ICCJ. Decizia nr. 2803/2012. Civil. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2803/2012
Dosar nr. 1771/59/2011
Şedinţa publică de la 24 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că:
La termenul din 21 februarie 2012 s-a luat în examinare contestaţia în anularea deciziei civile nr. 1720 din 29 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1346/220/2009, formulată de contestatoarea W.M., în contradictoriu cu intimaţii W.S.G., W.H.I. şi W.L.D.S.
Prin încheierea din data de 21 februarie 2012, secţia civilă a Curţii de Apel Timişoara a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 120 din 22 decembrie 2011, art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, în raport cu prevederile art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126 alin. (2)-(5) teza I-VI, art. 1 alin. (3)-(5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3), art. 53 alin. (1), art. 73 alin. (3), art. 148 alin. (2)-(4) din Constituţie, formulată de contestatoarea W.M.; a amânat judecata cauzei la data de 20 martie 2012, completul II, pentru când se va cita intimatul W.L.D.S., celelalte părţi având cunoştinţă de termenul acordat, şi se va soluţiona cererea de recuzare formulată de contestatoarea W.M.; cu recurs în 48 de ore de la pronunţare în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că normele legale a căror neconstituţionalitate se invocă nu au legătură cu cauza, acestea nu se referă la contestaţii în anulare, ci vizează măsurile financiare, bugetare şi de organizare a Ministerului Justiţiei, astfel că, în baza art. 29 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate menţionată.
Împotriva evocatei încheieri, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 120 din 22 decembrie 2011, art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, în raport cu prevederile art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126 alin. (2)-(5) teza I-VI, art. 1 alin. (3)-(5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3), art. 53 alin. (1), art. 73 alin. (3), art. 148 alin. (2)-(4) din Constituţie, a formulat recurs recurenta W.M.
Recurenta a arătat că excepţia de neconstituţionalitate invocată are legătură cu cauza, îndeplinind toate condiţiile de admisibilitate, că justiţia este monopolul statului, unică, iar judecătorii trebuie să fie independenţi şi supuşi numai legii.
Recurenta a solicitat admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia invocată.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Alin. (2) al art. 29 din evocata lege prevede că excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
Alin. (3) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 statuează că nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 29 alin. (5) din precizata lege, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), alin. (2) sau alin. (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ce poate fi atacată numai cu recurs Ia instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
În raport cu evocatele împrejurări şi având în vedere precitatul articol de lege, se constată că în mod just instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată din perspectiva inadmisibilităţii acesteia.
Este de observat că excepţia de neconstituţionalitate invocată în pricina de faţă nu vizează o relaţie de neconformitate a textelor de lege invocate în raport cu normele constituţionale relevate.
Mai mult, ipotetica neconstituţionalitate a unei reglementări legale constituie o stare intrinsecă a acesteia, neconfundându-se cu aspectele care ţin de aplicarea legii şi aprecierea în concret, atribut al instanţei de judecată.
De asemenea, este evidentă neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceea a legăturii dintre dispoziţiile legale apreciate ca fiind neconstituţionale şi soluţionarea contestaţiei în anulare şi aplicarea dispoziţiilor alin. (5) al art. 29 din precitata lege.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să resingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta W.M. împotriva încheierii din 21 februarie 2012 a secţiei civile a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2797/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2806/2012. Civil → |
|---|
