ICCJ. Decizia nr. 3116/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 7 martie 2008 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul K.A. a solicitat exproprierea totală în privința imobilului cu suprafață de 1700 mp situat în Turda și stabilirea despăgubirii pentru întreaga suprafață.
Prin Sentința civilă nr. 964 din 12 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins excepția inadmisibilității, a prescripției și a tardivității promovării acțiunii invocate de către pârât; s-a admis în parte cererea formulată de către reclamant și s-a dispus exproprierea suprafeței surpate de 218 mp din tarlaua Z, stabilind pentru această suprafață o despăgubire de 8218,6 RON respectiv 37,7 pe mp cu obligarea pârâtului în favoarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată proporțional cu pretențiile admise, respectiv suma de 769,8 RON. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, învestită cu soluționarea apelului declarat de Statul român, prin C.N.A.D.N.R., prin Decizia nr. 239 din 13 mai 2011, a respins calea de atac ca nefondată pentru considerentele ce urmează:
Inadmisibilitatea acțiunii întemeiată pe faptul că în materia exproprierii singurele litigii posibile a fi declanșate în baza Legii nr. 33/1994 și Legii nr. 198/2004, sunt cele vizând dreptul la despăgubire pentru un imobil expropriat și cuantumul despăgubirii, nu poate fi reținută.
Așa cum a reieșit din probațiunea administrată în fața primei instanțe, corect interpretată de către aceasta, obiect al exproprierii l-a constituit suprafața de 664,44 mp, având nr. cadastral X. în proprietatea reclamantului a rămas suprafața de 1018 mp, având nr. cadastral Q, din aceasta putându-se folosi pentru agricultură 800 mp, restul suprafeței de 218 mp fiind afectat de alunecare de teren, partea sudică a imobilului cu nr. cadastral Q fiind prăbușită spre traseul autostrăzii.
Din conținutul acestor constatări expuse de către expert reiese cu evidență că o parte din terenul rămas în proprietatea reclamantului în urma exproprierii este prăbușită, neputând fi folosită de către proprietar.
Faptul alunecării de teren precum și traseul acestei alunecări - spre autostradă - este datorat edificării autostrăzii, întrucât anterior acesteia, cele două numere cadastrale - Q și X - constituiau un tot unitar, care nu prezenta alunecări.
întrucât prin construirea autostrăzii o parte din terenul rămas în proprietatea reclamantului după exproprierea de la acesta a parcelei cu număr cadastral X este afectată de alunecare, nemaiprezentând nicio utilitate practică proprietarului, iar faptul alunecării este cauzat de construirea autostrăzii, este evident că singura modalitate în care proprietarul poate fi despăgubit pentru terenul pe care nu îl mai poate folosi din cauza alunecării, este aceea ca suprafața de teren alunecată să fie expropriată de către aceeași autoritate care a făcut exproprierea inițială, iar proprietarul să beneficieze de despăgubiri la valoarea terenului.
Această valoare a terenului a fost stabilită prin expertiza de evaluare ca fiind 37,7 RON/mp, expertul folosind două metode, dintre care cea a comparațiilor de piață fiind prevăzută de Standardele Internaționale de Evaluare, astfel încât nici critica vizând modalitatea de evaluare nu este fondată.
în ceea ce privește susținerea apelantei potrivit căreia în cazul în care s-ar proba legătura de cauzalitate între alunecarea terenului și construirea autostrăzii, singurul în măsură să răspundă pentru prejudiciul cauzat este cel care se face vinovat de acest fapt, în temeiul răspunderii civile delictuale, nici aceasta nu este întemeiată.
Alunecarea de teren care afectează suprafața de 218 mp nu a fost provocată de o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, care să antreneze răspunderea civilă delictuală a autorului, acesta fiind și motivul pentru care în cauză nu se pune problema dovedirii unui raport de cauzalitate. Așa cum reiese din cele anterior arătate, înainte de expropriere și de construirea autostrăzii, terenul reclamantului nu era afectat de alunecare, acest fapt intervenind după construirea autostrăzii și fiind o consecință directă a acestei edificări.
Construirea autostrăzii nu constituie o faptă ilicită, însă eventualele consecințe ale acestui fapt, răsfrânte asupra unor terțe persoane, trebuie reparate de către cel care a edificat autostrada - în speță, reclamanta.
împotriva deciziei a declarat recurs C.N.A.D.N.R. întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă prin raportare la dispozițiile Legii nr. 198/2004 întrucât nu există niciun text care să prevadă posibilitatea instanței de judecată de a dispune exproprierea.
Procedând în acest mod, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile doar în faza contencioasă reglementată de legea generală atunci când instanța se pronunță cu privire la măsura exproprierii urmare a sesizării expropriatorului.
O altă critică se referă la greșita interpretare a probatoriului administrat ceea ce a condus la hotărârea să se întemeieze pe o gravă greșeală de fapt și de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, greșeală ce atrage încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ.
Astfel, nu există nicio probă din care să rezulte că alunecarea de teren s-a datorat construirii autostrăzii.
Referitor la stabilirea despăgubirii de 37,7 RON/mp pentru suprafața de 218 mp se arată că expertiza de specialitate solicitată a fi efectuată în apel, probă respinsă de instanță, ar fi complinit încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Potrivit acestor dispoziții la calcularea cuantumului despăgubirilor vor fi avute în vedere prețurile cu care se vând imobile în mod obișnuit și nu prin metodele prevăzute de Standardele Internaționale de Evaluare.
Reclamantul, prin întâmpinarea formulată în termenul prevăzut de art. 308 alin. (1) C. proc. civ., solicită respingerea recursului ca nefondat.
înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, reține caracterul fondat al recursului în limitele și pentru argumentele ce succed.
Conform dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local acțiunile formulate în temeiul art. 9 (referitoare la procedura de urmat în situația în care expropriatul este nemulțumit de cuantumul despăgubirilor) prin Legea nr. 255/2010 se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică în ceea ce privește despăgubirile.
Cu alte cuvinte, Legea specială nr. 198/2004 a limitat aplicarea dispozițiilor legii generale în materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică doar cu privire la acordarea despăgubirilor.
Dispozițiile art. 24 alin. (4) privind situația în care "expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă", în caz contrar dispunând exproprierea totală, incluse în Cap. IV - exproprierea și stabilirea despăgubirilor din Legea nr. 33/1994, nu sunt aplicabile cauzei întrucât nu reglementează modalitatea de acordare a despăgubirilor.
în cauza de față, reclamantul invocă producerea unui prejudiciu urmare a construirii autostrăzii și anume faptul că o suprafață de teren de 218 mp este afectată de alunecare, fiind prăbușită spre traseul autostrăzii, prejudiciu independent de valoarea despăgubirilor acordate pentru valoarea reală a imobilului expropriat.
Drept urmare, instanța de apel avea obligația de a stabili situația de fapt incidentă cauzei, în sensul de a verifica dacă prejudiciul este ulterior acordării despăgubirilor stabilite urmare acordului intervenit între părți.
Și aceasta, deoarece despăgubirea, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului.
Noțiunea de prejudiciu presupune cuantificarea tuturor daunelor suferite de proprietar urmare a faptului exproprierii, în cauză alunecarea și prăbușirea unei suprafețe de teren de 218 mp spre traseul autostrăzii.
Doar după stabilirea situației de fapt, cu identificarea cauzelor ce au condus la alunecarea terenului, instanța va putea aplica corect legea incidentă cauzei și drept consecință, va putea proceda la acordarea despăgubirilor solicitate.
Față de cele menționate se constată că aspectele de nelegalitate invocate cu privire la modalitatea de calcul a despăgubirilor pentru terenul solicitat ce se solicită a fi expropriat nu se impune a mai fi analizată.
înalta Curte, pentru cele ce preced, a admis recursul, a casat decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul dispozițiilor art. 314 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3118/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3082/2012. Civil → |
|---|
