ICCJ. Decizia nr. 3241/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3241/2012
Dosar nr. 3121/118/2009
Şedinţa publică din 11 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 249/C din 18 aprilie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-pârâţi Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 1806 din 10 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 3121/118/2009, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi M.I. şi M.M.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3121/118/2009 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanţii M.I. şi M.M. au formulat contestaţie împotriva refuzului nejustificat de a le fi restituit imobilul situat în Constanţa, strada A.I., solicitând obligarea pârâţilor la înaintarea propunerii de acordare de despăgubiri reprezentând valoarea actualizată a terenului în suprafaţă de 266 m.p. situat în Constanţa, strada A.I. şi construcţiilor demolate amplasate pe acest teren la momentul expropierii către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că autoarea T.M. a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. T din 31 iulie 1956 la Grefa Fostului Tribunal Popular Constanţa dreptul de proprietate asupra imobilului, format din teren în suprafaţă de 266 m.p. şi construcţiile amplasate pe acesta. Imobilul a fost expropriat în anul 1980, terenul a trecut în proprietatea statului, iar construcţiile predate spre demolare la ICRAL prin proces-verbal din 14 mai 1981, ulterior fiind demolate, iar pe teren au fost edificate blocuri. Decretul de expropriere nu a fost niciodată publicat în Buletinul Oficial al României. În urma decesului autoarei în anul 2006 au rămas ca moştenitori reclamanţii cu o cotă de ½ fiecare.
În baza prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 autoarea a formulat notificare adresată unităţii deţinătoare înregistrată sub nr. N din 31 mai 2001 la Biroul executorului judecătoresc R.A., dar prin adresa din 18 decembrie 2007 Primăria Constanţa a comunicat faptul că trebuie să depună la notificare actele de identitate în copie fără alt impediment.
Deşi prin adresa înregistrată la Primăria Municipiului Constanţa sub nr. PP din 10 ianuarie 2008 s-au conformat acestei solicitări, notificarea nu a fost soluţionată.
Soluţionând cauza, Tribunalul Constanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 1806 din 10 noiembrie 2010, prin care a admis acţiunea formulată de reclamanţii M.I. şi M.M. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar.
Au fost obligaţi pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar să emită propunerea privind acordarea către reclamanţi a despăgubirilor aferente imobilului din Constanţa, strada A.I., compus din teren în suprafaţă de 266 m.p. şi construcţii demolate amplasate pe teren la momentul exproprierii.
S-a dispus înaintarea documentaţiei referitoare la acest imobil către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, conform Titlului VII al Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Constanţa, strada A.I., judeţul Constanţa, preluat abuziv de la autoarea lor T.M., conform Legii nr. 10/2001.
Întrucât imobilul în litigiu nu este liber, instanţa a obligat pârâţii să propună acordarea de despăgubiri către reclamanţi pentru imobilul în litigiu, compus din teren în suprafaţă de 266 m.p. şi construcţii, care ulterior preluării abuzive au fost demolate.
S-a dispus înaintarea documentaţiei referitoare la acest imobil către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, conform Titlului VII al Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
În termen legal, împotriva sentinţei civile nr. 1806 din 10 noiembrie 2010 au declarat apel pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa reprezentat prin Primar, apreciat de instanța de apel ca fiind nefondat, pentru următoarele motive:
În baza art. 22 din Legea nr. 10/2001, T.M. a declanşat procedura administrativă, notificând prin Biroul executorului judecătoresc R.A., unitatea deţinătoare, conform notificării cu nr. NN din 31 mai 2001 în baza căruia a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Intervenind decesul autoarei T.M. la data de 14 iulie 2006, reclamanţii în calitate de moştenitori legali, calitate dovedită cu certificatul de moştenitor nr. KK din 6 decembrie 2007 emis de Biroul Notarial Public B.C., au solicitat Primăriei Municipiului Constanţa, conform adresei cu nr. XX/2007 soluţionarea notificării formulată de autoarea lor.
Ca răspuns la adresa formulată, Primăria Municipiului Constanţa la data de 18 decembrie 2007 - sub nr. XX/2007 au înaintat către reclamanţi o adresă în baza căruia au solicitat să depună în completare, copie după cartea de identitate a reclamanţilor.
Reclamanţii intimaţi s-au conformat şi au depus: copie după cartea de identitate; copie certificat de moştenitor nr. KK/2007 emis de Biroul Notarial Public B.C.; act de proprietate din 7 iulie 1956, în baza căruia s-a făcut dovada că imobilul a fost dobândit în proprietate de către autoarea reclamanţilor, T.M.
În baza Decretului din 5 septembrie 1980, imobilul în litigiu proprietatea lui T.M. a fost expropriat în vederea demolării şi construirii de locuinţe - în zona Faleză Sud-Constanţa.
De la data depunerii actelor doveditoare - sfârşitul anului 2007 - decembrie - unitatea deţinătoare, în termen de 60 de zile - trebuia să emită dispoziţie sau decizie motivată cu privire la notificarea formulată, conform art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Unitatea deţinătoare nu s-a conformat dispoziţiilor legale şi nu a răspuns la notificarea formulată, deşi reclamanţii au depus actele solicitate de Primăria Municipiului Constanţa, pentru a răspunde la notificare.
Constatând refuzul pârâţilor de a răspunde la notificarea formulată la aproximativ doi ani de la depunerea actelor solicitate de către aceştia, reclamanţii s-au adresat Tribunalului Constanţa, solicitând obligarea la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
Având în vedere că reclamanţii şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege - respectiv au depus actele doveditoare pentru soluţionarea notificării - şi unitatea deţinătoare a refuzat să soluţioneze notificarea, instanţa de fond a apreciat corect că reclamanţii în calitate de moştenitori - în mod corect s-au adresat justiţiei.
A considera că o astfel de cerere este inadmisibilă şi a o respinge ca atare, ar însemna nesocotirea caracterului reparatoriu al Legii nr. 10/2001.
Astfel, persoanele îndreptăţite să-şi redobândească imobilele preluate abuziv ar fi împiedicate să-şi exercite accesul liber la justiţie, iar partea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile în termenul stabilit de lege ar fi încurajată să persiste în această atitudine.
Lipsa răspunsului persoanei juridice deţinătoare echivalează cu un refuz de restituire a imobilului, ce trebuie cenzurat de către instanţele de judecată, acestea având plenitudine de jurisdicţie în această materie. Refuzul dă dreptul notificantului să apeleze la justiţie pentru ca aceasta să hotărască în privinţa drepturilor cu caracter civil al persoanei în cauză, caracterul lacunar în acest domeniu al Legii nr. 10/2001 fiind complinit prin art. 21 din Constituţie şi art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
În baza art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii au făcut dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu, acesta fiind expropriat conform Decretului din 5 septembrie 1980 în vederea demolării şi ridicării unor locuinţe - Faleză Sud.
Deşi apelanţii susţin că preluarea imobilului s-a făcut în baza unui titlu, exproprierea intervenind pentru o cauză de utilitate publică, preluarea este considerată aprioric abuzivă în lipsa unor despăgubiri echitabile, deşi despăgubirile calculate sunt în sumă de 56.954 RON (teren şi construcţie) conform procesului-verbal încheiat la 20 februarie 1981, dar nu s-a făcut dovada că au fost achitate către cel îndreptăţit.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin Primar, criticând-o pentru următoarele considerente:
1. Nerespectarea dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, în sensul de a emite decizie sau dispoziţie, se datorează culpei exclusive a reclamanţilor care nu au depus în termen legal documentaţia pentru a răspunde la notificarea formulată. Prin urmare, uniunea deţinătoare nu a refuzat să soluţioneze notificarea formulată.
2. Reclamanţii nu au făcut dovada uneia din condiţiile de admisibilitate a unei astfel de cereri, respectiv dovada preluării în mod abuziv a imobilului situat în Constanţa, strada A.I., judeţul Constanţa.
Acest imobil a fost preluat cu titlu valabil, astfel încât reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la despăgubiri, ei fiind despăgubiţi cu prilejul preluării acestui imobil de către stat.
3. Totodată, reclamanţii M.I. şi M.M. nu au făcut dovada faptului că au notificat unitatea deţinătoare.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Instanța de apel a reținut ca situație de fapt, ce nu poate fi reapreciată în recurs din perspectiva art. 304 C. proc. civ., că reclamnații intimați, ca răspuns la adresa formulată de Primăria Municipiului Constanţa, s-au conformat şi au depus actele solicitate pentru a li se răspunde la notificare.
În condițiile în care în mod nejustificat nu s-a soluționat notificarea, se constată că în cauză s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care obligă unitatea deținătoare să o soluționeze în termen de 60 de zile de la primirea documentației.
2. În ceea ce privește titlul de prelure a imobilului de stat, s-a reținut în cauză că în baza Decretului din 5 septembrie 1980 imobilul în litigiu, proprietatea lui T.M., a fost expropriat în vederea demolării şi construirii de locuinţe - în zona Faleză Sud-Constanţa.
Pe lângă faptul că în materia expropierii, reglementată de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, nu se distinge în privința valabilității titlului de preluare, toate imobilele expropriate fiind considerate ca preluate în mod abuziv în accepțiunea legii, în cauză s-a reținut de instanța de apel că nu s-a făcut dovada că au fost achitate despăgubiri către cel îndreptăţit.
Oricum, și pentru ipoteza plății de despăgubiri la data preluării, art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 prevede că valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileşte prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcţii, din valoarea imobilului expropriat - teren şi construcţii - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) şi (6) din lege.
3. Nu era nevoie să se facă o notificare de către reclamanți, întrucât aceștia figurează în litigiu în calitate de moștenitori ai fostului proprietar, care a declanşat procedura administrativă, dar care a decedat ulterior, la data de 14 iulie 2006. Calitatea lor este dovedită cu certificatul de moştenitor cu nr. KK din 6 decembrie 2007 emis de Biroul Notarial Public B.C., iar aceștia au solicitat Primăriei Municipiului Constanţa, cu adresa nr. XX/2007, soluţionarea notificării formulată de autoarea lor - elemente reținute de instanța de apel și necontestate.
În considerarea acestor argumente care susțin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., dipunând în consecință.
Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ., vor fi obligaţi recurenţii pârâţi la plata sumei de 620 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimaţii reclamanţi M.I. şi M.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiului Constanţa prin Primar împotriva deciziei civile nr. 249/C din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Obligă pe recurenţii pârâţi la plata sumei de 620 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi M.I. şi M.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3237/2012. Civil. Brevete de invenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3245/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
