ICCJ. Decizia nr. 3223/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin Decizia nr. 2217 din 26 martie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B.M., P.E.I. și S.I.N. împotriva Deciziei nr. 40/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale.
Prin cererea înregistrată la data de 4 aprilie 2012, petentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 2217 din 26 martie 2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, arătând că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la cererea de recurs formulată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2812C. proc. civ.
Analizând cererea formulată de petentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, se constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
într-adevăr, împotriva Deciziei nr. 40/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cum prin Decizia nr. 2217 din 26 martie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, instanța de recurs s-a pronunțat numai cu privire la recursul reclamanților, se constată că cererea de completare a dispozitivului este întemeiată.
Astfel, prin cererea de recurs formulată, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice a criticat decizia instanței de apel sub aspectul constatării caracterului politic al condamnării suferite de autorul reclamanților, apreciind că această solicitare a reclamanților nu este admisibilă.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de pârât, înalta Curte reține următoarele:
Tatăl reclamanților a fost condamnat prin Sentința nr. 37 din 16 martie 1962 a Tribunalului Militar Cluj, în baza art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale.
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel, în mod corect, au constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat antecesorul reclamanților face parte din categoria faptelor prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 și care constituie de drept condamnări cu caracter politic.
însă, în timp ce prima instanță a respins petitul vizând constatarea caracterului politic în ceea ce privește condamnarea suferită de antecesorul reclamanților S.I.J., pe motiv că acest capăt de cerere nu este întemeiat, de vreme ce condamnarea are caracter politic de drept, potrivit prevederilor legale, instanța de apel a apreciat că reclamanții pot opta pentru solicitarea adresată instanței de judecată pentru constatarea caracterului politic al condamnării.
Se constată că soluția instanței de apel este justă, atâta timp cât nu există nicio normă legală care să interzică părții să solicite instanței constatarea caracterului politic al condamnării, fără a mai fi necesară în acest caz administrarea de probe.
Prin urmare, deși constituie de drept condamnare cu caracter politic, instanța poate să constate caracterul politic al condamnării, la solicitarea părții, neexistând niciun impediment legal în acest sens.
Față de cele expuse, în raport cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârât, dispozitivul Deciziei nr. 2217 din 26 martie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, să fie completat în acest sens, ca urmare a admiterii cererii formulată de petentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3282/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3232/2012. Civil → |
|---|
