ICCJ. Decizia nr. 2797/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2797/2012
Dosar nr. 3416/114/2010
Şedinţa publică de la 24 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului se constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 3416/114/2010, reclamanta SC T.C.I. SRL a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtelor SC F.E.F.M.N. SA şi SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA la modificarea facturii fiscale de estimare din 30 noiembrie 2008, în sensul menţionării unui consum estimat mediu de energie activă raportat la estimările de energie electrică făcute lunar pe ultimele 12 luni.
În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii, reclamanta a arătat că în data de 30 noiembrie 2008 a fost emisă factura în valoare de 135.405,59 RON pentru punctul de consum situat în Buzău, factura reprezentând un consum estimat de către furnizor pentru perioada 16 octombrie 2008-16 noiembrie 2008, facturarea facându-se pe o energie activă estimată, pârâtele stabilind eronat acest consum, obligaţia lor fiind aceea de a recurge la stabilirea consumului estimat, facându-se media lunară a consumului de energie electrică înregistrat de către abonat în ultimele 12 luni.
Prin sentinţa nr. 2868 din 21 iunie 2011, Tribunalul Buzău a respins excepţia lipsei de interes în promovarea cererii, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T.C.I. SRL şi a obligat pârâtele să modifice în parte factura fiscală de estimare din 30 noiembrie 2008, respectiv menţiunile din anexa facturii pentru punctul de lucru situat în Buzău, şi, în consecinţă, emiterea unei noi facturi de estimare pentru aceeaşi perioadă, respectiv 16 octombrie 2008-16 noiembrie 2008 şi pentru acelaşi punct de lucru, raportat la un consum mediu de energie activă estimată de 553 kwh/zi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut evidenţa interesului reclamantei în formularea acţiunii, iar, pe fondul cauzei, a reţinut că factura fiscală este o factură de estimare, în cuprinsul ei facându-se în mod expres menţiunea „energie activă estimată”.
Prin decizia nr. 115 din 31 octombrie 2011, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti a admis apelurile declarate de pârâtele SC F.E.F.M.N. SA şi SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA împotriva sentinţei civile nr. 2868 din 21 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Buzău, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că potrivit contractului de furnizare a energiei electrice încheiat la 28 iulie 2000, SC E. SA s-a obligat să furnizeze societăţii reclamante energie electrică la punctele sale de lucru, printre care şi cel din Buzău, determinarea şi regularizarea cantităţilor de energie electrică consumată de SC T.C.I. SRL realizându-se prin citirea lunară, în Capitolul 6 din contract prevăzându-se că factura emisă de furnizor conţine o valoare estimată pentru luna în curs şi o valoare de regularizare pentru luna precedentă.
Contractul de furnizare încheiat la 28 iulie 2000 a fost modificat prin actul adiţional din 01 iulie 2006 în sensul că furnizorul de energie electrică să emită lunar câte o factură cu contravaloarea energiei electrice determinată prin estimare la două luni, iar în cea de a treia lună determinarea şi regularizarea consumului de energie electrică realizându-se prin citire efectivă a aparatului de măsură montat la fiecare loc de consum.
În data de 06 noiembrie 2008 s-a efectuat o citire a indexului contorului montat la punctul de consum din Buzău, s-a emis factura din 30 noiembrie 2008 pentru o cantitate de 298.812 kwh, pentru toate cele patru puncte de consum, din care 264.936 kwh reprezentând consumul real pentru menţionatul punct de consum rezultat din citirea contorului la 06 noiembrie 2008, iar diferenţa reprezentând estimarea consumului pentru perioada 06 noiembrie 2008-16 noiembrie 2008.
La momentul efectuării citirii, contorul a fost demontat, supus unei expertize tehnice, finalizată prin raportul din 17 noiembrie 2008 întocmit de Serviciul Judeţean de Metrologie Legală Buzău, declarat admis, ulterior montându-se un nou aparat de măsură, cu index 0.
La momentul demontării contorului din punctul de consum al SC T.C.I. SRL, consumul înregistrat de acest aparat de măsură a fost confirmat de reprezentantul societăţii consumatoare prin semnarea şi ştampilarea bonului de mişcare din 06 noiembrie 2008, astfel că factura emisă la 06 noiembrie 2008, după citirea contorului la acea dată, conţine consumul efectiv de 264.936 kwh şi un consum estimativ pentru perioada 06 noiembrie 2008-16 noiembrie 2008, de 2.235 kwh, cum s-a concluzionat de expertul energetic P.S.A., care a întocmit expertiza în Dosarul nr. 1296/114/2008 al Tribunalului Buzău, în care au fost părţi intimata reclamantă şi Agenţia de Furnizare a Energiei Electrice Buzău, concluziile expertului fiind opozabile părţilor, întrucât această lucrare a fost administrată ca probă în prezenta cauză, conform încheierii din 16 februarie 2011.
Împotriva deciziei din apel a formulat recurs reclamanta SC T.C.I. SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 8, 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele:
- factura emisă de pârâtă reprezintă consumul estimat, în mod eronat instanţa de apel reţinând că menţionata factură are o componentă de citire şi una de estimare;
- instanţa de apel a încălcat art. 969 C. civ. prin:
- greşita interpretare a art. 7 pct. 1 lit. a) şi lit. b) din actul adiţional la contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori din 01 iulie 2006 conform căruia emiterea facturii se face lunar, primele două facturi fiind de consum estimat, cea de-a treia fiind de regularizare;
- ignorarea art. 146 din H.G. nr. 1007/2004 care interzice furnizorului emiterea unei facturi mixte - de regularizare şi estimare.
Recursul este nefondat.
Este de observat că instanţa de apel a socotit prevederile contractuale, precum şi cele ale H.G. nr. 1007/2004, potrivit cărora în cazul intervalelor mai mari de o lună între citiri, în prima factură după citire se va efectua regularizarea plăţilor corespunzător datelor citite.
Astfel, facturarea consumului de energie de la punctul de consum este corectă, neimpunându-se modificarea facturii fiscale din 30 noiembrie 2008 pentru perioada 16 octombrie 2008-16 noiembrie 2008 la un consum mediu de energie activă de 553 kwh/zi, întrucât un asemenea consum se putea stabili numai dacă nu s-ar fi ţinut cont de demontarea şi citirea finală a contorului din 06 noiembrie 2008, or, la acest moment s-a efectuat citirea contorului, consumul efectiv real fiind de 264.936 kwh, iar estimarea pentru perioada 06 noiembrie 2008-16 noiembrie 2008 s-a realizat raportat la acest consum real, în acelaşi sens fiind şi concluziile expertului contabil.
Este de subliniat, aşadar, că factura din 30 noiembrie 2008 a fost legal emisă, instanţa de apel prin admiterea apelurilor pronunţând o hotărâre justă în aplicarea clauzelor contractuale şi a legislaţiei în materie, cu specială referire la H.G. nr. 1007/2004, aşadar, ipotetica încălcare a art. 969 C. civ. şi a precitatei hotărâri de guvern neputând conduce la admiterea recursului în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
În ce priveşte pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. se constată că acesta a fost invocat strict formal de către recurentă, fără a fi dezvoltat conform cerinţelor legale spre a putea fi analizat.
Criticile de nelegalitate circumscrise pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. urmează a fi respinse, având în vedere că, din decizia pronunţată de instanţa de apel, rezultă cu claritate considerentele acesteia, dezvoltate în respectarea înscrisurilor depuse în probaţiune.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul formulat în cauză.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC T.C.I. SRL împotriva deciziei nr. 115 din 31 octombrie 2011 a secţiei a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2790/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2803/2012. Civil. Excepţie de... → |
|---|
