ICCJ. Decizia nr. 3265/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3265/2012
Dosar nr. 2705/1/2011
Şedinţa publică din 11 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2011 pe rolul acestei instanţe, revizuenţii B.A., B.S., Z.M. şi M.Z. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii C.D., A.E.L, B.L., P.A.R., B.E., B.I., M.G. şi M.V. revizuirea parţială a deciziei civile nr. 745 R din 25 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv contrarietatea faţă de decizia civilă nr. 1574 A din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.
În motivarea cererii de revizuire se susţine că, prin decizia nr. 745 R din 25 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a cărei revizuire se solicită, s-a admis în parte recursul şi s-a modificat în parte decizia nr. 558 A/2010 a Tribunalului Cluj, în sensul admiterii apelului declarat de reclamanţii C.D., A.E.L., B.L., P.A.R. împotriva sentinţei nr. 4228/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi obligării revizuenţilor să lase reclamanţilor menţionaţi, în deplină proprietate şi posesie, suprafaţa de 48 m.p. din terenul cu nr. top. x din CF nr. y, deşi anterior, prin decizia civilă nr. 1574 A din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, a fost respins petitul din acţiunea reconvenţională formulată de aceleaşi persoane, cu privire la obligarea revizuenţilor de a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul cu nr. top nou x în suprafaţă de 56 m.p.
Revizuenţii susţin că între cele două hotărâri există contrarietate, cea de-a doua încălcând puterea de lucru judecat a celei anterioare, cu privire la petitul în revendicarea suprafeţei de 56 m.p., că cele două hotărâri au fost pronunţate în aceeaşi pricină, existând, în ceea ce priveşte petitul în revendicare, tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, că hotărârile contradictorii au fost date în dosare diferite şi că în cel de-al doilea proces nu a fost invocată de niciuna dintre părţi şi nici de către instanţă din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte petitul în revendicarea suprafeţei de 56 m.p. teren.
Prin întâmpinare, intimaţii au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, susţinând că nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi că între cele două hotărâri nu există contrarietate.
Examinând cererea de revizuire în raport de conţinutul hotărârii a cărei revizuire se solicită şi de condiţiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, Înalta Curte constată următoarele:
Litigiul soluţionat irevocabil prin decizia a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect acţiunea formulată de reclamanţii C.D.V., A.E.L., B.L.A. şi P.A.R. împotriva pârâţilor B.A., B.S., Z.M., M.Z., M.G., M.V., B.I. şi B.E. privind obligarea primilor doi pârâţi să le lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 56 m.p., constatarea încălcării servituţii negative de vedere, obligarea pârâţilor să-şi închidă geamurile de vedere pe care le-au deschis cu nerespectarea acestei servituţi şi grăniţuirea proprietăţilor părţilor. Prin cereri precizatoare, reclamanţii au solicitat grăniţuirea parcelei cu nr. top x de cea cu nr. top z, obligarea primilor doi pârâţi să le lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 48 m.p. din nr. top x şi a pârâţilor 3 şi 4 să le lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 8 m.p. din nr. top x.
Prin sentinţa civilă nr. 4228 din 25 martie 2010, Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea precizată.
Prin decizia civilă nr. 558/A din 12 noiembrie 2010, Tribunalul Cluj a admis apelul declarat de către reclamanţii C.D., A.E., B.L. şi P.A.R. şi a schimbat sentinţa în sensul admiterii în parte a acţiunii. S-a stabilit graniţa dintre proprietăţile părţilor pe linia punctelor A-B-D-E din planşa 4 din raportul de expertiză efectuat de expert E.D., raport care face parte integrantă din decizie. S-a respins capătul de cerere privind revendicarea. Au fost obligaţi pârâţii să închidă toate ferestrele cu vedere înspre proprietatea reclamanţilor şi s-au compensat cheltuielile de judecată ale părţilor la fond. În final, au fost obligaţi pârâţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanţilor, aferente apelului 2.521,5 RON.
Pentru a pronunţa această decizie Tribunalul a reţinut că, între părţi sau antecesorii în drepturi ai părţilor, a mai avut loc un proces, finalizat cu sentinţa civilă nr. 6329/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, schimbată prin decizia civilă nr. 1574/A/2003 a Tribunalului Cluj, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1142/R/2004 a Curţii de Apel Cluj.
Prin hotărârile judecătoreşti menţionate s-a stabilit cu putere de lucru judecat că, datorită unei identificări greşite a terenului din CF W Cluj, cauzată de o expertiză extrajudiciară efectuată de expert M.S., pârâţii B. şi Z. au edificat o parte a construcţiilor înscrise actualmente în CF W Cluj pe nr. top. x, pe o parte a terenului reclamanţilor, ocupând o suprafaţă de 56 m.p.
Deşi s-a constatat ocuparea suprafeţei de 56 m.p., instanţele nu s-au pronunţat nici cu privire la revendicare şi nici cu privire la grăniţuire (capete de cerere din prezentul dosar) deoarece aceste aspecte nu au fost solicitate în respectivul dosar, obiect al litigiului precedent constituind anularea titlului de proprietate, dezmembrare, intabulare şi prestaţie tabulară. Nu s-a discutat în respectivul dosar nici despre servitutea negativă de vedere.
Prin urmare, a apreciat Tribunalul, reclamanţii sunt îndreptăţiţi ca odată ce s-a constatat ocuparea unei suprafeţe de 56 m.p., să solicite grăniţuirea proprietăţilor limitrofe (conform partajărilor şi dezmembrărilor din dosarul anterior) şi predarea posesiei şi folosinţei asupra terenului menţionat.
Prin decizia nr. 745R din 25 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis în parte recursurile declarate de reclamanţi şi pârâţii B.I., B.E., M.G. şi M.V., a admis în parte apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 4228 din 25 martie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi a admis în parte acţiunea precizată, stabilind linia de hotar dintre terenul aflat în proprietatea reclamanţilor înscris în CF nr. y, nr. top. x din Cluj-Napoca, strada A. şi terenul aflat în proprietatea pârâţilor B.A., B.S., Z.M. şi M.Z. înscris în CF nr. w, nr. top. z, precum şi terenul aflat în proprietatea pârâţilor M.G., M.V., B.I. şi B.E., înscris în CF nr. p, nr. top. x, între punctele E - D şi în continuare, pe linia zidului casei pârâţilor B.A., B.S., Z.M. şi M.Z., până la strada A., conform raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert ing. D.E., raport care face parte integrantă din hotărâre.
Au fost obligaţi pârâţii B.A., B.S., Z.M. şi M.Z. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 48 m.p. din terenul cu nr. top. x înscris în CF nr. y, evidenţiată între punctele A-B-D conform raportului de expertiză tehnică topografică.
Au fost obligaţi pârâţii B.A., B.S., Z.M. şi M.Z. să închidă cele 9 geamuri de vedere deschise înspre proprietatea reclamanţilor.
S-a respins petitul privind obligarea pârâţilor M.G., M.V., B.I. şi B.E. de a lăsa reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 8 m.p. din terenul cu nr. top. x înscris în CF nr. y, evidenţiat între punctele B-C-E-D conform raportului de expertiză tehnică topografică.
S-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâţii B.A., B.S., Z.M. şi M.Z. împotriva aceleiaşi decizii.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut (în ceea ce priveşte raportul juridic dintre reclamanţi şi pârâţii B.A., B.S., Z.M. şi M.Z.) că, în litigiul anterior, soluţionat prin decizia civilă nr. 1574/A/2003 a Tribunalului Cluj, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1142/R/2004 a Curţii de Apel Cluj, deşi s-a constatat faptul că pârâţii au ocupat 56 m.p. din terenul reclamanţilor, instanţele nu s-au pronunţat cu privire la revendicarea acestei suprafeţe de teren, grăniţuirea terenurilor învecinate ale părţilor şi stabilirea servituţii negative de vedere, deoarece aceste petite nu au fost solicitate, obiectul acestuia constituindu-l anularea titlului de proprietate al antecesorului în drepturi al pârâţilor, dezmembrarea terenurilor pârâţilor, prestaţia tabulară, rectificarea CF şi intabularea dreptului de proprietate al pârâţilor.
Art. 1201 C. civ. prevede că, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1201 C. civ. referitoare la incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat întrucât obiectul şi cauza prezentului litigiu nu este identică cu obiectul şi cauza litigiului anterior, chiar dacă există îndeplinită cerinţa identităţii de părţi.
Reţinând, pe baza probelor administrate, că prin amplasarea gardului de către pârâţii B. şi Z. pe linia A-B-D, aceştia ocupă nejustificat suprafaţa de 48 m.p. din terenul reclamanţilor Curtea, în temeiul art. 480 C. civ., a admis cererea în revendicare şi i-a obligat pe pârâţii menţionaţi să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 48 m.p. din terenul cu nr. top. x înscris în CF nr. y, evidenţiată între punctele A-B-D conform raportului de expertiză tehnică topografică.
Ţinând seama de considerentele mai sus arătate, Curtea a apreciat că sunt nefondate criticile pârâţilor recurenţi B. şi Z. referitoare la grăniţuire şi revendicare deoarece, prin hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate nu s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăţile limitrofe ale părţilor şi nu s-a dispus obligarea acestora la predarea, spre paşnică şi liniştită posesie, a vreunei suprafeţe din terenul reclamanţilor ocupată de pârâţi, fiind nerelevantă împrejurarea că pârâţii folosesc în prezent aceeaşi suprafaţă pe care au cumpărat-o şi au îngrădit-o încă din anul 1994.
Pe calea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenţii B.A., B.S., Z.M. şi M.Z. repun în discuţie problema autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 1574 A din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, şi astfel, a contrarietăţii deciziei a cărei revizuire se solicită, susţinând că, în cel de-al doilea proces, nu a fost invocată de niciuna dintre părţi şi nici de către instanţă din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte petitul în revendicarea suprafeţei de 56 m.p. teren.
Această susţinere nu poate fi primită, deoarece, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 745 R din 25 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, la pronunţarea soluţiei instanţa a avut în vedere existenţa şi modul de soluţionare a primului litigiu, a examinat incidenţa prevederilor art. 1201 C. civ. şi a statuat că nu sunt întrunite elementele autorităţii de lucru judecat.
În raport de cele reţinute, cu referire la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, Înalta Curte constată că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. poate constitui temei pentru revizuirea hotărârii numai dacă autoritatea de lucru judecat nu a fost invocată în cel de-al doilea litigiu sau, dacă a fost invocată, instanţa a omis să soluţioneze această excepţie.
În cazul în care prin hotărârea pronunţată în cadrul celui de-al doilea litigiu excepţia a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se mai poate face cerere de revizuire, deoarece această cale extraordinară de atac nu conferă posibilitatea exercitării controlului judiciar asupra modului de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Acelaşi principiu este valabil şi în situaţia în care, deşi prin dispozitivul hotărârii pronunţate în cel de-al doilea litigiu, instanţa nu respinge în mod expres excepţia autorităţii de lucru judecat, din considerentele acesteia reiese că instanţa a examinat efectele hotărârii anterioare şi a ajuns la concluzia că nu sunt întrunite elementele lucrului judecat.
Înalta Curte, în cadrul cererii de revizuire, nu poate trece la verificarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză, pentru a reţine în final, dacă este sau nu întemeiat motivul de revizuire invocat, fără a exercita în acest mod controlul judiciar în privinţa modului de soluţionare, printr-o hotărâre irevocabilă, a excepţiei autorităţii de lucru judecat, ceea ce ar fi inadmisibil.
Pentru aceste considerente, constatând că excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 1574 A din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, a fost examinată şi respinsă de instanţă în cadrul celui de-al doilea litigiu, revizuirea pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu se poate dispune, cererea de revizuire astfel formulată urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 745R din 25 februarie 2011, a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, formulată de B.A., B.S., Z.M. şi M.Z., ca inadmisibilă.
Obligă pe revizuenţi la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii C.D., A.E.L., B.L. şi P.A.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3264/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 3276/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
