ICCJ. Decizia nr. 3277/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.3277/2012
Dosar nr. 49730/3/2011
Şedinţa Camerei de consiliu din 11 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 29 martie 2011, reclamantul Ş.I.V. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 160082 din 29 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, solicitând obligarea intimatei să emită hotărârea prevăzută de art. 150 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010 şi să-i acorde pensie militară de stat pentru perioada lucrată în cadrul Ministerului de Interne.
Prin sentinţa nr. 136 din 17 mai 2011, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că, prin Decizia nr. 160.082 din 29 decembrie 2010 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Casa de Pensii s-a respins cererea de pensionare a reclamantului Ş.I.V., reţinându-se în cuprinsul deciziei că acestuia nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 164/2001, întrucât i-au fost valorificate perioadele de vechime în serviciu prevăzute la art. 17 din Legea nr. 164/2001.
Potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, împotriva deciziilor emise în condiţiile art. 53 se poate introduce contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului de Interne, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, deciziile comisiilor de contestaţii pot fi atacate în instanţă, potrivit Legii nr. 19/2000.
Art. 154 din Legea nr. 19/2000 prevede că jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, iar potrivit art. 155 lit. d), f), din Legea nr. 19/2000, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind deciziile de pensionare şi modul de stabilire şi de plată a pensiilor.
Competenţa teritorială a tribunalului în soluţionarea acestor litigii este reglementată de dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Din interpretarea dispoziţiilor art. 156 teza a doua din Legea nr. 19/2000, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că instanţa competentă în cauză este tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul pârâtul.
Cum, reclamantul contestă o decizie emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, care are sediul în Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei revine Tribunalul Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asiguri sociale, în a cărui rază teritorială îţi are sediul pârâtul.
Prin sentinţa nr. 10935 din 05 decembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de munca şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Mehedinţi, reglementează din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparţinând instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit alin. (2). Dispoziţiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se şi în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice, potrivit art. 721 din acelaşi cod.
Tribunalul Bucureşti a apreciat că, pentru stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei, aceasta fiind Legea nouă nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care, de altfel, a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Ca atare, competenţa aparţine Tribunalului Dolj, în circumscripţia căruia se află reşedinţa reclamantului.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Tribunalului Mehedinţi, în considerarea argumentelor ce succed.
În stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie interpretate dispoziţiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcţie de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000 prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul menţionat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispoziţiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanţă al persoanelor îndreptăţite.
Trebuie precizat totodată că, faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în judeţul Mehedinţi, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Mehedinţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3538/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3261/2012. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
