ICCJ. Decizia nr. 2733/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 20 octombrie 2009, reclamanta Comuna Comandău a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA Brașov prin lichidator judiciar C.S.P.R.L. Bacău, a se constata că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate privată asupra terenului înscris în C.F. Păpăuți, și întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului menționat, pe numele Comunei Comandău.
Prin sentința civilă nr. 1789 din 3 decembrie 2010, Tribunalul Covasna a admis cererea formulată de reclamantă; a admis în parte cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtă în contradictoriu cu reclamanta; a constatat că Comuna Comandău, în temeiul art. art. 4 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 834/1991, modificat prin H.G. nr. 468/1998, a dobândit dreptul de proprietate privată asupra terenului înscris în CF Păpăuți, teren în suprafață de 298.202 mp; a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra terenului sus-menționat pe numele reclamantei Comuna Comandău;.a constatat că SC B. SA este succesoarea legală a I.P.E.I.L. Brașov; a respins restul pretențiilor; a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 39.114 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că denumirea proprietarului tabular de sub B1 este întreprinderea de stat pentru exploatarea și industrializarea lemnului din Brașov, persoană juridica ce a luat naștere în anul 1948, înființată fiind de Ministerul Silviculturii și Industriei Lemnului.
în anul 1953 a avut loc o primă modificare a denumirii acestei persoane juridice, aceasta devenind întreprinderea forestiera de exploatare si transport Brașov.
în aplicarea Legii nr. 15/1990, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 34 din 14 ianuarie 1991, prin care, printre altele, a înființat și Regia Autonomă V. Brașov, care încorpora, potrivit Anexei 2 b pct. 4 și I.F.E.T. Brașov, iar în art. 1 alin. (2) din acest H.G. se arată expres că regiile autonome înființate pe baza acestui act normativ se organizează și funcționează în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990.
Această reorganizare a ținut până în anul 1994, când în urma H.G. nr. 15/1994 Regia autonomă V. Brașov a fost transformată în societate comercială pe acțiuni sub denumirea actuală SC B. SA Brașov.
Prin urmare, instanța de fond a admis în parte cererea reconvențională și a constatat că pârâta SC B. SA este succesoarea legală a I.P.E.I.L. Brașov.
Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că, fiind o societate comercială cu capital integral de stat, SC B. SA Brașov, în mod obligatoriu deveneau aplicabile prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991, care arată că "Terenurile aflate în patrimonial societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care potrivit legii îndeplinesc atribuțiunile ministerului de resort“.
în aplicarea dispozițiilor legale menționate, directorul general al pârâtei a adoptat Decizia nr. 200 din 20 septembrie 1994, depusă de intimată, unde se arată că "având în vedere prevederile H.G. nr. 834/1991." Se înființează comisia pentru pregătirea documentațiilor necesare emiterii certificatelor de atestare a proprietății, iar în urma lucrărilor efectuate au fost eliberate cele trei certificate, în niciuna dintre ele nefiind cuprins terenul obiect al procesului.
Cele trei certificate menționate în acțiune care vizează zona Comandău au fost emise la data de 29 ianuarie 1998, iar după aceea nu s-a mai pregătit nicio documentație pentru terenul în cauză, context în care cu privire la acest teren sunt aplicabile prevederile art. 4 din H.G. nr. 834/1991, astfel cum au fost modificate prin H.G. nr. 468/1998, și anume:
- (1) “Terenurile disponibilizate ca urmare a aplicării prevederilor art. 1 aparțin proprietății private a comunelor";
- (2) Societățile prevăzute la art. 1 vor preda terenurile disponibilizate, care nu au făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, consiliilor locale, pe bază de protocol, în termen de 30 de zile de la data eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate “.
Deci, terenurile obiect al procesului au devenit proprietatea reclamantei, ope legis, în baza dispozițiilor legale citate mai înainte.
Instanța de fond a apreciat ca temeinice susținerile reclamantei conform cărora prin Legea nr. 15/1990 nu se creează un drept de proprietate nimănui, ci se confirmă dreptul prealabil existent, iar HG nr. 834/1991, la fel, nu creează proprietăți asupra terenurilor care nu erau deținute cu titlu de proprietar, ci acesta cenzurează terenurile aflate în proprietatea societăților de stat și permite acestora menținerea numai a suprafețelor necesare desfășurării activității, care trebuiau confirmate prin certificate de atestare a dreptului de proprietate, iar surplusul de teren aflat în proprietatea lor - ope legis - trece la subiectele de drept expres indicate în art. 4.
Faptul că începând cu 2001, în urma apariției Legii nr. 10/2001, Comuna Comandău a făcut numeroase tentative de a obține aceste terenuri nu are relevanță juridică în prezenta cauză, iar împotriva H.G. nr. 14 din 11 august 2003 a Consiliului de Administrație al SC B. SA, prin care s-au respins Notificările 23-28/N/2001, în baza art. 3 alin. (2) din Legii nr. 10/2001, reclamanta are deschise căi legale ce nu pot face obiectul analizei prezentei instanțe.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC B. SA Brașov, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin decizia nr. 24/ AP din data de 18 februarie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței Tribunalului Covasna, pe care a păstrat-o.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apelanta-pârâtă SC B. SA invocă existența dreptului său de proprietate asupra terenului înscris în CF Păpăuți, în baza art. 20 din Legea nr. 15/1990 și art. 1 din H.G. nr. 834/1991.
H.G. nr. 834 din 14 decembrie 1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat a fost emisă tocmai în aplicarea prevederilor art. 19 și 20 din Legea nr. 15/1990.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 834 din 14 decembrie 1991, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate se determină pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile Ministerului de resort.
Societatea comercială apelantă a fost înființată prin H.G. nr. 15/1994, când Regia Autonomă V. Brașov a fost transformată în societate comercială pe acțiuni sub denumirea de SC B. SA Brașov, devenind aplicabile prevederile art. 1 din H.G. nr. 834 din 14 decembrie 1991.
Prin decizia nr. 200 din 20 septembrie 1994 emisă de SC B. SA, în temeiul prevederilor H.G. nr. 834/1991, s-a dispus înființarea Comisiei pentru pregătirea documentațiilor necesare emiterii certificatelor de atestare a proprietății. în urma activității acestei comisii au fost eliberate trei certificate de atestare a dreptului de proprietate, care nu cuprind însă imobilul în litigiu.
Curtea de apel a arătat că apelanta-pârâtă SC B. SA nu a făcut dovada că a fost întocmit un certificat de atestare a dreptului de proprietate care să cuprinsă și terenul în litigiu.
Ca urmare, devin aplicabile prevederile art. 4 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 834 din 14 decembrie 1991, potrivit cărora terenurile disponibilizate ca urmare a aplicării prevederilor art. 1 aparțin proprietății private a comunelor, orașelor sau județelor și se constituie într-un fond special destinat realizării de investiții sau desfășurării de activități economice. Societățile comerciale prevăzute la art. 1 din același act normativ au obligația de a preda terenurile disponibilizate, care nu au făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, consiliilor locale.
înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al fostei întreprinderi de Stat pentru Exploatarea și Industrializarea Lemnului asupra imobilului în litigiu nu creează un drept de proprietate în patrimoniul apelantei - pârâte, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 15/1990, completate prin H.G. nr. 834 din 14 decembrie 1991.
împotriva acestei decizii, a depus declarație de recurs la data de 22 martie 2011, pârâta SC B. SA Brașov prin Lichidator Judiciar C.I.S.P.R.L. Brașov, arătând că motivele de recurs le va depune printr-o cerere separată, înlăuntrul termenului de recurs.
Ulterior, la data de 26 mai 2011, pârâta a depus motivele de recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în motivare, pârâta-recurentă a făcut o prezentare a situației de fapt și un istoric al litigiului, solicitând ca instanța să constate dacă, în regimul reglementărilor legale de la data dobândirii bunului (terenurile și supra edificatele), acestea au trecut legal în proprietatea statului sau dacă, în lipsa unui titlu legal, o asemenea dobândire a proprietății n-a avut loc niciodată.
De asemenea, recurenta - pârâtă a cerut instanței să constate dacă Statul Român putea trece în mod legal dreptul de proprietate asupra terenurilor în cauză la data înființării I.P.E.I.L. Brașov.
La termenul de judecată din data de 24 aprilie 2012, înalta Curte a pus în discuția părților excepția nulității recursului, invocată din oficiu și, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța va analiza cu prioritate această excepție.
Decizia nr. 24/ AP din data de 18 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, a fost comunicată pârâtei-apelante la data de 4 aprilie 2011, la sediul procesual indicat, la mandatarul special Maria Badea, numit în procedura insolvenței voluntare (fila 35 dosar apel).
Așadar, reprezentantul legal al părții a ales sediul procesual al societății, pe care l-a indicat înainte de comunicarea deciziei și unde s-a realizat comunicarea hotărârii recurate.
Pârâta SC B. SA Brașov a depus declarația de recurs la data de 22 martie 2011, însă motivele de recurs le-a depus la data de 26 mai 2011, după împlinirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și care se împlinea la data de 20 aprilie 2011.
Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs", iar alin. (2) dispune "termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."
Ca urmare, recursul este nul, întrucât înlăuntrul termenului prevăzut de lege, pârâta a depus numai declarația de recurs, nu și motivele de recurs, așa cum prevăd în mod expres dispozițiile legale mai sus enunțate.
Pe de altă parte, nulitatea recursului rezultă și din considerentele ce succed:
Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.
în speță, pârâta SC B. SA Brașov prin Lichidator Judiciar C.I.S.P.R.L. Brașov nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 3021și art. 304 C. proc. civ., pentru că, deși partea a indicat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținerile acesteia nu se încadrează în motivul indicat.
Mai mult, criticile nu sunt structurate din punct de vedere juridic, pârâta neconformându-se obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii.
Așadar, în motivarea recursului partea a invocat în mod formal incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., deoarece a formulat numai susțineri cu caracter general care nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Ca urmare, înalta Curte a aplicat sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. cu referire la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3492/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2734/2012. Civil → |
|---|
