ICCJ. Decizia nr. 3238/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin Decizia civilă nr. 39/ A din 03 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a respins cererea de repunere pe rol, ca nefondată. A respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă SC R.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 1487 din 06 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IlI-a civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă K.F.G.B. LLC.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1487 din 06 octombrie 2010 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, dispunându-se:
- interzicerea producerii, distribuirii, comercializării, oferirii spre vânzare, importului, exportului și oricărui act de folosire în activitatea comercială, precum și retragerea de pe piață a produselor pârâtei - prăjitura sub forma de ursuleț - care reproduc modelul industrial protejat al reclamantei;
- interzicerea producerii, distribuirii, comercializării, oferirii spre vânzare, importului, exportului și a oricărui alt act de folosire în activitatea comercială, pentru produse din clasa 30, precum și retragerea de pe piață a produselor pârâtei ce poartă semne identice sau similare mărcilor reclamantei reprezentând forma, respectiv imaginea unui ursuleț;
- interzicerea actelor de concurență neloială ale pârâtei constând în comercializarea produselor prăjituri în formă de ursuleț, având ambalajul predominant roșu, purtând semne identice sau similare cu modelul industrial și mărcile aparținând reclamantei, și obligarea pârâtei la retragerea de pe piață a produselor;
- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 4301 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut, în esență, că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IlI-a civilă sub nr. 37305/3 din 23 septembrie 2009, reclamanta K.F.G.B. LLC (K.) a chemat în judecată pe pârâta SC R.I. SRL (R.), formulând cererile mai sus menționate.
Reclamanta a arătat în motivare că activitatea companiei sale pe piața românească a produselor de patiserie, biscuiți și dulciuri este bine-cunoscută de consumatori, fiind prezentă în România din anul 1994. Pe plan mondial, reclamanta are renume pe piața relevantă, renume dobândit și în România, printre produsele sale de foarte bună calitate numărându-se și "prăjiturile pufoase umplute cu cremă" de diverse arome, cunoscute ca prăjiturile B., comercializate din noiembrie 2007.
Reclamanta deține: dreptul exclusiv de proprietate intelectuală conferit de înregistrarea internațională a modelului industrial din 8 iunie 2001, având printre țările desemnate și România; dreptul exclusiv conferit de înregistrarea internațională a mărcii tridimensionale din 08 septembrie 1998 (protecție prelungită prin reînnoirea înregistrării până în 08 septembrie 2018), marca fiind protejată pe teritoriul României pentru produsele din clasa 30; cererea publicată de înregistrare a mărcii comunitare figurative din 12 martie 2008, pentru clasa 30; dreptul exclusiv asupra mărcii internaționale figurative din 31 august 2007, protejată pe teritoriul României pentru produsele din clasa 30, protecție valabilă până la data de 31 august 2017.
Societatea pârâtă desfășoară activitate comercială pe aceeași piață a dulciurilor și a produselor de cofetărie/ patiserie din anul 2002, aceasta importând și comercializând pe teritoriul României, printre altele, și produsele oferite consumatorilor drept prăjitură (chec) cu cremă de lapte - "cake with milk cream filling", sub denumirea O.P.
Produsul comercializat de pârâtă este similar cu produsul comercializat de reclamantă, iar în această situație, având în vedere drepturile exclusive de proprietate intelectuală asupra modelului și a mărcilor menționate ce aparțin companiei K., faptele de comercializare a produsului O.P. sunt considerate de reclamantă ca fiind unele ilicite, contrare dispozițiilor legale privind protecția desenelor și modelelor industriale și a mărcilor (fapte de contrafacere), fiind deopotrivă fapte ce intră în sfera actelor de concurență neloială.
Părțile din cauză activează pe piața românească a produselor de patiserie, biscuiți și dulciuri, printre produsele comercializate de aceste societăți aflându-se și prăjiturile în formă de ursuleț, produsele reclamantei având denumirea B., iar ale pârâtei O.P.
Reclamanta a făcut dovada drepturilor sale de proprietate intelectuală, astfel cum au fost invocate în susținerea acțiunii.
Prin concluziile scrise, pârâta a precizat că produsele pe care le comercializează sunt protejate prin marcă figurativă, conform certificatului, având ca țară desemnată și România, pentru clasa 30, în timp ce produsele reclamantei sunt comercializate sub o denumire care nu este protejată, mărcile acesteia fiind figurative și neconținând denumirea B.
Nu s-au reținut apărările susținute de pârâtă avându-se în vedere că în speță sunt aplicabile disp. art. 30 și art. 31 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, care prevăd dreptul exclusiv de exploatare asupra modelului și posibilitatea legală de a interzice actele de contrafacere ale terților, precum și disp. art. 35 din Legea nr. 85/1998 privind mărcile, conform cărora titularul drepturilor exclusive asupra mărcii poate solicita interzicerea actelor de contrafacere săvârșite de către terți.
Totodată, prima instanță a reținut săvârșirea actelor de contrafacere ale pârâtei, dovedite prin aceea că obiectul activității desfășurate de aceasta, respectiv comercializarea prăjiturii O.P. în forma unui ursuleț de culoare galben auriu, având extremitățile de culoare maro brun, încalcă drepturile exclusive ale reclamantei cu privire la modelul său precum și cu privire la mărcile tridimensională și figurativă deținute, așa cum s-a probat cu înscrisurile depuse la dosar la filele 67-97.
Produsul prăjitură O.P. în formă de ursuleț are un aspect exterior foarte asemănător cu aspectul prăjiturii B. în formă de ursuleț al reclamantei. Produsul pârâtei nu produce o impresie vizuală diferită asupra consumatorului, argumentele reclamantei în acest sens fiind pertinente și corecte. Pentru un consumator mediu avizat contează imaginea de ansamblu, ceea ce reține acesta în momentul în care observă un produs care este asemănător și care produce aceeași impresie, în speță forma de ursuleț a produsului K. fiind preluată aproape identic de către pârâtă. Argumentele acesteia, în sensul că pe produsul reclamantei mai sunt și alți ursuleți, astfel încât nu se poate confunda produsul său cu produsul K., nu pot fi reținute atât timp cât anumite părți ale corpului ursulețului K. sunt evidențiate în același fel pe produsul pârâtei (abdomenul ușor bombat, ochii, botul, membrele inferioare și superioare fiind dispuse identic, pe lângă corp, în culori identice, dispuse în mod similar), iar adăugarea unor "pete" de culoare maron-brun pe anumite părți ale corpului ursulețului nu este de natură să producă o impresie vizuală globală diferită. Consumatorul reține imaginea imperfectă a mărcilor, respectiv a ambalajelor, astfel că, în situația când are în față o imagine foarte similară pe un produs (de exemplu pe un ambalaj un ursuleț pe fond roșu, având în planul secund o pajiște verde), va considera că produsele astfel ambalate au aceeași origine comercială, că provin de la același producător sau că există o strânsă legătură între producători. De asemenea, se creează și posibilitatea unei substituții involuntare în mintea consumatorului mediu a produselor reclamantei, identificate pe baza percepției de ansamblu asupra ambalajului, cu acelea ale pârâtei, existând posibilitatea convingerii că fac parte dintr-o nouă gamă a aceluiași produs aparținând reclamantei. Astfel, se creează impresia unei origini comune a produselor sau a unei legături comerciale între pârâtă și reclamantă.
Potrivit celor expuse mai înainte, rezultă că s-au dovedit similaritatea între semnele folosite de părțile din cauză, identitatea dintre produsele acestora, precum și riscul de confuzie între ele, contrar susținerilor pârâtei care a încercat să argumenteze că acesta este exclus.
A mai reținut prima instanță că riscul de confuzie este determinat și de caracterul distinctiv intrinsec al mărcilor reclamantei, raportat la produsele protejate și la publicul consumator, deoarece mărcile care reprezintă ursulețul galben-auriu cu extremitățile maron-brun nu reflectă calitățile produsului și nu sugerează vreuna din caracteristicile acestuia.
Susținerea pârâtei în sensul că nu a făcut decât să folosească propria marcă pentru produsele comercializate pe teritoriul României și, deci, nu a săvârșit acte de contrafacere, a fost apreciată ca nefondată, avându-se în vedere că pârâta nu poate opune marca sa figurativă înregistrată internațional pe teritoriul României, reclamanta făcând dovada că marca pârâtei este refuzată provizoriu total de la protecție pe teritoriul anumitor state (Marea Britanie, Cipru, Germania etc), inclusiv România - conform extrasului de la filele nr. 147-149.
S-a reținut și incidența în cauză a dispozițiilor privind concurența neloială, conform Legii 11/1991 modificată, având în vedere faptul că reclamanta folosește în mod legitim un ambalaj pentru produsele sale, care este reprodus aproape în întregime de către pârâtă pe produsele proprii, produsele din cauză fiind identice, iar folosirea de către pârâtă a unui ambalaj aproape identic este de natură a crea confuzie, lăsând impresia unei legături comerciale între marca/ modelul/ ambalajul comerciantului și terțul concurent.
Pe ambalajul folosit de pârâtă se pot observa semnele distinctive de pe ambalajul reclamantei, folosite mai înainte de aceasta pe piață, unde au o poziție concurențială, fiind de reținut și identitatea produselor comercializate prin intermediul acelorași rețele de distribuție, în aceleași magazine, expuse în cadrul acelorași raioane de biscuiți, dulciuri, produse de cofetărie/patiserie, produsele fiind situate de regulă unele lângă celelalte.
Elementul dominant al ambalajului este ursulețul, imaginea sa bucurându-se de protecția specifică prin înregistrarea ca marcă figurativă, situat aproximativ în centrul ansamblului de imagini, sub denumirea produsului. In mod similar, ambalajul pârâtei conține ca element dominant un "ursuleț", în aceleași culori (galben - auriu cu maron-brun la extremități) ca și al reclamantei, situat central, sub denumirea produsului pârâtei. Ursulețul este prezentat pe o pajiște de culoare verde-crud, cu detalii florale, în ambele cazuri, astfel că imaginea de ansamblu a ambalajului în fiecare caz în parte este percepută de privirea consumatorului, ca fiind de culoare predominat roșie, alternând cu galbenul-auriu și maronul-brun al "ursulețului" și cu verdele "pajiștii". în această combinație de culori, nuanțele în care sunt colorate elementele verbale sau alte elemente de detaliu sunt nesemnificative, scăpând atenției medii a consumatorului. Similaritatea cromatică este evidentă, completând similaritățile elementelor figurative dominante și dintre elementele figurative reprezentând "pajiștea".
Denumirea produsului reclamantei este dispusă în ansamblul imaginilor de pe ambalajul produsului B., central, în partea superioară, alături de un alt element verbal situat în partea de sus, stânga (LU).
Ambalajul produselor comercializate de pârâtă dezvăluie publicului denumirea produsului, situată în același loc central, în partea superioară. In mod similar, în stânga sus, un alt element verbal este alăturat denumirii produsului pârâtei.
Tribunalul a mai reținut similaritatea conceptuală a ambalajelor, pârâta preluând elementele ce compun ambalajul reclamantei în aceeași dispunere și păstrând culorile, aceste aspecte contribuind la crearea în percepția publicului a unei confuzii între mărcile reclamantei și produsele pârâtei.
împotriva acestei sentințe a declarat apel, nemotivat, pârâta, asupra căruia instanța de apel a reținut următoarele.
1. După reținerea cauzei spre soluționare, apelanta a solicitat prin cerere depusă prin serviciul de registratură al instanțe repunerea pe rol a cauzei, apreciată de Curte ca neîntemeiată.
în etapa judecării apelului, după respingerea ca neîntemeiată a cererii de amânare pentru angajarea unui apărător formulată de către reprezentantul apelantei, instanța a declarat închise dezbaterile și a acordat părților cuvântul în susținerea concluziilor asupra fondului cererii de apel.
Dincolo de faptul că apelanta nu este îndreptățită, din perspectiva dispozițiilor art. 151 C. proc. civ., să solicite reluarea cursului judecății (prin repunerea pe rol), solicitarea sa de repunere a cauzei pe rol are ca argument necesitatea acordării unui termen ulterior spre a avea posibilitatea angajării unui avocat, în condițiile în care o cerere cu acest obiect a fost apreciată neîntemeiată de instanța de apel în ședința publică din data de 20 ianuarie 2010, când s-a dat eficiență dreptului conferit prin art. 156 alin. (2) C. proc. civ., dispunându-se amânarea pronunțării pentru un interval de timp menit a asigura părții posibilitatea de a consulta un avocat și a depune în scris concluziile asupra pricinii reținute spre soluționare.
2. Prima instanță a conchis în mod just că produsul pârâtei apelante este identic cu cel pentru care reclamanta a dobândit dreptul exclusiv de utilizare și că există o puternică similaritate între elementele ce constituie produsul de patiserie reclamat și însemnele aplicate pe ambalajul în care se comercializează pe de o parte și modelul industrial și mărcile înregistrate de reclamantă pe de altă parte.
Diferențele evocate de pârâta apelantă ca existând între produsul pe care îl comercializează și mărcile, respectiv modelul industrial înregistrate de reclamantă în condițiile legilor speciale ce guvernează aceste materii, sunt unele care privesc detalii nesemnificative ale produselor și care nu sunt de natură a schimba aspectul de ansamblu și, implicit, percepția lor de către un consumator mediu, rezonabil de atent și de informat.
Fără temei s-a apărat pârâta-apelantă invocând protecția legală pentru produsul O.P. (prăjitură cu cremă, în formă de ursuleț) pe care îl comercializează pe piața din România, în considerarea cererii de înregistrare a mărcii internaționale ce a fost depusă la data de 12 octombrie 2009 de o societate comercială de naționalitate turcă (ce este terț față de litigiul dedus judecății) cu țară desemnată România, atâta vreme cât nu numai că nu a probat vreun drept propriu legat de demersurile de înregistrare menționate, dar înregistrarea astfel solicitată a primit aviz de refuz din partea autorității căreia îi revine competența a o analiza și admite pentru România.
Or, protecția conferită de legislația specială ce guvernează materia mărcilor internaționale se adresează, potrivit exigențelor art. 36 raportat la art. 29 și art. 64-65 din Legea nr. 84/1998, exclusiv persoanelor în al căror patrimoniu se regăsește dreptul asupra unei/unor mărci înregistrate, în condițiile legii, cu desemnare expresă pentru România.
Cât privește ambalajul reținut de instanța fondului ca fiind cel în care s-a comercializat de către pârâta-apelantă, în România, produsul de patiserie în formă de ursuleț, în raport de care s-a analizat capătul de cerere având ca obiect concurența neloială reclamată prin cererea de chemare în judecată, Curtea a constatat că existența lui (din perspectiva culorilor folosite și a elementelor grafice pe care le conține) a fost dovedită în mod neechivoc prin înscrisurile ce au fost depuse la filele 94-97 din dosarul de fond, chiar descrierea făcută acestuia de pârâtă, prin întâmpinare, fiind concordantă cu ambalajul astfel depus.
De altfel, raportat la cuprinsul cererii de chemare în judecată și la principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța fondului era ținută a analiza deopotrivă susținerile reclamantei referitoare la încălcarea drepturilor prin utilizarea menționatului ambalaj, precum și apărările pârâtei, care a pretins că este îndreptățită să comercializeze produsul de patiserie O.P. în baza înregistrării internaționale a mărcii din 12 octombrie 2009.
Reclamanta nu a pretins vreo atingere adusă de pârâta-apelantă dreptului asupra denumirii B., așa încât deosebirile semnalate de pârâta apelantă între această denumire și cea sub care ea își desface în concret prăjitura în formă de ursuleț nu pot avea vreo relevanță în analiza pretențiilor deduse judecății.
Prima instanță nu a reținut existenta actelor de concurentă neloială din partea pârâtei exclusiv în considerarea împrejurării că produsele acesteia se comercializează prin aceleași rețele de distribuție, în aceleași tip de magazine, raioane cu cele ale reclamantei, însă această împrejurare este deplin relevantă în contextul raporturilor juridice complexe existente între părțile aflate în proces, în condițiile în care acestea activează pe aceeași piață, cu produse concurente, astfel că avantajele pe care reclamanta le-a dobândit, în mod licit, prin comerțul desfășurat se află la adăpostul protecției conferite de Legea nr. 11/1991 în raport de orice alt comerciant ce tinde a-1 lipsi de aceste avantaje prin mijloace nelicite (cum este faptul de a face comerț cu produse ce pot fi confundate sau asociate cu cele deja cunoscute ca fiind comercializate de reclamantă).
Deși pârâta-apelantă a susținut, în apărare, că se bucură de o cunoaștere mai largă decât reclamanta-intimată și că deține "un brand de marcă pe piața dulciurilor din România", nu a produs dovezi care să ateste o atare situație de fapt, astfel cum era ținută a proceda potrivit exigențelor art. 1169 C. civ. coroborat cu art. 129 alin. (1) teza finală C. proc. civ. Ca atare, nu se poate reține împrejurarea că activitatea pârâtei apelante de comercializare a prăjiturii O.P., pe al cărei ambalaj este reprodus un ursuleț ce produce o impresie vizuală puternic similară mărcilor și modelului industrial înregistrate de reclamantă, ar fi anterioară intrării pe piață a produselor pe care reclamanta le-a comercializat uzând de calitatea de titular al drepturilor de proprietate industrială menționate și a dobândit beneficiul protecției reglementate prin art. 1-2 din Legea nr. 11/1991.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC R.I. SRL, criticând-o pentru următoarele motive:
I. Instanța de apel nu a aplicat în cauză dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ, art. 6,art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. (3) din Constituție, atunci când a respins cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de apelantă la termenul din 20 ianuarie 2011, precum și cererea de repunere pe rol a cauzei.
1. La primul și singurul termen apelanta a depus la dosar o cerere temeinic motivată prin care solicita acordarea unui nou termen de judecată, în care a arătat că a primit citația înaintea sărbătorilor de iarnă, când este o perioadă dificilă să se angajeze un avocat, și că administratorul societății a fost obligat să plece de urgență în Turcia în urma unei probleme de sănătate foarte serioasă a fiului său.
Cu toate acestea, instanța a considerat că cererea nu este temeinic motivată.
Amânarea pronunțării invocate atât de instanța de apel cât și de intimată prin concluziile scrise nu reprezintă o aplicare corectă a principiului respectării dreptului la apărare, care implica susținerea cauzei de o persoană specializată, propunerea de probe, dezbaterea contradictorie etc, așa cum este stabilit de art. 6 din C.E.D.O.
Așa cum a statuat jurisprudența Curții Europene (Hotărârea Artico contra Italiei din 13 mai 1980, nr. 37, paragraful 33, pag. 16) dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție include, între altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice și iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales in sarcina instanței de control judiciar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea Perez contra Franței, cererea nr. 27287/1999, paragraf 80, Hotărârea Vander Hurk contra Olandei din 19 aprilie 1994, seria A, p. 19, paragraf 59).
Jurisprudența C.E.D.O. apreciază că un proces echitabil presupune că o instanță internă trebuie să examineze, în mod real, probele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Hotărârea Helle contra Finlandei din 19 decembrie 1997, paragraful 60).
Complexitatea cauzei impunea aplicarea de către instanță cu eficiență a principiului contradictorialității în procesul civil. Instanța de apel s-a grăbit să judece cauza la primul și singurul termen și s-a prevalat de dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ, judecând doar prin prisma aspectelor invocate în fața primei instanțe, încălcând dreptul la un recurs efectiv, așa cum este prevăzut de art. 13 din C.E.D.O.
2. Mai mult, dispozițiile art. 287 alin. (2) C. proc. civ. statuează că motivarea apelului se poate face până la prima zi de înfățișare. Or, termenul din 20 ianuarie 2011 nu poate fi considerat prima zi de înfățișare potrivit art. 134 C. proc. civ față de cererea de angajare a unui apărător. Respingând cererea și judecând prin prisma art. 292 C. civ. instanța de apel a decăzut practic apelanta din dreptul său de a motiva apelul.
II. în ceea ce privește fondul litigiului, se critică reținerea în cauză a dispozițiilor art. 30 și art. 31 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, ale art. 35 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile precum și ale art. 1,art. 2,art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind concurența neloială.
1. Instanța de apel a greșit atunci când a făcut aplicarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 85/1998 și a considerat că produsul O.P. reprezintă o contrafacerea a mărcilor prezentate de reclamantă pentru produsul B.
- ambalajul prezentat de reclamantă nu coincide cu cel care există pe piața românească;
Din expertiza extrajudiciară depusă de pârâtă la filele 100-114 (dosar fond) rezultă că expertul a descris un cu totul alt ambalaj decât cel depus spre exemplificare de reclamantă la filele 94-97 (dosar fond) ca reprezentând ambalajul în care produsul O.P. este comercializat. Prin urmare, reclamanta solicită iar instanțele încuviințează retragerea de pe piață, interzicerea comercializării, importul, exportul etc. a unui produs care nu există pe piața românească în forma și ambalajul descris de reclamantă.
- ambele produse se vând în ambalaje, iar așa-zisul risc de confuzie poate fi analizat doar cu referire la acestea.
Niciunul dintre ambalajele în discuție nu beneficiază de vreo protecție prin desen sau marcă figurativă care să conțină desenul în ansamblul lui.
- Art. 7 lit. g) din Legea nr. 8/1996 precizează că obiect al dreptului de autor pot fi operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice.
în acest caz se discută de un desen, iar în aceste condiții, pârâta are posibilitatea legală de a comercializa produsul O.P. în ambalajul descris întrucât nu încalcă dreptul la marcă a vreunui competitor.
- produsul și ambalajul O.P. sunt total diferite de cele comercializate de reclamantă, care a lansat pe piață cel puțin două variante ale produsului B., subliniindu-se elementele care susțin această apărare.
La o comparare a produselor, acestea produc o impresie globală diferită, deoarece ele diferă din punct de vedere al concepției desenului (cromatica ambalajului fiind diferită, cu culori fundamentale roșu, galben, albastru, verde), elementelor grafice utilizate, al peisajului, al numărului de ursuleți și al rasei ursului. Asocierea imaginilor multiple este complet diferită și, ca urmare; impresia globală asupra publicul avizat, rezonabil atent și informat 1 este diferită.
Datorită tuturor diferențelor subliniate, impresia globală asupra publicului avizat, rezonabil de atent si informat pe care produsul comercializat de recurentă o produce este diferită.
Așa cum demonstrează înscrisurile pe care le-a depus la filele 36, 37, 66-74, 76, 79-81, 92 (dosar fond), produsul B. are ca public țintă mamele cu vârste cuprinse între 25-40 ani, care locuiesc în mediul urban. Este de notorietate faptul că atunci când cumpără produse alimentare pentru copiii lor, părinții sunt extrem de atenți și cu atât mai mult publicul țintă - mamele tinere, cu un nivel cel puțin mediu de percepție, bine informate. Nici copiii care însoțesc deseori; părinții la cumpărături si nici adulții nu pot fi induși în eroare și nu pot face confuzie în alegerea produselor, deoarece asocierea de imagini multiple care formează memoria vizuală este complet diferită în cazul celor două produse.
în ceea ce privește marca X.
în analiza riscului de confuzie a două mărci, acestea trebuie apreciate global ținând cont de toți factorii pertinenți în speță. Această apreciere globală, în ceea ce privește similitudinea vizuală, auditivă sau conceptuală ale mărcilor în cauză, trebuie fondată pe impresia de ansamblu produsă de către mărci, a elementelor distinctive și dominante ale acestora.
Consumatorul mediu al produselor este normal informat și rezonabil atent si avizat, iar cele două ambalaje, în afara elementelor grafice, conțin și două semne verbale L.U. si B., respectiv O. și O.P.
Sunt doi factori esențiali care atrag atenția publicului asupra acestor două produse, de o parte elementul figurativ, desenul ambalajului și pe de altă parte denumirile, impresia vizuală care este asociată în mod automat părții verbale.
Marca reprezentată pe ambalaj și-a câștigat distinctivitatea fiind asociată cuvântului B. și nu independent de acesta. Atunci când un consumator mediu, care este normal informat, atent și avizat se va duce să cumpere un produs de tipul prăjitură umplută cu cremă, de ciocolată, fructe sau lapte, și care să aibă 3 ursuleți sau un ursuleț, automat în minte îi va veni cuvântul B., deoarece acesta încearcă să traducă sau să califice elementul figurativ pe care îl percepe într-un cuvânt din limbajul curent.
Mijloacele verbale prin intermediul cărora consumatorul se poate referi la ele sunt B. și L.U. spre deosebire de S., O. și O.P. B. ocupă jumătate din desenul ambalajului în timp ce O. și O.P. jumătate din treimea superioară 1/6, iar în cazul de față este astfel imposibil să se facă confuzie între părțile verbale.
în ceea ce privește desenele, acestea sunt complet diferite, peisajele fiind total diferite, reprezentând zone geografice (Europa, America de Nord vs. Asia China, Vietnam România), climatice (temperat continentală vs. subtropicală) și culturale diferite.
Cele două desene, din punct de vedere conceptual, au un singur element similar, un "ursuleț". Dar ursuleții sunt reprezentați diferit în desen atât ca număr cât și ca prezentare grafică, așa cum s-a subliniat în redarea diferențierilor - doi ursuleți în costum de marinar, iar unul ca un ursuleț de pluș, rasa urs brun, umanizat pentru produsul B. și un ursuleț rasa P. pentru O.P.
Cele două rase de ursuleți fac parte din subclase diferite în cadrul Clasificării de la Viena, 3.1.14 respectiv 3.1.15.
Această unică similitudine conceptuală nu poate crea un risc de confuzie în cadrul publicului consumator.
Având în vedere toate cele de mai sus, chiar dacă produsele B. și O.P. sunt prăjituri cu umplutură, chiar dacă reprezintă generic un ursuleț, mărcile verbale asociate lor sunt total diferite, desenele ambalajelor sunt diferite, produsele au forme diferite reprezentând rase de urși diferite, în subclasa Viena diferită, iar produsul O.P. nu aduce atingere produselor B., nu există riscul de confuzie incluzând riscul de asociere.
2. Instanța de apel a greșit atunci când a considerat; incidente în cauză dispozițiile art. 30 și art. 31 din Legea nr. 129/1992.
în examinarea desenelor și modelelor se iau în considerare diferențele, iar produsul O.P. nu reproduce modelul, nu-l contraface, nu aduce atingere dreptului titularului asupra acestuia.
La o analiză comparativă a diferențelor dintre cele două produse, riscul de confuzie este exclus așa cum s-a demonstrat anterior.
Din examinarea modelului vs. O.P. rezultă și că primul are culoarea maro deschis cu maron roșcat, iar cel de-al doilea galben cu maron închis.
Clasificarea de la Viena alocă o clasificare diferită a urșilor în funcție de rasă, astfel acordă 3.1.14 pentru urși koala, wombats (marsupiale australiene) și 3.1.15 pentru panda.
O caracteristică a urșilor panda este aceea că urechile, ochii, botul membrele superioare și inferioare sunt negre. Petele de la ochi sunt ovale si axele lor formează un unghi ascuțit cu vârful in sus.
Produsul B. din punct de vedere vizual are culori diferite față de marca comunitară reprezentată pe ambalaj și desenul înregistrate.
în timp ce produsul O.P. arată la fel ca și imaginea de pe ambalaj și în același timp se poate observa asemănarea izbitoare cu un urs adevărat P., produsul B. este diferit de reprezentarea grafică, a mărcii și desenului.
Se observă ca ușurință că ursulețul O.P. este un ursuleț panda (ursul cu ochelari negri sau ursul de bambus). Cei doi ursuleți sunt de rase diferite, proporțiile în reprezentare sunt diferite, culorile diferite, impresia globală produsă asupra publicului avizat, rezonabil atent și informat este diferită.
3. Instanța de apel a greșit atunci când a considerat că sunt aplicabile în speță pozițiile Legii nr. 11/1991 privind concurența neloială, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1, 2 și 5 din același act normativ.
Având în vedere cele expuse mai sus, recurenta nu a săvârșit acte de concurență neloială față de reclamantă, deoarece produsul său nu imită produse aparținând reclamantei, nu arată mențiuni false și/ sau vreun însemn identic sau similar cu al altui competitor.
Mai mult, intimata nu a demonstrat, așa cum obligă dispozițiile art. 1193 C. civ., că recurenta comercializează produsul prin aceleași rețele de distribuție, în aceleași magazine, hipermarketuri etc, astfel încât așezarea pe aceleași rafturi ori în aceleași raioane a produsului O.P. cu produsul B. să creeze prejudicii intimatei.
Produsul O.P. nu este și nu a fost comercializat în hipermarketuri, ori prin aceleași rețele de distribuție ca și produsul B. și, prin urmare, contrar celor susținute de intimata-reclamantă precum și de instanțe, nu a fost "așezat în același tip de magazine sau raioane" astfel încât să fie îndeplinite condițiile concurenței neloiale.
De altfel, până în prezent prejudicierea societății K. nu a fost probată în niciun mod, dimpotrivă la dosarul de fond existând înscrisuri din care rezultă o creștere a vânzărilor și nicidecum o diminuare a acestora.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a detaliat argumentele pentru care se susține legalitatea deciziei de apel. în ceea ce privește motivul vizând nelegalitatea, se mai arată și că prin acesta se tinde la reanalizarea situației de fapt și a probatoriului administrat - ambalaj diferit, produs diferit, cromatică diferită etc, ceea ce constituie un control de netemeinicie, inadmisibil în recurs.
Analizând recursul formulat, înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
I. Din interpretarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că articolul 13 se aplică ori de câte ori se invocă încălcarea unui drept recunoscut și protejat prin Convenție. Atunci când acest drept are caracter civil se aplică art. 6 din Convenție, deoarece acesta oferă cele mai largi garanții.
Potrivit art. 156 C. proc. civ., instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată (1), iar când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
în ceea ce privește respingerea cererii de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, formulată pentru primul termen de judecată din 20 ianuarie 2011, aceasta a fost justificată pe lipsa temeiniciei motivării, cu respectarea normei procedurale incidente; s-a mai arătat în motivarea măsurii că apelanta este inițiatoarea demersului judiciar al apelului, a depus cererea de apel la 3 decembrie 2010, a primit citația la 23 decembrie 2010, fiind astfel respectat termenul procedural pentru pregătirea apărării.
Modul de apreciere a temeiniciei motivării cererii de amânare nu poate fi cenzurat de instanța de recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.
în cauză s-a și amânat pronunțarea de două ori, asigurându-se toate condițiile pentru ca partea să-și facă apărările corespunzătoare dreptului la apărare.
Complexitatea cauzei, invocată de către recurenta pârâtă, nu constituie un criteriu de aplicare a dispozițiilor procedurale susmenționate.
Curtea Constituțională a subliniat în mod constant în propria jurisprudență că dispozițiile art. 156 C. proc. civ. nu constituie o îngrădire a accesului la justiție, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia și al împiedicării înfăptuirii justiției. Totodată, facultatea instituită pentru judecător, de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare, caz în care se va amâna pronunțarea, la cererea părții, pentru depunerea de concluzii scrise, sau de a acorda un singur termen în acest scop, implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiție.
în condițiile în care apelul nu a fost motivat, instanța a fost ținută de dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., analizând cererea de apel numai din perspectiva celor invocate la prima instanță. Nu se pune astfel problema încălcării principiului contradictorialității, nefiind puse în discuție aspecte noi decât cele din fața primei instanțe, iar apelanta putea să-și facă apărările în cunoștință de cauză, inclusiv față de concluziile părții adverse, prin obținerea unei copii de pe încheiere, potrivit art. 148 C. proc. civ.
încălcarea dreptului la un proces echitabil, din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-ar fi putut pune în ipotezele în care în mod arbitrar, tară nicio justificare, instanța ar fi respins cererea pentru lipsă de apărare, n-ar fi asigurat egalitatea; armelor prin acordarea unui tratament favorabil, în situație identică, părții adverse sau n-ar fi asigurat apărarea dacă aceasta ar fi fost obligatorie sau se impunea o asistență gratuită.
în ceea ce privește neconformitatea dispozițiilor procedurale, astfel cum sunt reglementate în dreptul intern, cu dreptul la proces echitabil, în lumina Convenției Europene, recurenta pârâtă nu a prezentat argumente.
Jurisprudența Curții Europene indicată în susținerea recursului vizează o altă latură a dreptului la un proces echitabil și anume motivarea hotărârilor, respectiv modul de analizare a apărărilor formulate.
II. Art. 287 alin. (2) C. proc. civ. prevede că motivarea apelului se poate face până la prima zi de înfățișare, în vreme ce art. 134 C. proc. civ. definește prima zi de înfățișare ca fiind aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
în condițiile în care, pentru argumentele arătate mai sus, s-au respectat dispoziție incidente în respingerea cererii pentru lipsă de apărare, termenul respectiv constituie prima zi de înfățișare, în sensul dispozițiilor menționate.
III. în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, ceea ce face să nu fie fondat nici cel de-al doilea motiv de recurs.
1. Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 85/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
a. Sub un prim aspect se invocă faptul că ambalajul prezentat de reclamantă nu coincide cu cel care există pe piața românească, cu referire la probele apreciate relevante sub acest aspect.
în ceea ce privește ambalajul reținut de prima instanță ca fiind cel în care s-a comercializat de către pârâta-apelantă în România produsul de patiserie în formă de ursuleț, Curtea a constatat că existența lui (din perspectiva culorilor folosite și a elementelor grafice pe care le conține) a fost dovedită în mod neechivoc prin înscrisurile ce au fost depuse la filele 94-97 din dosarul de fond, chiar descrierea făcută acestuia de pârâtă, prin întâmpinare, fiind concordantă cu ambalajul astfel depus.
în aceste condiții, critica de recurs tinde la reaprecierea probelor administrate și vizează netemeinicia deciziei de apel, aspect ce nu pot fi valorificat în fața instanței de recurs, nefiind permis de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
b. Sub aspectul inexistenței riscului de confuzie care ar putea fi generat de ambalajele în care se vând produsele, se arată că niciunul dintre ambalajele în discuție nu beneficiază de vreo protecție prin desen sau marcă figurativă care să conțină desenul în ansamblul lui.
Această apărare este nerelevantă atât timp cât reclamanta intimată se prevalează de drepturile conferite de mărci și de un: model industrial, semnele protejate astfel regăsindu-se pe ambalaje, fără a avea pretenția unei protecții integrale a ansamblului elementelor de pe acestea.
c. Se invocă în susținerea acestei critici și art. 7 lit. g) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor, care protejează ca obiect al dreptului de autor și operele de artă grafică sau plastică, printre care ?i desene, sus?inându-se că în acest caz se discută de un desen aplicat unor produse și nu de încălcarea unei mărci.
Această critică excede cadrul procesual al litigiului de față, deoarece reclamanta intimată nu își susține pretențiile pe legea dreptului de autor și drepturile conferite de un astfel de drept, ci pe legea mărcilor, respectiv a desenelor și modelelor industriale.
d. în cauză nu este contestată similaritatea dintre semne, pârâta recurentă tinzând prin apărările făcute la înlăturarea riscului de confuzie, incluzând și riscul de asociere, cerință impusă de dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, pe care este întemeiată acțiunea în contrafacere de către reclamanta intimată.
Pentru evidențierea diferențierilor, astfel cum sunt redate în susținerea recursului, identice cu cele din raportul de expertiză extrajudiciară depus în dosarul de recurs, s-au avut în vedere în mod evident ambalajele în care se vând produsele de către ambele părți.
în susținerea acțiunii, reclamanta intimată s-a prevalat de drepturile pe care le deține prin înregistrarea unor mărci și a unui model industrial, iar analiza contrafacerii trebuie să se limiteze la protecția conferită de marcă, aceasta fiind cea protejată prin art. 35 din Legea nr. 84/1998.
Astfel, potrivit textului legal menționat, înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii, iar titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă (alin. (1) și alin. (2) lit. b)).
Diferențele sunt evidențiate de către pârâta recurentă cu referire la un ambalaj pe care îl utilizează și care reproduce marca ce s-a solicitat a fi înregistrată în România de S.C.G.S.V.T.A.S., societate cu sediul în Turcia - aspect reținut în analiza comparației și prin raportul de expertiză invocat în susținere de către pârâta-recurentă.
După cum s-a reținut în cauză, cu privire la această marcă, înregistrată internațional sub nr. 1019141, identică cu semnul de pe ambalajul de care se folosește pârâta recurentă, O.S.I.M. a emis un refuz provizoriu la înregistrare, în urma opoziției formulate de reclamanta-intimată, notificat la data de 5 mai 2010, justificat pe dispozițiile art. 6 lit. c) și art. 48 lit. e) din Legea nr. 84/1998 și mărcile, respectiv modelul industrial anterioare deținute de aceasta din urmă - refuz confirmat și prin raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar de către recurenta-pârâtă.
Potrivit art. 6 lit. c) din lege, o marcă este refuzată la înregistrare dacă este similară cu o marcă anterioară și este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare, dacă există un risc de confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere cu marca anterioară.
Acest motiv de refuz al înregistrării mărcii constituie parte din motivul de formulare a unei acțiuni în contrafacere, respectiv cel reglementat de art. 35 alin. (2) lit. b) din lege, al cărui conținut a fost redat mai sus.
în condițiile în care s-a primit refuz de înregistrare în România pentru un semn, cu referire la art. 6 lit. c) din lege, pârâta recurentă nu poate justifica utilizarea acestuia, care nu a fost permis pe teritoriul României tocmai pentru similaritatea cu mărcile deținute de reclamantă si riscul de confuzie, incluzând ?i riscul de asociere.
în urma refuzului de înregistrare, pentru înlăturarea acestuia, trebuia să se urmeze de titularul mărcii înregistrate internațional procedura de contestare prevăzută de lege, respectiv art. 25 și 80, în forma în vigoare la data respectivă - așa cum se prevede în Aranjamentul de la Madrid, art. 5 alin. 3 teza finală.
Practic, în acest dosar se tinde la a se înlătura această cerință a normei legale, cu schimbarea solicitantului-societate turcească/pârâta recurentă, deși semnul sub care își comercializează produsul în discuție aceasta din urmă nu poate dobândi protecție în România, tocmai pentru motive care se analizează atât la înregistrarea mărcii cât și în cazul contrafacerii.
în condițiile în care semnul utilizat de pârâta recurentă, astfel cum este acesta detaliat și în cererea de recurs, este identic cu marca internațională refuzată la înregistrare în România, fără ca refuzul să fie infirmat, nu se poate justifica legalitatea utilizării în activitatea sa comercială și neîncălcarea astfel a drepturilor conferite reclamantei intimate de mărcile pe care le deține .
Mai mult, prin concluziile scrise formulate în fața primei instanțe, pârâta recurentă a invocat chiar faptul că comercializează produsele sub marca figurativă protejată prin certificatul de marcă internațională nr. 1019141, având România drept țară desemnată, deși acest lucru nu corespunde realității, după cum s-a și reținut în cauză.
în aceste condiții este inutilă analiza solicitată de către pârâta recurentă din perspectiva dispozițiilor art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
2. în ceea ce privește motivul vizând aplicarea Legii nr. 129/1992 privind modelele și desenele industriale, se va confirma decizia de apel, în considerarea acelorași argumente reținute mai sus.
Unul dintre motivele pentru care s-a refuzat înregistrarea mărcii internaționale face trimitere la art. 48 lit. e) din Legea nr. 84/1998, în vigoare la data respectivă, care se referă la ipoteza în care "înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicație geografică protejată, un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate industrială protejat ori cu privire la un drept de autor".
în contextul Legii nr. 129/1992, se face referire la diferențele față de modelul protejat pe numele reclamantei intimate, deși în urma refuzului de înregistrare, pentru înlăturarea acestuia, trebuia să se urmeze aceeași procedură de contestare prevăzută de lege, astfel cum s-a arătat mai sus.
La fel ca în precedent, în cauză se tinde a se înlătura această cerință a normei legale, la care nu a apelat titularul mărcii înregistrată internațional, care ar intra astfel pe piața românească printr-un utilizator local, respectiv pârâta recurentă.
3. Este nefondată și ultima critică de nelegalitate, vizând aplicarea dispozițiilor Legii nr. 11/1991 privind concurența neloială, respectiv art. 1, 2 și 5 din același act normativ.
Potrivit art. 1 din lege, comercianții sunt obligați să își exercite activitatea cu bună-credință, potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale, în vreme ce art. 2 prevede că, în sensul acestei legi, constituie concurență neloială orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii, iar art. 5 reglementează regimul infracțiunilor în materie.
în raport de cele reținute mai sus privind legalitatea utilizării semnelor în discuție de către pârât recurentă, aspecte la care se raportează aceasta în susținerea criticii, în mod corect s-a reținut în cauză încălcarea dispozițiilor legale incidente.
După cum în mod corect a constatat instanța de apel, nu s-a reținut existența actelor de concurență neloială din partea pârâtei exclusiv în considerarea împrejurării că produsele acesteia se comercializează prin aceleași rețele de distribuție, în aceleași tip de magazine, raioane cu cele ale reclamantei, fiind deosebit de relevante raporturilor juridice complexe existente între părțile aflate în proces, în condițiile în care acestea activează pe aceeași piață, cu produse concurente, astfel că avantajele pe care reclamanta le-a dobândit, în mod licit, prin comerțul desfășurat sunt protejate de Legea nr. 11/1991 în raport de orice alt comerciant ce tinde a-l lipsi de aceste avantaje prin mijloace nelicite (cum este faptul de a face comerț cu produse ce pot fi confundate sau asociate cu cele deja cunoscute ca fiind comercializate de reclamantă - după cum rezultă din poziția O.S.I.M.).
Pe de altă parte, legea sancționează orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii, iar existența unui prejudiciu este confirmată prin refuzul OSIM de înregistrare a mărcii internaționale, semn sub care îți desfășoară activitatea pârâta-recurentă.
în considerarea acestor argumente care susțin caracterul nefondat al recursului, din perspectiva motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună în consecință.
Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ, recurenta pârâtă a fost obligată la plata sumei de 2966 euro (echivalent în lei la data plății) către intimata reclamantă K.F.G.B. LLC, reprezentând cheltuieli de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2735/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3257/2012. Civil → |
|---|
