ICCJ. Decizia nr. 295/2012. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr.295/2012
Dosar nr. 129/44/2011
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul 129/44/2011 a Curţii de Apel Galaţi din 15 februarie 2011, revizuienta SC A. SA Berheci, a solicitat anularea deciziei comerciale nr. 79/ A din 09 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, cerere formulată în contradictoriu cu intimaţii N.F.V.F. şi A.F.V.F.
În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuienta susţine că la termenul din 13 ianuarie 2011 a luat cunoştinţă despre declaraţia dată de N.F.V.F., la data de 30 septembrie 2009, în care acesta a recunoscut că „SC A. SA a achitat la contractul de împrumut încheiat cu mine, eşalonat, împrumut şi dobândă, până la 19 septembrie 2001 şi ulterior B.I. a refuzat să mai efectueze vreo plată la acel contract neterminat valoric, invocând că a achitat toate obligaţiile, cu toate că, conform contractului, trebuia să mai primească 160.000 mărci germane împrumut şi dobândă şi drept urmare m-am adresat instanţei de judecată…”.
Mai susţine revizuentul că acest înscris este de o importanţă covârşitoare pentru soluţionarea cauzei, că acest înscris a fost ascuns de partea potrivnică. În ceea ce priveşte importanţa acestui înscris aceasta constă în aceea că se confirmă susţinerea pârâtei revizuente că a efectuat în integralitate plăţile datorate în baza contractului de împrumut.
După admisibilitate, revizuenta solicită rejudecarea apelului declarat de ea, verificarea legalităţii dobânzii împovărătoare de 29 % pe an, să se stabilească sumele care au fost efectiv restituite.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 64 din 7 iulie 2011, a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire invocată de intimaţi şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SA Berheci.
Pentru a pronunţa această decizie s-a reţinut că, cererea de revizuire a fost introdusă la 11 februarie 2011 şi înregistrată la data de 14 februarie 2011, respectiv în termen de o lună din ziua în care s-a descoperit înscrisul ce se invocă conform dispoziţiilor art. 324 pct. 4 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte actul nou invocat de revizuentă constând în declaraţia dată de N.F.V.F. în dosarul de urmărire penală la 30 septembrie 2009, se observă că acesta precizează că mai are de primit peste 160.000 mărci germane împrumut şi dobândă, iar în cererea de revizuire acest cuvânt peste nu se mai regăseşte.
Se mai reţine că în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât înscrisul nu este nou şi hotărâtor în dezlegarea pricinii ori de natură să răstoarne o situaţie juridică deja stabilită şi că acesta a fost deţinut de partea potrivnică sau, că nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta SC A. SA Berheci criticând-o ca fiind nelegală întrucât, condiţiile cumulative prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., sunt îndeplinite, în sensul că înscrisul constând în recunoaşterea făcută de intimatul N.F.V.F., în data de 30 septembrie 2009, într-o cauză penală, declaraţie pe care nu au cunoscut-o şi nu aveau posibilitatea să o cunoască, (faza cercetării penale fiind nepublică), are o importanţă covârşitoare asupra modului de soluţionare a fondului cauzei, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că recunoaşterea făcută de însăşi reclamant în sensul efectuării plăţii în baza contractului de împrumut face ca solicitarea acestuia din acţiunea principală privind restituirea bazei şi a dobânzilor aferente se dovedesc a fi neîntemeiate.
După admisibilitatea în principiu, procedându-se la analiza pe fond a cauzei, în baza expertizelor şi a înscrisului nou să se constate ca fiind neîntemeiată acţiunea reclamanţilor.
Recurenta a susţinut că soluţionarea cauzei s-a făcut cu încălcarea dreptului la apărare al recurentei revizuiente, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
S-a mai susţinut incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 întrucât interpretarea dată de instanţa înscrisului nou nu este conformă cu realitatea iar considerentele deciziei nu cuprind motivele pe care aceasta se sprijină.
Recursul este nefondat.
Analizând motivele de recurs referitoare la îndeplinirea cumulată a condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se constată că:
Cu privire la actul nou invocat de revizuienta SC A. SA Berheci, reprezentat de declaraţia intimatului N.F.V.F. în dosarul de urmărire penală, în sensul că „SC A. SA a achitat la contractul de împrumut încheiat de mine, eşalonat, împrumut şi dobândă, până la 19 septembrie 2001 şi ulterior, B.I. a refuzat să mai efectueze vreo plată la acel contract neterminat valoric, invocând că a achitat toate obligaţiile, cu toate că, conform contractului trebuia să mai primească peste 160.000 mărci germane împrumut şi dobândă şi drept urmare m-am adresat instanţei…”. Această declaraţie din 30 septembrie 2009 prin care N.F.V.F. recunoaşte că mai are de primit peste 160.000 mărci germane nu reprezintă un act nou atâta vreme cât nu contrazice probele cu acte şi expertiza efectuată în dosarul de fond nr. 2929/COM/2006 al Tribunalului Galaţi, expertiză ce a avut în vedere plăţile parţiale efectuate de pârâta-revizuentă”.
Pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie „înscrisuri doveditoare” în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluţie decât cea pronunţată. Această condiţie nu este îndeplinită în cazul în care înscrisul invocat nu atestă o altă situaţie de fapt decât aceea cuprinsă în acte anterioare ce au fost analizate cu ocazia judecării în fond.
Înscrisul invocat nu este aşa cum a reţinut şi instanţa de fond un act nou atâta vreme cât nu este de natură să justifice o cerere de revizuire care să ducă la a se reţine o altă situaţie de fapt decât cea stabilită iniţial, deoarece s-ar nesocoti puterea de lucru judecat a hotărârii pronunţate.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile C.E.D.O. ci privitoare la dreptul la un proces echitabil, se constată că instanţa de fond a respectat exigenţele convenţiei dar şi dispoziţiile art. 156 C. proc. civ., sens în care, urmare a cererii de amânare formulate de apărătorul revizuentei la termenul din 29 iunie 2011, instanţa luând concluziile pe fond ale părţilor prezente, a amânat pronunţarea hotărârii la data de 7 iulie 2011, tocmai pentru a da posibilitate revizuientei prin apărătorul ales să depună concluzii scrise.
Este evident că instanţa procedând astfel, pe lângă dispoziţiile procedurale interne, a avut în vedere şi respectarea dispoziţiilor art. 6 din C.E.D.O., respectiv, asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil.
Deşi recurenta-revizuentă a invocat ca motiv de recurs şi dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8, motive care nu au fost dezvoltate oral deşi au fost susţinute, se constată din motivarea recursului, că cele arătate nu se circumscriu acestor motive de recurs, atâta vreme cât nu se arată de ce Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori ele sunt contradictorii sau care este actul juridic dedus judecăţii şi căruia instanţa i-a dat o interpretare greşită.
Oricum, aceste motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 de recurs aşa cum au fost dezvoltate ce fac obiectul unei analize de fond a situaţiei de fapt, iar nu a verificării admisibilităţii cererii de revizuire, astfel încât nedepăşindu-se faza admisibilităţii în principiu o eventuală analiză a lor nu se impune.
În raport de cele ce preced, constatând că Decizia recurată este temeinică şi legală, urmează ca în baza art. 312 pct. 1 C. proc. civ., recursul declarat de revizuenta-pârâtă SC A. SA Berheci să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SA BERHECI împotriva deciziei comerciale nr. 64/2011 din 7 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Obligă recurenta SC A. SA BERHECI la plata sumei de 3.740 lei, cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor N.F.V.F. şi A.F.V.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 296/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 294/2012. Civil → |
|---|
