ICCJ. Decizia nr. 3398/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.3398/2012
Dosar nr. 577/3/2012
Şedinţa din 16 mai 2012
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 26 iulie 2011, M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010.
La data de 24 octombrie 2011, reclamantul a precizat că solicită şi anularea hotărârii nr. 6551 din 10 iunie2011 emisă de Comisia de contestaţii a Ministerului Apărării Naţionale.
Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 11000 din 5 decembrie 2011 a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
S-a reţinut că Decizia contestată privind recalcularea pensiei militare a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, act normativ care la art. 7 alin. (1) face trimitere la procedura Legii nr. 19/2000.
Invocându-se dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 şi având în vedere că acţiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva casei teritoriale de pensii şi că pârâţii îşi au sediul în Bucureşti, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
S-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 263/2010, întrucât prima decizie contestată nu este emisă în baza acestui act normativ, fiind datată 31 decembrie 2010, anterior datei de 1 ianuarie 2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1931 din 29 februarie 2012 a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul, în vederea soluţionării acestuia, la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut, pornind de la prevederile art. 154 alin. (1) şi art. 156 din Legea nr. 263/2010, prin raportare la art. 725 alin. (1) C. proc. civ., că pentru stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei, respectiv Legea nr. 263/2010 care a modificat norma de competenţă reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată, astfel încât Legea nr. l 19/2010 face trimitere la o lege care a fost abrogată.
Întrucât dispoziţiile Codului de procedură civilă reprezintă legea generală în materie de procedură, deşi Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la acestea, prin analogie, se poate interpreta că şi în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, rezultă că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.
O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită prin noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar şi prevederile C.E.D.O. pentru o judecată echitabilă statuând respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecăţii.
În legătură cu cea de-a doua decizie contestată emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Contestaţii, tribunalul a reţinut că sunt incidente prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010.
S-a constatat astfel că aparţine Tribunalului Dolj competenţa soluţionării cauzei.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea argumentelor ce succed.
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcţie de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul menţionat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispoziţiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanţă al persoanelor îndreptăţite.
Trebuie precizat totodată că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în judeţul Dolj, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3399/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1948/2012. Civil → |
|---|
