RON, cheltuieli de judecată.
Revizuientul F.C. a formulat cerere de revizuire a deciziei comerciale nr. 74/R COM din 18 aprilie 2011 a Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuientul a arătat, în esenţă, că menţionata decizie este contrară deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4051 din 23 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 3442/103/2008 întrucât, prin această din urmă hotărâre s-a statuat cu putere de lucru judecat că nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâţilor în legătură cu faptele constatate prin nota de control a Inspectoratului Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură Iaşi din 15 mai 2005, lipsind două condiţii esenţiale ale prejudiciului, respectiv vinovăţia şi caracterul cert al acestuia.
Înalta Curte, în şedinţa din data de 24 mai 2012, a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii cererii de revizuire pe care o va respinge, având în vedere următoarele considerente:
Din verificările efectuate, rezultă că revizuirea, intitulată în mod eronat recurs, a fost depusă la Curtea de Apel Bacău în data de 06 mai 2011, iar cum decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată în data de 18 aprilie 2011, cererea de revizuire în cauză a fost formulată în termenul legal.
Cu privire la fondul cererii de revizuire, se constată următoarele:
Revizuienul a solicitat admiterea cererii de revizuire pentru contrarietatea deciziei comerciale nr. 74/R COM din 18 aprilie 2011 a Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, cu decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4051 din 23 noiembrie 2010.
Prin decizia comercială nr. 74/R COM din 18 aprilie 2011, Tribunalul Neamţ a admis recursul formulat de reclamanta SC G.F. SRL, în contradictoriu cu R.I., B.V., G.M., S.P., S.V., A.I., U.I., S.L.C., F.G., C.C., S.I., C.F., R.C., C.G., C.C., M.V. şi F.C., împotriva sentinţei civile a Judecătoriei Roman nr. 3236 din 13 noiembrie 2009, având ca obiect pretenţii întemeiate pe dispoziţiile art. 998 C. civ.
Prin decizia nr. 4051 din 23 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 3442/103/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia tardivităţii recursului intervenientei Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi a respins ca tardiv declarat recursul declarat de intervenientă împotriva deciziei nr. 12 din 04 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău; a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC G.F. SRL împotriva deciziei nr. 12 din 04 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău şi a obligat ambele recurente să plătească intimatului F.C. 2.000 RON cheltuieli de judecată, având ca obiect obligaţia de a face.
Din cercetarea celor două decizii rezultă că hotărârea a cărei revizuire se solicită vizează recursul formulat de recurenta-reclamantă SC G.F. SRL, în contradictoriu cu R.I., B.V., G.M., S.P., S.V., A.I., U.I., S.L.C., F.G., C.C., S.I., C.F., R.C., C.G., C.C., M.V. şi F.C., împotriva sentinţei civile a Judecătoriei Roman nr. 3236 din 13 noiembrie 2009, având ca obiect pretenţii întemeiate pe dispoziţiile art. 998 C. civ., iar hotărârea pretinsă potrivnică vizează recursurile declarate de recurenta-reclamantă SC G.F. SRL şi de recurenta-intervenientă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură împotriva deciziei nr. 12 din 04 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, având ca obiect obligaţia de a face.
Or, dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în temeiul căruia revizuientul a solicitat revizuirea, reglementează posibilitatea acesteia în situaţia în care există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în aceste situaţii, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
În consecinţă, în raport cu împrejurările menţionate, în lipsa contrarietăţii celor două decizii, având în vedere că nu sunt întrunite evocatele cerinţe legale, Înalta Curte urmează să respingă excepţia tardivităţii şi sa respingă cererea de revizuire formulată în cauză ca nefondată.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii.
Respinge ca nefondată cererea de revizuire a deciziei comerciale nr. 74/R COM din 18 aprilie 2011 a Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, formulată de revizuientul F.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2806/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2829/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
