ICCJ. Decizia nr. 3212/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 9 mai 2011 pe rolul Curții de Apel Oradea, petenta Direcția Publică de Pază Bihor a solicitat suspendarea executării Deciziei civile nr. 701/R din 16 martie 2011 a Curții de Apel Oradea și a Sentinței civile nr. 1337/2010 a Tribunalului Bihor până la soluționarea cererii de revizuire pe care a înregistrat-o la registratura Curții de Apel Oradea în data de 3 mai 2011.
în motivarea cererii, petenta a arătat că a solicitat revizuirea hotărârii pronunțată în recurs și are convingerea că această cerere va fi admisă, urmând a se constata că dispozitivul hotărârii conține dispoziții ce nu pot fi puse în executare, intimatul neputând fi pus în situația anterioară, câtă vreme nu numai că nu există postul ce fusese ocupat de el, dar nu mai există nici structura funcțională, respectiv serviciul în care era cuprins acel post.
Prin încheierea din camera de consiliu din 24 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a fost respinsă cererea formulată de petentul Consiliul Județean Bihor - Direcția Publică de Paza Bihor - Oradea, în contradictoriu cu intimatul-contestator H.G., privind suspendarea executării Deciziei civile nr. 701/R din 16 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și a Sentinței civile nr. 1337/2010 a Tribunalului Bihor.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 3251C. proc. civ. instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere sub condiția dării unei cauțiuni, însă în speță există două hotărâri judecătorești care au stabilit că se impune anularea deciziei de concediere a contestatorului H.G.
Așa fiind, instanța a constatat că este nefondată cererea de suspendare a Deciziei civile nr. 701/R din 16 martie 2011 a Curții de Apel Oradea și a Sentinței civile nr. 1337/2010 a Tribunalului Bihor, întrucât aspectele invocate privind desființarea postului au fost analizate de către cele două instanțe, inclusiv prin decizia dată de instanța de recurs, aparența dreptului fiind în favoarea intimatului în condițiile în care prin cele două hotărâri judecătorești s-a dispus anularea deciziei de concediere.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, petentul Consiliul Județean Bihor - Direcția Publică de Pază Bihor, indicând dispozițiile art. 304 C. proc. civ., raportat la art. 328 alin. (1) C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a reiterat argumentele prezentate prin cererea de suspendare a executării, respectiv împrejurarea că are convingerea că va fi admisă cererea de revizuire formulată împotriva hotărârii pronunțate în recurs, deoarece dispozitivul nu poate fi pus în executare, iar intimatul H.G. nu poate fi repus în situația anterioară, câtă vreme nu numai că nu există postul care fusese ocupat de el, dar nu mai există nici structura funcțională în care era cuprins acel post.
Recurentul a mai învederat că a depus cauțiunea în cuantumul stabilit de instanță și a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 24 mai 2011 și, pe cale de consecință, suspendarea executării Deciziei civile nr. 701/2011, până la data când se va soluționa cererea de revizuire.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul H.G. a invocat excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 303 alin. (1) și art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate de recurent, înalta Curte reține următoarele:
Conform art. 3021lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat.
Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la hotărârea atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
în speță, nu s-au formulat critici de nelegalitate privind soluția de respingere a cererii de suspendare a executării pronunțată prin încheierea recurată, care să facă posibilă încadrarea în acest text, ci se constată că recurentul și-a exprimat în termeni foarte generali nemulțumirea față de hotărârea pronunțată, reluând susținerile făcute prin cererea de suspendare a executării, fără însă a evoca în mod concret critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate, în sensul textului procedural amintit.
Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii recurate.
Față de cele expuse mai sus, s-a constatat că excepția nulității recursului invocată de intimatul H.G. a fost întemeiată, a fost admisă și, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat nul recursul declarat de petent.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3210/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3208/2012. Civil → |
|---|
