ICCJ. Decizia nr. 299/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr.299/2012
Dosar nr. 6426/1/2011
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1747 din 15 iulie 2008, pronunţată în dosar nr. 5872/1285/2007 al Tribunalul Comercial Cluj, s-au respins, ca neîntemeiate excepţiile de ordine publică invocate de către pârâta SC C. SA, privind prescripţia dreptului la acţiune şi autoritatea de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B.W.G. împotriva pârâţilor SC C. SA şi C.I.B., pârâţii fiind obligaţi în solidar la plata sumei de 34.478 Euro, precum şi a sumei de 3.335,67 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin încheierea comercială pronunţată în şedinţa camerei de consiliu din data de 12 august 2008, tribunalul a admis cererea formulată de pârâţi şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentinţa comercială nr. 1747/2008, în sensul că suma la care au fost obligaţi pârâţii în solidar reprezintă 25.000 franci elveţieni şi nu 34.478 Euro, cum în mod greşit s-a menţionat în dispozitiv.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat apel atât pârâţii, cât şi reclamanta.
Prin Decizia civila nr. 223/2008 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamanta societatea B.W.G. AUSTRIA împotriva sentinţei comerciale nr. 1747/2008, pronunţată în dosarul nr. 5872/1285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj, care a fost desfiinţată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe. A fost respins apelul declarat de pârâţii SC C. SA şi B.I.C.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât pârâţii cât şi reclamanta. Prin Decizia nr. 2028 din 24 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul reclamantei şi s-a dispus trimiterea cauzei spre judecarea apelului. A fost anulat ca netimbrat recursul declarat de către pârâţi. În esenţă, s-a arătat că desfiinţând în întregime sentinţa primei instanţe, reclamantei i s-a agravat situaţia în propria sa cale de atac, aceasta deţinând până la momentul desfiinţării sentinţei comerciale nr. 1747/2008, un titlu executoriu precum şi argumentul că de vreme ce soluţia primei instanţe a vizat fondul cauzei şi apelul constituie o cale devolutivă, nimic nu împiedica instanţa de apel să dezlege ea însăşi fondul şi să nu o trimită spre rejudecare.
În rejudecarea apelului formulat de către reclamanta B.W.G. AUSTRIA, pârâţii au înţeles să formuleze cerere de aderare la apel solicitând admiterea acestuia în forma aderării la apelul declarat de către apelanta reclamantă şi, în consecinţă, să se modifice hotărârea instanţei de fond în sensul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune cu consecinţa respingerii acţiunii introductive ca prescrise, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Apelanta-reclamantă B.W.G. a formulat întâmpinare la aderarea la apel formulată de pârâţii-intimaţi C.I.B. şi SC C. SA apreciind că aceasta este tardiv formulată, inadmisibilă şi nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 40 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj s-a respins apelul declarat de către apelanta B.W.G. împotriva sentinţei civile nr. 1.747 din 12 august 2008 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj şi s-a admis aderarea la apel formulată de către apelanţii B.C.I. şi SC C. SA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinţei civile nr. 1.747 din 12 august 2008 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj şi, în consecinţă, a fost modificată sentinţa civilă nr. 1747 din 12 august 2008 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj în sensul că s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea civilă formulată de către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs, iar prin Decizia nr. 3925 din 17 noiembrie 2010 s-a admis recursul reclamantei, s-a casat hotărârea recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecarea apelul reclamantei împotriva aceleiaşi sentinţe.
Analizând apelul formulat, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 122 din 16 iunie 2011, a admis apelul declarat de reclamanta B.W.G., împotriva sentinţei civile nr. 1747 din 12 august 2008, al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o schimbă în parte şi în consecinţă.
A respins excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune şi autorităţii de lucru judecat.
A admis în întregime acţiunea.
A obligat pârâţii B.I.C. şi SC C. SA CLUJ-NAPOCA în solidar, să achite reclamantei suma de 50.636 CHF.
A obligat pârâţii în solidar la plata dobânzii de 6 % pe an pentru suma de 75.636 CHF, începând cu data de 30 noiembrie 2004, până la data plăţii.
A obligat pârâţii să achite reclamantei în solidar, 13.926 lei şi 4435,61 euro, cheltuieli de judecată în fond şi în apel.
A menţinut sentinţa în ceea ce priveşte obligarea la plata sumei de 25.000 CHF.
Împotriva deciziei sus evocată au declarat recurs pârâţii C.I.B. şi SC C. SA CLUJ NAPOCA, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, în principal şi a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, în subsidiar şi pe cale de consecinţă respingerea apelului formulat de intimată.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenţii reclamanţi nu a fost însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 3986,4 lei şi timbrul judiciar de 5 lei, recurenţii fiind citaţi pentru termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2012 cu menţiunea timbrării, în solidar a cererii de recurs.
În raport de împrejurarea că recurenţii nu s-au conformat obligaţiei de timbrare a cererii de recurs potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2012, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată şi ale art. şi respectiv art. 35 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâţii B.I.C. şi SC C. SA CLUJ NAPOCA împotriva deciziei civile nr. 122/2011 din 16 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 297/2012. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
